Istoria poporului nostru este marcata de evenimente si figuri de seama care au devinit reprezentative pentru natiune, fiind studiate indelung la scoala, dar nu putini sunt voievozii si domnitorii uitati sau evitati de carturari, al caror nume si-a pierdut sonoritatea de-a lungul timpului.

Astfel de personaje ce au dobandit ca domnitori romani la un moment dat tronul Tarii Romanesti, tronul Moldovei sau al Transilvaniei, au contribuit totusi la arhitectura neamului nostru, influentand evenimentele din perioadele respective prin deciziile pe care le-au adoptat si prin transformarile pe care le-au atras, cu sau fara vadita intentie.

 

Ce porecle aveau domnitorii romani de care nu ai auzit la scoala?

Manualele scolare au dedicat o atentie deosebita marilor conducatori ai neamului nostru si marilor sai tradatori, punandu-se accent pe domnitorii si voievozii ce au purtat batalii semnificative pentru libertatea romanilor si paza granitelor lor, sau pentru cei ce, dimpotriva, au vandut tara si au intrat in istoria neamului pentru lipsa lor de demnitate si patriotism.

Cei ce nu sunt regasiti insa in volumele traditionale de istorie disponibile pe bancile scolii, au avut totusi si ei un rol special in modul de desfasurare al unor actiuni si in crearea unor conjuncturi ce a condus la formarea Romaniei asa cum o cunoastem noi azi.

 

Radu al II-lea “Plesuvul” Praznaglava – fiul nelegitim al lui Mircea cel Batran

Desi izvoarele carturaresti nu mentioneaza nici anul nasterii sale, nici numele celei care i-a dat viata, Radu al II-lea Praznaglava a vazut lumina ochilor sub semnul unei stele norocoase, care avea sa-l poarte la o domnie relativ scurta si segmentata pe doua perioade (1420-1422 si 1426-1427), dar importanta prin faptul ca a fost cea de pe urma care si-a extins autoritatea atat asupra Tarii Romanesti, cat si a Banatului, Basarabiei de Jos si ariei de acces la Marea Neagra.

Fiu nelegitim al lui Mircea cel Batran, Radu capata inca de la o varsta tanara, porecla de „Plesuvul”, din pricina chipului sau cu trasaturi ascutite si a capului sau, care in loc de podoaba capilara, prezenta doar un soi de puf la partea superioara, inconjurat de o chelie impozanta, care sfarsea spre tample si spre ceafa cu o bordura de par inchis la culoare.

In descrierile comerciantilor straini care strabateau tinuturi intregi in cautare de marfuri pretioase si piete profidabile pentru plasarea produselor de pe meleaguri indepartate, in secolul al XV-lea, apar mentionate si cateva date cu privire la tinuturile romanesti in timpul acestei domnii atat de putin documentate.

La curtea inaltului domn Radu Voievod, odrasla din flori a lui Mircea zis cel Batran, familiile de seama, cu mic, cu mare, poarta pe cap caciuli din blanuri scumpe, pe care nu si le scot in prezenta domnului lor, pentru ca acesta sa ramaie si el pururea cu crestetul acoperit, ca sa nu i se zareasca teasta plesuva, pricina pentru care slavii-i dadura porecla de „Praznaglava”, care inseamna „Plesuvul”, dar care voievodului Radu nu-i place sa o auza in limba sa de obste”.

Sustinut de otomani, Radu Praznaglava emise primul sau act oficial in primavara anului 1421, dar nu reusi sa se focalizeze pe chestiunile cu adevarat importante pentru carmuirea tinuturilor peste care domnea, intrucat violentele confruntari cu rivalii sai de tron nu-i dadeau pace catusi de putin.

Fu ucis in urma unei batalii care avu loc in 1427, cu armata condusa de varul sau, Dan al II-lea, sprijinit de regatul maghiar, care-si adjudeca tronul, eliminand din peisaj un potential concurent sustinut de Inalta Poarta Otomana, pentru a fi sigur ca nu-l va mai tulbura pe viitor.

 

 

CITITI MAI MULTE DESPRE:

 

CUM SE TUNDEAU ROMANII IN EVUL MEDIU?

 

 

Basarab Laiota cel Batran – domnul care s-a nascut batran

Despre Basarab Laiota cel Batran, fiul lui Dan al II-lea, scrierile cronicarilor medievali sustin ca s-ar fi nascut batran, intrucat inca din frageda tinerete adopta un comportament grav si cu mare greutate i se ilumina chipul de un zambet, asa cum faceau flacaii de varsta sa.

Cuceri tronul Tarii Romanesti in patru randuri, dar pentru scurte durate: domni pentru intaia data din noiembrie pana in decembrie 1473, apoi fu alungat de Radu cel Frumos, pentru a reveni pe tron in primavara anului 1474 , ramanand pana in toamna aceluiasi an, apoi domni din nou, din ianuarie 1945 pana in noiembrie 1946 si din decembrie 1946 pana in noiembrie 1477.

Acest du-te-vino continuu il impiedica sa realizeze ceva cu adevarat util pentru tara in timpul cat a ocupat atat de mult ravnitul tron si nu-i ingadui sa-si castige un loc important pe panoplia domnitorilor de seama romani.

