Relicvele lui Isus Hristos ne arata lucrurile care se presupun ca au ramas in urma lui sau au fost descoperite pe parcursul istoriei. Fraude, falsuri, comploturi religioase sau un nesfarsit sir de dovezi religioase, martiri si miracole?
De regula, cand se vorbeste despre religie, oamenii devin reticenti. Apar grimase, se ridica tonul, explicatiile devin irationale, logica pierde in fata emotionalului. Putini se pot abtine. Religia e un subiect controversat. Existenta unei divinitati e problema cea mai spinoasa. A fi sau a nu fi! Asadar, lumea devine foarte recalcitranta cand incerci sa explici anumite lucruri din punct de vedere logic. De ce? Foarte simplu. Religia e opusul logicii. Credinta in zei supranaturali care fac minuni si miracole contrazice logica, stiinta, bunul-simt. Cand cineva te toaca la cap 2000 de ani cu aceleasi aberatii transcedentale esti dispus sa le crezi, nu?
Ce sunt relicvele si moastele in crestinism?
Ajungem astfel la anumite simboluri. Ele reprezinta in sine esenta acelei religii. Dar chiar daca am merge mai departe si am dovedi falsitatea acestor simboluri, oamenii ar continua sa creada orbeste pentru ca “ceva” le spune asta. Poate egoismul uman ne face sa credem ca suntem mai presus, ca “cineva” ne vegheaza.
Unul dintre aceste simboluri sunt moastele. Ele nu apar numai la crestini. De la culturi primitive, animiste pana la cele mai elaborate secte si credinte de astazi exista elemente specific, crezute a fi ramasite de la strabuni, zei, eroi locali. Cele mai interesante si mai cunoscute sunt, bineinteles, cele crestine.
Exista multe moaste sfinte asociate cu viata lui Iisus Hristos. Dar ce le face atat de sfinte? Multe au fost descoperite cu secole in urma, iar altele de curand. Probabil credinciosii ferventi vor mai descoperi si altele cu timpul. Multe sunt simple falsuri, unele sunt chiar elaborate. Altele frizeaza prostia sau setea de supranatural. Vom analiza originea unora dintre ele si vom incerca sa decidem ce e adevarat si ce e inchipuit. Mitul “Iisus” se traduce in viata crestina prin relicve.
Sfanta roba sau Camasa lui Hristos din Trier
Asa incepe povestea Relicvelor lui Isus Hristos. Sfanta tunica a lui Hristos se spune ca a fost purtata de catre Iisus pe cruce sau la putin timp dupa rastignirea sa. Acesta este pastrat in Catedrala din Trier, in Germania. In Evanghelia lui Ioan, soldatii au tras la sorti pentru ca era tesuta dintr-o singura bucata. De unde si numele, haina fara cusaturi. Se pare ca foarte multe bucati din aceasta camasa au ajuns in diverse locuri. Fasii din vesmintele presupuse exista la Trier in Germania, la Sankt Petersburg si Moscova in Rusia, precum si in alte cateva locuri din Rusia si Europa de Vest
Conform legendei, Elena, mama lui Constantin cel Mare, a descoperit haina in Tara Sfanta, in anul 327 sau 328, impreuna cu mai multe relicve caudate, obscure si care nu pot fi probate istoric, inclusiv Sfanta Cruce, sau bucati din ea si din cuiele aferente. Potrivit versiunilor diferite ale povestii, fie camasa a fost lasata mostenire sau a fost trimisa in orasul Trier, unde Constantin a trait timp de cativa ani inainte de a devein imparat. (Calugarul Altmann de Hautvillers a scris in secolul al IX-lea ca Elena s-a nascut in acest oras, desi acest lucru este puternic contestat de majoritatea istoricilor moderni).
Istoria robei provine din secolul al XII-lea. La 1 mai 1196 Arhiepiscopul Johann I Trier a consacrat un altar unde a fost asezata spre pastrare si cinstire. Nu mai este posibil sa se determine pe cale istorica daca haina este autentica sau doar un fals medieval. Diferitele incercari de conservare si restaurare de-a lungul secolelor s-au transformat de fapt in adevarate dificultati in a stabili vechimea relicvei. O examinare stiintifica a modelului nu a fost realizata. Este foarte clar insa ca daca am aduna toate bucatelele de robe care zac prin bisericile din Europa am imbraca un azil de batrani.
