Category: Ritualuri

Pe intreg cuprinsul Romaniei, colindatul constituie o traditie de iarna care cunoaste o raspandire impresionanta si o diversitate ampla, ca parte din ritualurile sarbatoressti care antreneaza pe deplin comunitatea. In constientul colectiv neprimirea colindatorilor este echivalenta cu un pacat mare, astfel incat gazdelor le revine datoria crestineasca de a deschide larg portile celor ce le ureaza sanatate, noroc si camari imbelsugate pentru anul ce urmeaza. In lucrarea sa intitulata „Cararuia varului nestins: insemnari, eseuri si studii de psihologie sociala clinica, etnografie romaneasca si sociologia vietii cotidiene rurale” (2012), Corneliu Dragomir amintea o credinta adanc inradacinata in traditia romaneasca: „Pentru a-i scapa de pacate, Dumnezeu a lasat colindele pe pamant ca in fiecare an, de Craciun, numele celui Nou Nascut sa aline durerile oamenilor si astfel acestia sa se abata din calea rautatilor”. Dar in panoplia colindelor romanesti se distinge cu precadere o tipologie aparte de uratori, grupati in cete, care se opresc din casa in casa pentru a da glas urarilor in versuri atat de dragi poporului nostru din cele mai vechi timpuri. Este vorba despre asa-numitul „colindat in cete fecioresti” – o manifestare ce se concretizeaza intr-un element importantd in categoria celor ce definesc identitatea folcloristica si traditionala romaneasca, inclus inca din 2013 in lista patrimoniului imaterial al UNESCO.   Caracteristicile colindatului in cete fecioresti Principalele caracteristici ale acestei forme de colindat sunt legate indeosebi de faptul ca...