Parte a proiectului Mythologica – Mitologia si istoria nationala a romanilor – vom cuprinde in aceasta tema istoria dacilor si romanilor.
“‘Coboara dacii liberi din columna/ Prin barbi si plete suiera un vânt/ Aduc cu ei sarutul libertatii/ Si-al permanentei ce rasuna-n cant“.
Dacii ocupasera pamanturile de la sud de Dunare si nord de Muntii Carpati. Dacii vor aparea prima oara in istorie mentionati in pietele de sclavi din Atena in secolul al IV-lea i.Hr. Ei faceau comert cu grecii, in special cu vinuri si foloseau monede grecesti. Vorbeau un dialect trac si erau influentati cultural de vecinii lor, scitii. De la ei au adoptat zeitati si practici precum credinta in nemurire. Au adoptat si de la invadatorii celti din secolul al IV-lea i.Hr.
Dacii au facut parte dintr-o alianta militara ce va ataca trupele romane imperiale in 112, 109 si 75 i. Hr. Pana la acele contacte, societatea dacilor se divizase in doua clase distincte: aristocratia si proletariatul. Prima era formata din nobili si preoti. A doua era formata din armata, tarani si artizani, mestesugari.
Printre ocupatiile de rand, principale erau agricultura si cresterea vitelor. Dacii lucrau si in mine de argint, fier si aur in Transilvania. Dacia avea un comert infloritor in acea perioada, lucru atestat de cantitatea mare de monede gasite aici.
Burebista, Pompei si Caesar
La 60-50 i.Hr, regele Burebista a unificat triburile si a extins imperiul. A centralizat puterea si a construit cetati. A cucerit orasele grecesti pe tarmul nordic al Marii Negre si a ajuns pana la raul Tisza, la nord de Slovacia si la sud de Dunare, pana dincolo de Belgrad.
Se pare ca Burebista i-a oferit ajutor lui Pompei in 49 i. Hr. In 44 i. Hr, Caesar luase in vizor Dacia. Planuia o vasta expeditie impotriva regatului dacilor. Insa a fost asasinat un an mai tarziu. Apoi si Burebista a avut aceeasi soarta.
Regatul sau s-a rupt in bucati. In special, patru dintre ele au ramas puternice. Dar dacii continuau sa atace Roma. O invazie din 11-10 i. Hr a fost devastatoare. Generalii romani deabia au reusit sa-i respinga de pe malul drept al Dunarii. Au adus 80.000 de oameni sa se stabileasca in provincia romana Moesia (Dobrogea de astazi).
Nu s-a mai produs nicio altercatie pana in 69 i. Hr. Atunci dacii au gasit Moesia vulnerabila. Legiunile erau plecate sa lupte cu Vitellius. Dupa ce au capturat mai multe forturi, au fost impinsi inapoi de generalul lui Vespasian, Gaius Licinius Mucianus.
Decebal si Traian
Originile adevarate ale razboaielor incepute sub imparatii Domitian si Traian sunt greu de lamurit. Dar provocarile nu puteau fi trecute cu vederea. Dacii, uniti sub Decebalus, au atacat Moesia in 85 d.Hr. L-au ucis pe comandantul Cornellius Fuscus si o mare parte din armata sa.
In 88, Roma castiga o batalie la Tapae, langa Portile de Fier. Dar, din cauza dificultatilor cu triburile din vest, Domitian acorda o pace favorabila dacilor. Suzeranitatea romana era recunoscuta, dar dacii primeau resurse si ingineri.
In 101, Traian redeschide conflictul. In 102 dicteaza o pace prin care capitala dacilor, Sarmisegetusa, primeste garnizoana romana. In 105 se reia razboiul, iar in 106 dacii sunt invinsi
Traian acumuleaza bogatii enorme, iar campaniile sale sunt celebrate cu lauri. Se ridica o coloana masiva in Roma pentru victoria sa – Columna lui Traian. Bogatiile Daciei curg la Roma. Minele dacilor sunt imediat exploatate. Sunt facute noi drumuri, iar Sarmisegetusa si Tsierna (Orsova de astazi) devin colonii.
Se va administra noua provincie romana Dacia sub un consul cu doua legiuni. Dacia va fi divizata sub imparatul Adrian: Dacia Apulum (Alba Iulia) si Dacia Inferior (Valahia).
In 159, Antonius Pius imparte Dacia in trei provincii:
- Dacia Porolissensis,
- Dacia Apulensis,
- Dacia Malvensis
Marcus Aurelius le va uni iar in 169. Limitele teritoriilor romane probabil nu au fost delimitate niciodata clar. Insa nevoia de trupe la sud de Dunare a dus la abandonarea provinciei de Aurelian in 270.
Istoria e scrisa de invingatori, nu? Auziti foarte des asta. In ultima vreme, o putem constata pe pielea noastra. Cei puternici scriu intotdeauna versiunea lor, iar aceasta devine istorie. In acest caz, al dacilor si al romanilor, dupa cateva secole de inadvertente, de imprejurari ciudate, ghinioane si interpretari eronate, putem spune ca suntem pe calea cea buna. Asta inseamna ca se face lumina si in coltul nostru de Europa uitata si barbara.