 

Romanii au avut si un „Tepelus” nu numai un „Tepes”

Basarab cel Tanar Tepelus, urca la randul sau pe tronul Tarii Romanesti in doua randuri, din noiembrie 1477 pana in septembrie 1481 si din noiembrie 1481 pana in martie 1482.

Este vorba despre fiul lui Basarab al II-lea, fiind supranumit „Tepelus” din pricina cumplitei pedepse de tragere in teapa a inamicilor, imprumutata din lista masurilor de pedeapsa aplicate de Vlad Tepes potrivnicilor sai.

Marioneta a Portii Otomane, Basarab cel Tanar Tepelus pierdu tronul pe cand se afla in Transilvania, intr-o campanie care se incheie cu o infrangere clamoroasa, la Campul Painii, in 1479, moment in care intreaga sa familie, precum si averile detinute in vistierie ii fura rapite de catre Laiota Basarab.

Sfarsi precum multi alti domnitori de scurta perioada, ucis de boieri din pricina aliantelor sale neinspirate, fara sa i se cunoasca locul inmormantarii si fara sa izbuteasca sa-si puna o amprenta importanta pe destinele tarii in timpul trecatoarei sale domnii.

 

Un calugar fara straie monahale pe tronul Tarii Romanesti: Vlad Calugarul

Nascut in 1425 in Transilvania, Vlad Calugarul a fost fiul natural al lui Vlad Dracul si frate bun cu Vlad Tepes dupa tata, astfel incat tronul Tarii Romanesti ii reveni dupa moartea lui Tepes in 1481, cu o intrerupere pana in 1482, urmata de o alta perioada de domnie, din 1482 pana in 1495.

Spre deosebire de predecesorii sai mai putin mentionati in cartile de istorie, Vlad Calugarul se remarca prin anumite actiuni care avut darul sa-l impuna drept unic in sirul domnitorilor romani: calugarindu-se in tinerete sub numele de Pahomie, trase sforile cu iscusinta pentru a se urca pe tron, ducand la randul sau o politica vadit filo-otomana.

Dar prin accesul la informatiile dobandite de la Inalta Poarta, Vlad reusi pentru o buna bucata de vreme sa protejeze Transilvania, informandu-si vecinii romani de fiecare data cand turcii planuiau sa-i atace. Isprava aceasta nu dura insa la nesfarsit din pricina uneltirilor anumitor pretendenti transilvaneni la tronul Tarii Romanesti.

Vlad Calugarul nu duse catusi de putin o viata monahala, ci-si dadu de lucru, intarind cu strasnicie cetatea Targovistei, sprijinind activitatea scolastica brasoveana, ctitorind biserica manastirii Glavaciocul din Arges, ridicand schitul Babele si casatorindu-se cu Rada-Smaransa Maria Palaiologina, care-i darui doi fii: Radu cel Mare si Vlad al V-lea cel Tanar.

Muri in toamna anului 1495, mormantul sau regasindu-se in incinta cimitirului manastirii Glavaciocul, pe care a indragit-o si a sustinut-o cu tarie de-a lungul vietii sale.

 

Mihnea cel Rau – o porecla din perspectiva rivalilor

Mihnea cel Rau, fiu al lui Vlad Tepes, carmui Tara Romaneasca intre anii 1508 si 1509, capatand o porecla nu tocmai magulitoare, din pricina conflictelor aprinse cu boierii si cu familia rivala a Craiovestilor.

Fire apriga si ambitioasa, Mihnea fu descris de catre abatele-conicar Gavriil Protul – un neobosit dusman, care-si petrecea vremea inaintand plangeri catre turci – drept un soi de tiran cumplit, inflorindu-si misivele catre Poarta Otomana cu cele mai infricosatoare atribute, pentru a-l indeparta de pe tron:

„Apucand domnia, indata se dezbraca lupul de pielea oii si isi astupa urechile ca aspida si ca vasiliscul (…) si prinse pre toti boierii cei mari si alesi, muncindu-i cu multe munci cumplite si le lua toata avutia, si se culca cu jupanesele lor si cu fetele lor inaintea ochilor lor. Unora le-a taiat nasurile si buzele, pre altii i-a spanzurat si pre altii i-a inecat; iar el se imbogatea si crestea ca chedrul pana la cer si-si implinea toata voia sa…”.

Mihnea cel Rau fu ucis dinaintea Bisericii Catolice din Sibiu, in anul 1510, expulzat fiind de pe tron de catre rivalii sai, gratie sustinerii obtinute din partea otomanilor.

 

Badica-Radu Voievod – fiul nelegitim al lui Radu cel Mare

Moda fiilor nelegitimi pare sa nu cunoasca varsta, iar domnitorii romani au contribuit in mare parte la proliferarea ei, producand odrasle din flori cu nemiluita, pe acolo pe unde li se aprindeau calcaiele: Badica-Radu Voievod a facut si el parte din aceasta categorie de copii, tatal sau fiind Radu cel Mare, iar numele mamei ramanad necunoscut.

