Acoperind o suprafata de 5790 de kilometri patrati, judetul Teleorman are drept oras-resedinta municipiul Alexandra, detinand alte doua municipii pe teritoriul sau administrativ: Turnu Magurele si Rosiorii de Vede.
Portul fluvial de la Zimnicea influenteaza la randul sau in buna parte dinamicile de trafic la nivel judetean, in timp ce colaborarea transfrontaliera cu Bulgaria a favorizat in ultimii ani turismul, gratie indeosebi functionalitatii punctului de trecere a frontierei cu bacul de la Turnu Magurele.
Nivelul de urbanizare scazut inregistrat in acest judet a dezavantajat considerabil dezvoltarea sa economico-sociala, dar din punct de vedere al atractiilor turistice, meleagurile teleormanene nu duc lipsa de repere cat se poate de interesante.
Din peisaj nu lipsesc rezervatiile naturale, siturile arheologice care atesta trecutul daco-roman pe aceste plaiuri, plajele insorite de pe segmentul dunarean si nu in ultimul rand, cramele cu vinuri bune, care invita la degustari de licori obtinute din soiuri alese.
Iata in cele ce urmeaza zece propuneri care invita la drumetie pe carari teleormanene, in afara limetelor teritoriale ale municiului resedinta de judet – Alexandria:
- Rezervatia Ostrovul Mare
In imediata vecinatate a comunei teleormanene Islaz, se desfasoara pe o arie de 140 de hectare, o rezervatie naturala de o frumusete deosebita, la nivelul careia se regasesc specii de plante, pasari si animale ocrotite prin lege.
Din categoria pasarilor rare care populeaza acest habitat fac parte si cormoranii pitici, care cuibaresc printre ramurilor plopilor albi si negri ce cresc pe teritoriul ostrovului.
Plopul negru este la randul sau constituie o curiozitate aparte, intrucat tulpinile acestor arbori cresc strambe, urmand trasee curbate bizare – rareori se intalneste un exemplar cu tulpina dreapa – in timp ce coroanele sunt de asemenea neregulate, rare si cu ramuri groase, avand scoarta de o culoare galben-cenusie.
Plopii negri din Ostrovul Mare alcatuiesc arborete naturale virgine, dezvoltate viguros, cu inaltimi de aproximativ 30 de metri.
- Cula lui Costea din Frasinet
Este un element ce se regaseste in incinta conacului Costea din localitatea teleormaneana Frasinet – abandonat total si cazut in ruina, in pofida prosperitatii sale de odinioara.
Datand din secolul al XVIII-lea, Cula lui Costea constituie in realitate un tip de turn de apqarare construit dupa modelele similare balcanice otomane din prima parte a epocii domniilor fanariote pe teritoriul romanesc.
Ulterior, constructia fu refacuta si intarita in repetate randuri, pentru a i se repara stricaciunile provocate de atacuri si de efectul inevitabil al trecerii timpului.
Potrivit documentelor istorice, in zorii secolului al XIX-lea, proprietarii culei erau doi logofeti ai Mitropoliei – fratii Nicolae si Ionita Batcoveanu, dar dupa lucrarile cele mai recente, cula prezentinta azi trei nivele in loc de doua, cu beci, etaj si foisor din lemn cu metereze in parapet.
- Statuia Dorobantului din Turnu Magurele
Constituie un monument istoric ce detine o incarcatura istorica deosebita, fiind realizat in memoria eroilor-dorobanti din Razboiul de Independenta desfasurat in perioada 1877-1878.
Artistul care a realizat statuia in anul 1907 este sculptorul italian Raffaello Romanelli, inspirat fiind de caporalul Tudorica Nicolae, cazut pe campul de lupta dand dovada de un eroism fara margini – motiv ce i-a indreptatit pe localnici sa denumeasca monumentul „La Tudorica Dorobantu”.
Monumentul a fost amplasat la Turnu Magurele intrucat acest important punct vamal si centru comercial la traversarea Dunarii pentru tot ceea ce intra sau iesea din Tara Romaneasca in timpul domniei lui Alexandru Ghica a servit drept loc de depozitare a unor enorme cantitati de armament si furaje pentru front in timpul Razboiului de Independenta, orasul devenind in acea perioada un punct strategic pentru sustinerea operatiunilor militare.
- Casa memoriala Marin Preda din Silistea-Gumesti
A fost infiintata in 1910, in incinta cladirii unei vechi scoli din Silistea-Gumesti, pe bancile careia a invatat chiar marele nostru romancier Marin Preda (1922-1980).
Vizitatorii au prilejul de a descoperi aici crampeie din jurnalele in care a publicat scriitorul odinioara, documente, fotografii vechi si o serie de obiecte personale ale acestuia, menite sa aduca in prim-plan anumite momente semnificative din viata lui Marin Preda.