De ce zic barbara? Intotdeauna lumea civilizata, in speta lumea crestina, ne-a vazut ca pe un colt barbar, un neam rebel, scrijelit pe foalele creuzetului roman. Ei bine, toate astea incep sa se schimbe. Adevarul incepe intotdeauna de la sursa. Si ce poate fi mai edificator decat o marturie scrisa in piatra care poate fi vazuta chiar si astazi. E vorba de columna lui Traian de la Roma. Sta de paza si vegheaza ca istoria sa fie spusa. Poate nu corect pe de-a intregul, dar un glas intr-o multime poate insemna totul uneori.
Articole din categoria Istoria dacilor si romanilor:
Dacii si Romanii: jurnal de razboi
Tezaurul lui Decebal
Geto-dacii si religia lor
Religia tracilor si geto-dacilor
Decebal si Traian: noi (nu) suntem urmasii Romei
Lupul dacic: simbol, origini, mostenire
Noul An dacic: sarbatori si ritualuri
Ce mancau dacii?
Sfantul Andrei si Ziua lupului
Printul dac restaurat in muzeul Vatican
Zeii romani si mitologia romana
Acest articol ar trebii rectificat fiindca unele date sunt gresite, de exemplu Batalia de la Tapae are loc in vara anului 101 nu in 88.
Buna Maria,
Datele sunt corecte. Sursa este Enciclopedia Romaniei:
B?t?lia de la Tapae (88). Confruntare care pune cap?t r?zboaielor daco-romane din anii 85-88, când la conducerea Imperiului Roman se afla Domitian (81 – 96). Tot în acest context are loc preluarea conducerii dacilor de c?tre Decebal (87).
Tapae este, probabil, denumirea antic? a trec?torii Poarta de Fier a Transilvaniei, situat? pe râul Bistra, între mun?ii Poiana Rusc? ?i Retezat; face leg?tura între Banat ?i ?ara Ha?egului. Pe aici trecea principala cale de acces c?tre capitala Daciei, Sarmizegetusa.
Început prin atacurile dacilor asupra garnizoanelor ?i a?ez?rilor romane din Moesia, probabil în iarna anilor 85 – 86, conflictul are un moment important în 87, când armata roman? comandat? de Cornelius Fuscus, trecând Dun?rea, este învins? cel mai probabil pe Valea Oltului (un castru de dimensiuni apreciabile, din aceast? perioad?, a fost identificat la Bumbe?ti, pe Jiu). Producând o puternic? impresie la Roma, înfrângerea nu putea r?mâne ner?zbunat?, astfel încât, în anul urm?tor (88) este numit la conducerea opera?iunilor Tettius Iulianus, fost consul, un general prudent ?i experimentat. Acesta, cunoscând mai bine geografia zonei, alege s? treac? Dun?rea în zona Defileului ?i s? înainteze prin Banat, pe culoarul Timi?-Cerna. Avea cu el peste 50.000 militari (legiunile I ?i II Adiutrix, I Italica, IV Flavia Felix, V Macedonica, VII Claudia, XIII, XIV ?i XV Gemina).
Locul b?t?liei a fost identificat, ipotetic, cu Poarta de Fier a Transilvaniei – Tapae. Singurul izvor care relateaz? evenimentul, din p?cate mult prea concis, este Cassius Dio, Istoria roman? (LXVII, 10, 1-3; excerptele lui Xiphilinus): „În vremea r?zboiului dacic s-au întâmplat urm?toarele evenimente demne de a fi pomenite. Iulianus, rânduit de împ?rat cu conducerea r?zboiului, printre alte m?suri, lu? pe aceea de a-i obliga pe solda?i s? scrie pe scuturi numele lor ?i ale centurionilor, pentru a se deosebi mai lesne cei ce se vor ar?ta viteji de cei cu purtare mi?eleasc?. ?i dând lupta cu du?manii la Tapae, m?cel?ri pe mul?i dintre ei. Între du?mani se afla ?i Vezina, care venea, cu demnitate, îndat? dup? Decebal; pentru c? nu putea sc?pa cu fuga, el se trânti la p?mânt, ca ?i cum ar fi murit; ?i astfel r?mase neb?gat în seam?. Iar în toiul nop?ii a fugit. Decebal se temu ca romanii victorio?i s? nu porneasc? spre capitala lui. De aceea t?ie copacii din preajma lor [la o oarecare în?l?ime] ?i puse arme pe trunchiuri, pentru ca romanii s? cread? c? sunt solda?i ?i s? se retrag? însp?imânta?i. Ceea ce s-a ?i întâmplat”. Ca r?splat? pentru victoria din Dacia ?i ca recunoa?tere a experien?ei sale în r?zboaiele cu dacii, Tettius Iulianus a fost numit comandant al provinciei Moesia Superior. Prins în luptele cu popoarele germanice (cvazii ?i marcomanii) în Pannonia, Domitian nu a valorificat aceast? victorie, solicitând el însu?i încheierea unui tratat de pace care se va dovedi avantajos pentru daci, cum ne informeaz? acela?i Cassius Dio, care arat? c? împ?ratul „f?r? întârziere d?du lui Decebal nu numai însemnate sume de bani, dar ?i me?teri pricepu?i la felurite lucr?ri folositoare în timp de pace ?i de r?zboi” (LXVII, 7,3). Propaganda imperial? a exploatat victoria de la Tapae, Domitian luând titlul triumfal Dacicus, dar a trecut sub t?cere condi?iile p?cii.