Sfanta Lance sau Sulita Destinului
Sfanta Lance (cunoscuta sub numele de Sabia Destinului, Lancea lui Longinus, Sulita lui Longinus sau Sulita lui Hristos) este numele dat obiectului militar care a strapuns coasta lui Iisus in timp ce atarna pe cruce.
Lancea este mentionata doar in Evanghelia lui Ioan (19:31-37), dar lipseste cu desavarsire din Evangheliile sinoptice. Pregatindu-se sa-i rupa picioarele lui Iisus, zice-se, metoda de a grabi moartea in timpul unei crucificari, soldatii romani si-au dat seama ca Iisus era deja mort si ca nu exista niciun motiv pentru a-I rupe picioarele. Pentru a se asigura ca el era mort, un soldat roman (denumit in traditie – Longhin) l-a injunghiat si a iesit sange si apa (Ioan 19:34).
Se pare ca a fost gasita tot de Elena. Mare noroc arheologic sa le gaseasca pe toate la un loc, nu? Circa 700 de ani a disparut de pe scena istoriei, aparand apoi in regatul Lombardiei in secolul al X-lea. Trece iar la Henric I si Otto cel Mare, cel care instaureaza Sfantul Imperiu Roman. Ajunge la Nurnberg, se zice ca e ravnita de insusi Hitler. Relicva se afla astazi la Hofburg, desi a fost rupta in doua la un moment dat si placate cu aur. Unii istorici afirma ca arma este potrivita celor din secolul al VIII-lea.
La Vatican avem alta. Trebuia sa aiba si ei una, nu? In Armenia, la Cracovia, la Ierusalim, Istanbul si in Franta, la Sainte Chapelle apar alte lanci. Eu deja nu le mai numar! Voi?
Coroana de spini a lui Iisus Hristos
Sfantul Ioan spune ca, în noaptea de Joia Mare si Vinerea Mare, soldatii romani si-au batut joc de Cristos si presupusa sa suveranitate prin aplicarea unei coroane spinoase pe cap (Ioan 19:12).
Coroana e adapostita de catedrala din Paris si este impodobita cu aur. Spinii au fost împartiti de-a lungul secolelor de catre împaratii bizantini si regii Frantei. Exista saptezeci, toti de acelasi tip, care au fost confirmateica spini originale. Alte moaste prezente la Notre-Dame de Paris includ o bucata a Sfintei Cruci, provenind de la Roma si adusa de Sfânta Elena, mama împaratului Constantin, un cui i Coroana Sfânta din spini.
Dintre aceste relicve, Coroana de spini este, fara îndoiala, cea mai pretioasa si mai venerata. În ciuda numeroaselor studii si eforturile de cercetare istorica si stiintifica, autenticitatea acesteia nu poate fi certificata. Saisprezece secole de rugaciune ferventa pe apa Sambetei.
Adevarata Cruce
In traditia crestina, Sfânta Cruce se refera la cea utilizata in rastignirea lui Isus.
Astazi, mai multe fragmente de cruce isi disputa aceasta onoare insa nu putem stabili autenticitatea acestora. Raspândirea povestii descoperirii Sfintei Cruci in secolului al IV-al Sfintei Cruci provine partial din cauza includerii sale în 1260, în cartea foarte populara a lui Jacopo de Voragine – Legenda de Aur, care a inclus, de asemenea, alte povestiri, cum ar fi Sfântul Gheorghe si Dragonul.
Piese din pretinsa Cruce, inclusiv jumatate din inscriptia INRI, se pastreaza la vechea bazilica Santa Croce in Gerusalemme din Roma. Bucati foarte mici sunt pastrate in sute de alte biserici din Europa si în interiorul crucifixelor. Autenticitatea lor nu este universal acceptata de alte biserici crestine, iar despre autenticitate nici nu poate fi vorba.
