Religia primitivilor poate fi rezumata la doua culturi principale: cultul mortilor si cultul naturii. Divinitatile si spiritele, carora astazi li se inchina populatiile primitive si catre care se roaga si aduc sacrificii, au un pronuntat caracter antropomorfic. Framantati de credinta in existenta spiritelor sau a unor divinitati crunte, ei se tem de dusmania acestora si cauta prin orice mijloace sa le castige bunavointa. Divinitatile sunt create dupa chipul si asemanarea fiecarei culturi care le-a dat nastere. Veti vedea ca, desi suntem foarte diferiti de aceste populatii, religia si felul in care ea ne afecteaza ramane la fel peste timpuri si spatii culturale. Vei observa, deasemenea, ca religia apare in aceleasi forme in care ei isi reprezinta viata sau moartea.
Cultul mortilor si cultul naturii
Este un fapt cunoscut ca si cele mai inapoiate grupuri de oameni au o religie. Evident, termenul “religie” trebuie luat intr-un sens mai larg ca insemnand: observarea unor practici si ritualuri privind slavirea si rugaciunea fata de una sau mai multe divinitati, cu scopul de a obtine favoarea lor; existenta unor forme exterioare, ca sacrificii, altar, servicii, preot, ceremonii. Ambele categorii de elemente se intalnesc si la populatiile primitive de astazi, chiar daca ele sunt amestecate cu numeroase superstitii si au un caracter magic mai pronuntat decat in religiile popoarelor inainte de civilizatie.
Deosebirea intre aceste religii si cea a primitivilor este insa mai mult de grad. Superstitii si motive magice supravietuiesc si in religiile popoarelor evoluate, cu toata staruinta pusa de teologi de a le ignora sau nega. In cea mai elementara forma de religie – cultul mortilor – apare sentimentul de respect si grija de a observa anumite norme, care reprezinta inceputul complexului ritual, si de care se leaga pana la urma orice manifestare religioasa. Cu drept cuvant s-a vazut in acest cult inceputul religiei insasi, iar nu in animism, cum credea Tylor sau in totemism cum credea Durkheim. Animismul pare sa fie un fenomen ulterior in evolutia omenirii, iar totemismul este mai mult un mod de organizare in societati tribale decat o religie.
Se pare ca oamenii au venerat mai intai mortii. Cultul stramosilor a fost un element predominant central oricarei culturi. I-au venerat fie din teama, fie din recunostinta pentru parintii si conducatorii lor, fie din credinta ca ar putea sa invie intr-o forma sau alta. Dovada despre vechimea acestui cult sta in universalitatea lui atat la popoarele civilizate cat si la cele primitive, din toate timpurile si locurile.
Cultul zeilor
Din cultul mortilor s-a dezvoltat cultul zeilor. Adorarea stramosilor si in special a celor ilustri, a dat nastere unor fiinte supreme, pe care omul a inceput sa le venereze din acelasi sentiment de teama si recunostinta, sau din respectul intretinut de traditie. Aceasta evolutie se desprinde clar din conceptiile religioase ale celor mai simple grupuri de oameni, chiar daca nu o intalnim intotdeauna intr-o forma identica. In acest mod, un sef viteaz devine pentru trib zeul unui rau sau al unui munte si e pastrat in amintirea generatiilor viitoare.
Transformarea de la om la zeu are loc treptat, cum vom vedea la cele mai multe popoare primitive de azi. Acelasi fenomen se intalnea la popoarele civilizate din antichitate. Zeii lor luau nastere din oameni cu insusiri exceptionale. Se stie ca faraonii Egiptului erau priviti ca zei. Puterea lor fata de supusi ii indica sa ocupe o asemenea pozitie. Tot asa omul care descoperea calendarul si stabilea exact data revarsarii Nilului inventand in acelasi timp cultura cerealelor a devenit o fiinta divina in ochii semenilor. Tot la fel apar semizeii.
Conceptiile religioase ale primitivilor
Conceptiile religioase ale primitivilor corepund unei dispozitii generale a naturii omenesti. Teama si dependenta se intalnesc in religia ambelor categorii de popoare. Deosebirea este suprapunerea de idei, rituri si dogme. Substratul ramane acelasi, reflectand o comunitate de sentimente si reprezentari, dar si o neintrerupta legatura in dezvoltarea istorica a omenirii.
Religia primitivilor ne arata cel mai bine procesul de formare al celei mai universale institutii create de om. Ceremonii vechi, idei si notiuni s-au pastrat la fel ca si cele fundamentale. In ele s-a pastrat trecutul, au supravietuit cei vechi.
Trebuie sa intelegem ca religia inseamna rituri, credinta, dependenta izvorata din necesitatea adanca a omului de a-si inchipui una sau mai multe fiinte supreme imaginare, care sa-i calauzeasca destinul.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.