La mii de km altitudine, asupra unor resturi spatiale ce se misca cu 28.000 km/ora trebuie sa fii foarte precis. Asa arata Pamantul vazut de sus. Un model ce ne arata ce fel de deseuri spatiale se invart si sunt atrase de orbita Pamantului. Un viitor destul de infiorator daca ne gandim la schimbari ale axei, coliziuni in lant sau ploi de meteoriti.

In 2015, japonezii au vrut sa adauge un laser orbital pe Statia Spatiala Internationala. Scopul acestuia era distrugerea resturilor spatiale ce distrusesera deja cateva ferestre ale statiei.

Sub 2.000 km distanta de Pamant, resturile sunt mai dense ca meteoritii. Si prin resturi intelegem chiar praf de la motoarele rachetelor, vopsea si resturi inghetate. Spre exemplu, statia spatiala orbiteaza la 300-400 km de Pamant, iar coliziunile satelitilor din 2009 si 2007 s-au intamplat la 800-900 km de Pamant.

Pe langa obiectele “uzuale” misiunilor spatiale, s-au pierdut si arme. In 1960, americanii au pierdut o arma anti-satelit lansata impotriva Uniunii Sovietice.

Ce fel de lucruri s-au pierdut in spatiu?

Cantitatile si diversitatea obiectelor pierdute in spatiu, sau lasate intentionat, este uimitoare. Nave intregi, rachete, sateliti. Dar astea sunt elementare deja. Paturi electrice, obiecte ale astronautilor, o manusa pierduta la prima aselenizare, o camera pierduta langa Gemini 10, pungi de gunoi pierdute de cosmonautii sovietici, chei si instrumente, panouri solare si multe altele. Chiar si bani americani, pungi cu excremente si mingi de golf lansate de Alan Shepard.