Giulgiul din Torino, un mare fals
Giulgiul din Torino este cea mai cunoscut relicva a lui Isus si unul dintre cele mai studiate artefacte din istoria omenirii. Credinciosii sutin ca giulgiul a fost plasat pe trupul lui Iisus dupa inmormantare si, printr-un miracol, fata acestuia s-a imprimat.
Detractorii sustin ca artefactul e cu un mileniu mai vechi decat ar trebui. Ambele tabere folosesc dovezi si argumente istorice care sa le sustina teoriile. Imaginea negativ? Negativul izbitor a fost descoperit de fotograful amator Secondo Pia, caruia i s-a permis sa fotografieze in Catedrala din Torino. Biserica Catolica nu a aprobat nici formal, dar nici nu a respins giulgiul, iar în 1958, Papa Pius al XII-lea si-a dat votul.
Desi imaginea nu e decat un mare fals, se pare ca a prins la public. Reactiile chimice pot fi foarte usor reproduce, barbosi care sa-i semene lui Iisus gasesti printre cersetori. Pentru credinta s-ar falsifica orice.
Coroana de Fier a Lombardiei
Aceasta coroana este una dintre cele mai vechi insemne regale din Europa. Coroana a devenit unul dintre simbolurile Regatului lombarzilor si mai târziu a Regatului medieval din Italia.
Aceasta este pastrata în Catedrala din Monza, în suburbiile din Milano. Coroana este facuta din aur, 22 de pietre pretioase si cuiul care a fost batut in crucea lui Iisus. Dimensiunilor sale mici sugereaza ca s-au pierdut anumite segmente, asa cum ne arata documentele istorice.
Valul Veronicai, o mare minciuna
Valul Veronicai, care, conform legendei a fost folosit pentru a sterge sudoarea de pe fruntea lui Isus in timp ce mergea spre Golgota sau dupa rastignire.
Astazi, mai multe imagini pretind a fi Valul Veronicai. O astfel de imagine a fost expusa in Bazilica Sf. Petru din Roma, si venerata in Evul Mediu. Foarte putine investigatii sunt cunoscute in timpurile moderne si nu exista fotografii detaliate. Primele dateaza din 1907 cand istoricului de arta iezuit Joseph Wilpert i s-a permis sa scoata placile ce o protejau. Concluziile n-au fost deloc “concludente”.
Sfantul Graal, potirul sfant al lui Hristos
Sfântul Graal este un obiect sacru care figureaza în literatura de specialitate si anumite traditii crestine, cel mai adesea identificat cu un pocal care poseda puteri miraculoase. Conexiunea lui Iosif din Arimateea cu legenda Graalului dateaza de la Robert de Boron din secolul al XII-lea. Povestea spune ca Iosif primeste Graalul de la o aparitie a lui Isus si-l trimite impreuna cu discipolii lui în Marea Britanie.
Legenda merge mai departe afirmand ca a inffintat un ordin cavaleresc care sa-l pazeasca. Cautarea Sfântului Graal constituie un segment important al ciclului lui Arthur, care apare pentru prima data în lucrarile lui Chrétien de Troyes. Legenda poate combina folclorul crestin cu mitologia celtica a unui cazan înzestrat cu puteri speciale. Romantele scrise in secolele XII-XIII deriva probabil din folclorul pre-crestin, Romanele Graalului timpurii vorbesc despre Percival. Lucrarile de mai tarziu vorbesc si despre iubirea dintre Iisus si Maria Magdalena si un posibil copil.
Din atat de multe relicve ar fi fost de ajuns una singura, nu? Daca una singura era autentica, restul nu mai conta. Dar stiinta nu se bazeaza pe presupuneri. Fapte, dovezi, nu vorbe!
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
4.5
Pingback: Mitologia crestina: Biblia si Apocalipsa | Mythologica.ro
4.5
4.5
Stiinta e la degetul mic al misterului miracolelor deocamdata!
Si ce miracole cunoasteti Dvoastra? Toate “miracolele” au fost explicate de stiinta.