Dragi mitologi, stiti ca ziceam in episodul trecut sa vorbim despre coifuri! Pe cele de aur si argint ale getilor le cunoasteti deja ca s-a facut destula reclama. Dar ce stiti despre coifurile de lupta ale geto-dacilor? Eu sunt Delmo, istoricul de serviciu, iar astazi avem in premiera mondiala pe Youtube, pe galaxie si nu numai, un subiect deosebit de interesant si fascinant totodata. Deci ne aventuram intr-un subiect fierbinte: dacii purtau sau nu coifuri de lupta?
Daca ar fi sa ne luam dupa filmele comuniste si chiar unele reconstituiri istorice, dacii sunt mereu reprezentati la fel: cu barba stufoasa, camasa alba, cusma traditionala si, desigur, legendara sabie incovoiata. De multe ori cu pieptul gol si in itari. Iar cand vine lupta, se arunca fara frica in batalie, pletele fluturand in vant… dar fara coif!
Ei bine, haideti sa vedem cat adevar exista in aceasta imagine!
Coifurile de lupta ale dacilor
De peste 100 de ani, istoricii au analizat acest subiect, iar dovezile arheologice care sa confirme ca dacii purtau coifuri pot parea putine si fragmentare. Cei mai multi istorici au acceptat ideea ca dacii nu foloseau coifuri in mod sistematic, iar aceasta teorie a prins radacini si in cultura populara.
Problema este ca, in spectacolele de reconstituire istorica, aceasta imagine a fost preluata fara prea multe intrebari. Astazi, la festivaluri si evenimente cu tematica antica, vedem zeci de “daci” in straie traditionale, fara coifuri de lupta, aruncandu-se eroic impotriva romanilor. Dar, si aici vine partea interesanta!
Este posibil ca un razboinic experimentat sa mearga in lupta fara sa-si protejeze capul? Nu prea are cap si coada povestea asta, nu? Mai ales ca, in astfel de reconstituiri, vedem adesea accidente serioase, exact in aceasta zona vulnerabila. Se da mult cu furca-n cap!
Ce stim sigur este ca fenomenul reenactment-ului (adica reconstituirea istorica) a luat amploare si influenteaza perceptia publicului despre trecut. Insa, fara o documentare serioasa si fara echipament autentic, riscam sa promovam o versiune incompleta sau chiar gresita a istoriei.
Descoperirile arheologice de coifuri de lupta
Coifurile getice si dacice chiar au existat? Ei bine, chiar daca numarul descoperirilor este mic, avem dovezi clare ca getii si dacii aveau coifuri de lupta, iar acestea erau folosite mai ales de aristocratie, fiind asociate cu funeralii de rang inalt. Dar trebuiau sa existe si pentru alti razboinici!
Unde au fost gasite aceste coifuri de lupta dacice? Descoperiri importante au fost facute la Popesti, Chirnogi, Piscul Crasani, Poiana-Rovinari, Zimnicea, Cugir si Hunedoara. Modelele variaza, unele fiind inspirate de sudul Traciei, altele avand influente celtice sau romane timpurii.
Aici intervine intrebarea cea mare:
?? **Ar trebui reconstituirile istorice sa includa coifurile de lupta dacice?
? Daca vrem ca aceste evenimente sa fie mai aproape de realitate si sa ofere lectii de istorie autentice, raspunsul pare clar!
? Pe de alta parte, unele grupuri de reenactment se inspira mai mult din fantezie decat din istorie, iar asta poate crea confuzii. Cand vedem razboinici daci mai apropiati de un film heroic-fantasy decat de sursele istorice, e clar ca avem nevoie de o actualizare a imaginii dacilor. Unii daci zici ca sunt scosi din Stapanul Inelelor.
Stiati ca in antichitate, coifurile dacilor erau un simbol al statutului si al puterii? In zona de la Dunare pana la Carpatii meridionali, coifurile erau din bronz si aveau un decor specific, pe cand in zona intra-carpatica, acestea erau realizate din fier. Si aici intervine o intrebare: erau coifurile din bronz pentru parada, iar cele din fier pentru Prin sec II a.Chr. diferentele intre coifurile din perioada anterioara si cele dacice devin evidente. Pana atunci, aveam 25 de coifuri documentate, iar de atunci mai sunt doar cateva descoperiri. De ce? Probabil din cauza schimbarilor politice si militare din Balcani, dar si a costurilor ridicate pentru obtinerea unui astfel de echipament. Chiar si atunci cand nu erau obtinute prin jaf, fabricarea unui coif metalic simplu putea dura pana la 600 de ore de munca!