Opera sa continua sa reprezinte o comoara literara de proportii incomensurabile pentru zestrea culturala a neamului nostru, talentul sau sciitoricesc fiind apreciat totodata la scara internationala gratie unor creatii impresionante precum „Morometii”, „Delirul” sau „Cel mai iubit dintre pamanteni”.
- Ruinele Curtii Domnesti a lui Constantin Aga Balaceanu din Balaci
In localitatea Balaci, pe un platou cu rotunjimi domoale, strabatut de cursul paraului Burdea, se ridica semet odinioara edificiul impunator al boierilor Balaceni – spita veche ale carei origini se pierd in negura timpului pana pe vremea domnitorului Mircea cel Batran.
Constantin Aga Balaceanu era zugravit de condeiul cronicarilor intr-o lumina indoielnica, Radu Greceanu portretizandu-l drept „iubitor de avere, de cai si de fantazii”, dar asta nu-l impiedica sa dobandeasca o alianta de fier cu familia domnitorului Serban Cantacuzino, casatorindu-se cu fiica acestuia – Maria.
Vanitatea lui Aga Balaceanu era atat de mare incat ajunse sa-l dusmaneasca de moarte pe Constantin Brancoveanu si sa urzeasca planuri pentru a-i rasturna tronul si chiar a muta capitala Tarii Romanesti la Balaci.
In prezent insa, asa-numita „Curte Domneasca a Balacenilor” este reprezentata doar de un ansamblu de ruine ale fostei sale resedinte boieresti, cu ceea ce a mai rezistat timpului din bogatele privnite si case de odinioara.
- Cetatea dacica Zimnidava
Se profila in timpuri stravechi la vest de actuala localitate Zimnicea, construita fiind in secolul al IV-lea i.e.n. pe o suprafata de aproximativ 9 hectare.
In opinia specialistilor, ruinele acestei cetati ar corespunde descrierilor istoricului Arrianus, care mentiona in lucrarile sale despre o „falnica asezare trecuta prin foc si spada de catre Lisimachos” – unul din generalii lui Alexandru Macedon – in anul 335 i.e.n..
Descoperirile arheologice din aceasta zona au adus la lumina vase din lut pentru uz gospodaresc lucrate cu pricepere de mesterii olari geto-daci, dar si obiecte decorative realizate manual, cu motive florale de o frumusete aparte – o latura artistica inedita pentru conceptia pe care o aveau pana la momentul respectiv istoricii despre populatia antica a acestor meleaguri.
- Manastirea Pantocrator de la Draganesti-Vlasca
Isi datoreaza denumirea unui termen ce provine din greaca veche, „Pantocrator” insemnand „Atottiitorul” si constituie cea mai noua asezare monahala de pe plaiurile teleormanene, ctitorita sub hramul sfintei Maria Magdalena, sarbatorita pe 22 iulie.
Particularitatea acestui lacas de cult consta in faptul ca a fost ridicat pe ruinele unui vechi spital militar construit in timpul Primului Razboi Mondial, devenit ulterior spital comunal, pentru a fi lasat intr-o faza succesiva in total abandon timp de zeci si zeci de ani.
Manastirea are un aspect total diferit fata de traditionalele sale surate din Teleorman si detine o mica parte din moastele sfintei Maria Magdalena, depuse intr-o racla realizata la Bucuresti, in atelierele Patriarhiei, acoperita cu matase brodata in India, infatisand-o pe Maria Magdalena in dimineata Invierii.
- Rezervatia naturala Padurea Troianu
Este numita de localnici „Padurea Cornetu” si constituie o arie protejata prin lege pentru pretioasele sale rezerve floristice si forestiere raspandite pe o suprafata ce acopera circa 70 de hectare, in aria nordica a Campiei Boianului si in vecinatatea cursului paraului Urlui.
Rezervatia gazduieste circa 60 de specii de flori ce alcatuiesc un o priveliste incantatoare, printre care si frumosul bujor romanesc – a carui specie este inclusa pe lista celor aflate pe cale de disparitie, dar si specii de arbori pretiosi, din categoria garora fac parte cerul, garnita, stejarul pufos si stejarul brumariu.
Zonma este populata cu mistreti, iepuri si caprioare, care strabat nestingheriti padurea, netulburati de activitatile desfasurate de om.
- Conacul Radu Noica din Storobaneasa
Se afla in padurile satului Beiu, unde se ridicau odata cladirile unei mosii socotite una din cele mai frumoase si mai mai semnificative bijuterii arhitecturale ale vremii, inconjurate de arbori desprinsi parca din poveste, cu trunchiuri ce atesta vechimi de sute de ani – Domeniul Noica.