Desi trecut cu vederea de cronicari, Badica-Radu Voievod, in scurta sa domnie de numai trei luni (din noiembrie 1523 in ianuarie 1524) a reusit sa tina turcii la distanta de hotarele tarii si sa impuna o ordine de invidiat, intr-o perioada cu adevarat tulbure.

Poarta Otomana, amagindu-l cu acordarea favorurilor sale, il ademenira la inceputul anului 1524 cu promisiunea de a-i inmana steagul-simbol al aprobarii turcesti, dar ucigandu-l pe data, impreuna cu alti zece boieri credinciosi care-i sustineau domnia.

Unicul document emis de Badica-Radu Voievod in timpul trecatoarei sale domnii a fost cel de daruire, in 8 noiembrie 1523, Mitropoliei din Targoviste, a unui insemnat numar de monede bizantine de aur, denumite perperi, in scopul intaririi si refacerii interne a acesteia. 

Trupul sau decapitat, odihneste la Biserica Dealu din imediata vecinatate a Targovistei, alaturi de alte morminte ale unor voievozi care si-au adjudecat tronul Tarii Romanesti cu sute de ani in urma, precum Vladislav al II-lea, Radu cel Mare sau Patrascu cel Bun.

 

Vlad Inecatul – un voievod cu porecla post-mortem

Fiu al lui Vlad cel Tanar, nascut in 1508, Vlad Inecatul obtine tronul Tarii Romanesti cu sprijinul Portii Otomane din 1530 pana in 1532, fiind la randul sau hartuit continuu de catre rivalii din familia boierilor Craiovesti.

In ciuda nenumaratelor uneltiri ale acestora, Vlad Inecatul nu-si pierdu viata ca urmare a urzelilor iscusite ale Craiovestilor, ci muri intr-o conjunctura pe cat de ridicola, pe atat de dramatica: se inneca, dobandidu-si porecla asociata numelui, dupa ce isi intuneca mintile din pricina bauturii la ceas tarziu de noapte, intrand cu calul intr-o mlastina damboviteana din care nu mai reusi sa iasa la liman.

 

Iuga Ologul, domnitorul Moldovei

Iuga Ologul a fost domnitorul Moldovei la finele secolului al XIV-lea. A fost poreclit „Ologul” prima oara intr-o carte numita Letopisetul de la Putna. Aceasta porecla ii este probabil atribuita pentru ca se deplasa greoi sau avea o boala care ii impiedica mersul.

 

Nicoara Potcoava, un Hercule moldovean

Ioan Potcoava sau Nicoara Potcoava cum a intrat in istorie a fost domn al Moldovei in secolul al XVI-lea. Porecla sa vine de la imensa lui putere. Se spune ca era in stare sa indoaie si chiar sa rupa o potcoava de fier. Ori potcoavele nu erau prea bune in acea vreme ori forta sa fizica era impresionanta.

Nicoara Potcoava a devenit celebru chiar inainte de domnie in timp ce era in Ucraina la cazaci. Aici era cunoscut ca Ivan Serpeaha. Si tot aici a fost poreclit Pidkova (in traducere “potcoava”. Si asa a devenit un erou foarte popular la cazacii de peste Nipru, dincolo de Moldova. Nicoara Potcoava este pomenit in cantecele de vitejie si legendele cazacilor la fel cum noi il avem pe Toma Alimos, Novac si Gruia, Dragos sau alti eroi legendari.

 

Tara lui Papura Voda

Intalnim adesea expresia “tara lui Papura Voda” atunci cand vorbim despre coruptie, birocratie, legi strambe sau alte probleme ale statului roman. Ei bine, chiar a existat in istorie un Papura Voda. Numele sau real a fost Stefanita Lupu si a fost domnitor al Moldovei in secolul al XVII-lea.

A fost poreclit Papura Voda pentru ca in timpul domniei sale a avut loc o epidemie de ciuma. Insa aceasta a fost rapid urmata de o foamete groaznica. In acele timpuri oamenii ajunsesera sa manance si papura macinata in loc de paine. Asa a si primit Stefanita numele de Papura Voda. El a fost descendentul celebrului Vasile Lupu.

 

Lista domitorilor romani uitati de istorici este insa mult mai lunga, cuprinzand nume precum Mircea Ciobanul, Stefan Surdul, Iuga Ologul sau Ciubar Voda, pentru a enumera doar cateva din acestea, care nu au avut nici vreme nici mijloace sa savarseasca fapte demne de a fi consemnate cu litere de aur in documentele cronicarilor vremurilor lor. 

 

 

Bibliografie:

  1. Giurescu, Condtantin C. – „Istoria Romanilor”, 1971;
  2. Golimas, Aurel H. – „Un domnitor O Epoca: vremea lui Miron Barnovschi Moghila, Voievod al Moldavei”, 1980;
  3. Groza, Andrei – „Din istoria necunoscuta a romanilor”, 2001;
  4. Sturdza, Mihail-Dimitri – „Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca”, 2004;
  5. Ciobanu, Tiberiu – „Voievozi si domnitori romani”, 2006.

 

 

 

(Visited 178 times, 1 visits today)