Pe masura ce trece timpul, coifurile dacice devin mai variate. Daca initial erau doar importuri din sud, dupa cateva secole, apar si modele locale, cu influente din arta elenistica si orientala, cum vedem pe Columna lui Traian. Coifurile devin din ce in ce mai ornamentate, cu motive geometrice, animale fabuloase si personaje mitologice, ceea ce le face un adevarat simbol al puterii si statutului.
Un lucru interesant este ca multe dintre aceste coifuri aveau urme de reparatii, ceea ce sugereaza ca erau folosite pentru mult timp, poate chiar erau mostenite in familie. In concluzie, aceste echipamente nu erau doar simple obiecte de protectie, ci adevarate comori care isi purtau istoria pe capul celor mai mari razboinici ai Daciei!
In plus, modificarile din obiceiurile funerare reflecta schimbari semnificative in spiritualitatea comunitatilor de-a lungul timpului. Moartea unui individ nu insemna automat ca acesta avea un mormant sau un ceremonial funerar. Locul sau in ierarhia politica, sociala, economica si militara influenta modul in care era tratat dupa moarte, iar numarul celor care apartineau elitei era mult mai mic comparativ cu populatia generala. Ipoteza ca doar liderii aveau coifuri, iar restul razboinicilor nu foloseau protectii pentru cap, este mult prea simplista, avand in vedere implicatiile militare ale triburilor si regatului dacic.
Peisajul militar al spatiului nord-dunarean avea deja o experienta considerabila. Functia razboinica parea sa fi devenit institutionalizata, iar fenomenul militar local tindea spre uniformizare si profesionalizare. Armele acestor razboinici, conform surselor arheologice, erau numeroase, diverse si specializate, indicand existenta unor categorii specifice de razboinici. Campaniile militare frecvente, in special impotriva armatei romane, care se remarca prin pregatirea si logistica sa, au intarit experienta militara a dacilor. De asemenea, influenta militarilor romani – fie ca dezertori, prizonieri sau instructori – a fost un factor semnificativ in instruirea razboinicilor daci, iar aceste aspecte, chiar daca privite cu scepticism, ofera o imagine generala in care coifurile de lupta nu lipsesc.
Razboaiele daco-romane si sfarsitul regatului dac ofera un alt set de surse istorice care sugereaza o utilizare mai intensa a coifurilor decat ceea ce indicau sursele arheologice. Aceste date sunt completate de imagini de pe Columna lui Traian, care ilustreaza un numar semnificativ de coifuri, atat pe razboinicii daci, cat si in cadrul trofeelor capturate. Unul dintre primele coifuri redat pe monument este aruncat la picioarele lui Traian de catre delegatia dacica in 102 d.Hr., atunci cand s-au cerut conditii de pace. Acesta are o forma conica si doua obrazare aparent fixe, fiind ilustrat intr-o pozitie laterala.
Intr-o alta scena, doi razboinici daci poarta coifuri de forma conica, dar fara obrazare, legate simplu sub barbie cu o curelusa. Aceasta este o dovada importanta ca echipamentele militare nu erau rezervate doar aristocratiei razboinice, ci si unor categorii sociale inferioare, precum comati, care constituiau o clasa specializata de razboinici subordonata autoritatii regale.
Si ce tot incolo si incoace, hai sa va dau un exemplu concret. Un coif de lupta descoperit in Giurgiu, la Facau!
Facau este un sat din comuna Bulbucata (jud. Giurgiu) din Muntenia, la nici 20 km. de Bucuresti. Aici s-a aflat candva un avanpost defensiv roman. Zona a fost locuita permanent inca din epoca bronzului de triburile geto – dacice. Aici a fost descoperit un mormant de razboinic get inhumat apartinand secolului al IV–lea i.Hr. (deci acum 2.400-2.500 de ani). Din inventarul de lupta care l-a insotit pe defunct in celalalt taram s-a descoperit coiful de lupta, mai multe varfuri de lance, zabale, catarame si alte obiecte mai marunte.
Coiful s-a pastrat destul de bine si este creat din bronz, prin turnare si ciocanire, cu obrazare mobile si un berbec in partea din fata. Coiful a suferit unele deformari, datorate probabil presiunii pamantului si a fost restaurat prin completari.
Apartinand probabil unei capetenii locale, acest coif de lupta getic din bronz, spectaculos prin forma sa, asigura protectia in lupta Acum el se afla in colectiile Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.