„Locul feeric odinioara pare acum fara viata, cu ziduri in descompunere si cu o gradina pe unde sunt lasate libere niste pasari de curte. Chiar si asa, peisajul inca te poarta in visare, iar trunchiurile solide de copaci dau un farmec aparte zonei. Un stejar de aproximativ 700 de ani, aflat pe lista de Monumente ale Naturii, isi duce misterios, greutatea si mai este vizitat, din cand in cand, de iubitori ai naturii. Pe vremuri, nu de mult, din radacinile acestuia tasnea un Izvor cu “apa vie”, care a fost obturat de noul proprietar”, scria Monica Vasilescu in 2019.
Casa familiei filozofului roman Constantin Noica (1909-1987) a fost proiectata in 1937 de catre arhitectul Constantin Joja (1908-1991) – faptul ca proiectul renovarii sale a fost abandonat complet de catre noul proprietar constituie o pierdere dramatica a unei nestemate arhitecturale – un fenomen care ar avea nevoie practic de impulsul acelei fraze celebre, rostite candva chiar de Constntin Noica: „ar fi suficient un suras al vietii pentru ca totul sa recapete sens…”.
- Ostrovul Gasca
Pe raza comunei Nasturelu, in sud-estul judetului Teleorman, la confluenta raului Vedea cu Dunarea, se afla rezervatia naturala Ostrovul Gasca, acoperind o suprafata totala de circa 58 de hectare, renumita pentru flora si fauna specifice, ocrotite prin lege inca din anul 2004.
Ostrovul prezinta conditii optime pentru favorizarea unei biodiversitati salbatice uimitoare, caracterizata de o flora pe cat de variata pe atat de pretioasa, cu vegetatie arboricola ce abunda in rachita alba, velnis si plop negru, dar si cu duzi albi, arbusti de sanger, hamei si vita salbatica.
Pasarile deosebite ce cuibaresc in acest bazin sunt numeroase: barza alba, barza neagra, starcul galben, starcul de noapte, egreta mica, egreta alba, gaia neagra, acvila tipatoare mica si vulturul pescar, pentru a enumera doar cateva din aceastea, in timp ce apele sunt populate la randul lor cu zvarlugi, tipari, moioage, petroci si fase mari.
- Lacul Suhaia
Este renumit in randurile iubitorilor de pescut si nu numai: este socotit un veritabil colt de rai, supranumit si „Derlta Teleormanului” pentru frumusetile sale naturale, in mijlocul carora vietuiesc egrete, mistreti, vulpi sau fazani in buna tovarasie.
„Vazuta de departe, balta este impresionanta, la fel ca si amenajarile de la malul ei, rezultate, cu siguran?a, din efortul imaginativ al unui peisagist, pentru ca rareori teleormanenii au ocazia sa vada in judetul lor arbusti si arbori ornamentali desenati parca, cu pensula unui pictor talentat”, scria Carmen Dumitrescu intr-un reportaj dedicat.
Pacat insa ca ani de-a randul, acest areal din Lunca Dunarii a fost exploatat, braconat si incendiat, afecatndu-se grav astfel habitatul sau faunistic de o nepretuita valoare, dar chiar si asa, in prezent detine un record in materie de adapostire a mamiferelor, pasarilor, pestilor, reptilelor si amfibienilor, deopotriva.
- Cetatea Cazacilor din Rosiorii de Vede
Este un obiectiv cu adevarat invaluit intr-o aura de mister, intrucat cercetarile arheologice desfasurate asupra fortificatiei din vatra stravechiului Russenart – asezare cunoscuta in prezent sub denumirea de Rosiorii de Vede – au fost trecute in totalitate sub tacere din motive necunoscute.
Fie ca specialistii nu au reusit inca sa asocieze descoperirile lor unor date istorice bine determinate, care ar putea fi sustinute temeinic prin documente si atestari viabile, fie ca presupunerile lor ar conduce spre mistere care nu sunt inca gata de a fi dezvaluite.
Tot ceea ce se stie insa pana in prezent este legat de atestarile documentare ale orasului, datand din secolul al II-lea e.n., gratie informatiilor inscrise de Ptolemeu in pergamenele sale, ce identifica asezarea de la Rosiori sub denumirea de Pirus – Orasul Perelor.
Acest lucru indica faptul ca Rosiorii de vede ar putea fi unul din cele mai vechi cetati-orase de pe intreg teritoriul tarii – un motiv in plus pentru a-l vizita daca va aflati pe meleaguri teleormanene.
Bibliografie:
- Georgescu, Pantele – „Dictionarul geografic, statistic, economic si istoric al judetului Teleorman”, 1897;
- Gastescu, Petre, Rusenescu, Constanta & Breier, Adriana – „Judetul Teleorman”, 1976;
- Voicu-Popescu, Corina – „Judetul Teleorman: studiu etnografic”, 2009;
- Moraru, Ion – „Vechi sate teleormanene intre legenda si adevar: interviuri cu profesorul Ion Moraru”, 2015;
- Spiru, Ioan – „Din istoria bisericii teleormanene: studii, articole, insemnari”, 2015.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Sar de manastirea Plaviceni nu ati auzit?