Ce cred anticii despre suflet?

Credinta despre suflet este legata de constientul uman

Recunoasterea sufletului a aparut in credinte odata cu aparitia constientului. Probabil prima a avut nevoie de ajutorul limbajului. Asadar, primele conceptii despre suflet au fost probabil formulate acum 200.000 de ani. Oamenii experimentau o explozie culturala care se manifesta in arta, imbracaminte si evident in religie.

Grecii antici si viziunea lor despre suflet

Ideea ca oamenii pot avea suflet poate fi intalnita in multe religii, in special in lumea antica. Filosofii greci ca Platon vedeau lumea ca o fiinta spirituala. Ideea ca lumea ar avea suflet purta numele anima mundi.

In poemele homerice invatam ca sufletul este ceva ce putea fi riscat in batalii si pierdut in moarte. Pe de alta parte, la sfarsitul vietii sufletul calatoreste spre lumea de apoi unde va continua ca o umbra sau imagine a persoanei decedate.

Mai tarziu oamenii n-au mai fost atat de convinsi de lumea spirituala. Odata cu lumea creata a venit si pacatul, iar separarea lumii de divin i-a costat sufletul.

Artistii Renasterii reinvie conceptul de suflet

In timpul Renasterii conceptul de suflet a fost readus la viata. Lucrarile artistice incercau sa transmita un mesaj. Acela ca exista o conexiune spirituala intre lume si creatiile ei.

In timp ce crestinismul incerca sa impuna diviziunea intre lumesc si spiritual, artistii vedeau proportii sacre in mediul profan.

Sufletul in Egiptul antic

Egiptenii antici credeau ca sufletul omului era alcatuit din 5 parti: Ren, Ba, Ka, Sheut, Ib. In plus aparea si corpul uman. Sufletul era o parte foarte importanta a vietii in Egiptul antic. Unul dintre aspectele esentiale ale sufletului era Ib sau inima. Inima era cheia sufletului. Umbra unei persoane era Sheut, intotdeauna prezenta in viata oamenilor. Umbra era reprezentata la egiptenii antici ca o figura a mortii, un servitor al lui Anubis, zeu asociat cu mumificarea si viata de apoi in religia Egiptului antic. Umbra era descrisa grafic ca o mica figura umana neagra.

Ca parte a sufletului, numele unei persoane – ren – era dat la nastere. Egiptenii antici credeau ca omul va trai atat timp cat numele este spus. Aceasta dovedeste eforturile facute de a proteja numele mortilor si practica de a-l scrie in cartuse magice, protectoare.

Ba era partea sufletului ce dadea individualitate, unicitate fiecarui om. Era similar cu notiunea de personalitatea. Ka era conceptul egiptean similar cu esenta vitala, ce facea diferenta intre un om mort si unul viu.

Egiptenii antici credeau ca moartea se intampla cand ka parasea corpul. Ceremoniile conduse de preoti dupa moarte includeau ceremonialul “deschiderii gurii”. Acesta tintea sa elibereze Ba atasat de corp. Asta ii permitea lui Ba sa se reuneasca cu Ka in viata de apoi, creand entitatea cunoscuta ca “Akh” insemnand “cel intreg”.

Triburile vanatorilor de capete si sufletul-substanta

Vanatoare de capete sporea sulfetul-substanta al unei familii, comunitati sau sat. Satul devenea mai fertil, recoltele mai sanatoase si productive, animalele mai mari si puternice. Totul se imbunatatea, iar viata devenea mai buna. Fara extra suflet-substanta castigat in batalii recoltele mureau, satenii se imbolnaveau, iar comunitatea intra in colaps.

Conceptul legat de suflet ramane si pana astazi un puzzle nerezolvat. In timpuri moderne, oamenii uita complet de el sau se intorc la spiritualitate cu o sete ferventa. Probabil si demitizarea lumii si tehnologizarea excesiva conduce la asta. Singuratatea, anxietatea sociala conduc la tot felul de excese – spirituale sau de alta natura. Existenta sufletului ramane contestata de stiinta. In acest moment nu exista dovezi stiintifice cu privire la suflet. Au fost scrise multe carti si multi experti au vorbit despre asta. Credinciosii continua sa creada.

Puteti citi mai multe despre:

Reincarnarea