Intinzandu-se intre Dunare si Marea Neagra, teritoriul judetului Tulcea beneficiaza de vaste spatii acvatice plane, insule nisipoase, lagune si asezari rurale presarate de-a lungul bratelor dunarene cu indelungata traditie in pescuit si agricultura.

Municipiul Tulcea este resedinta judetului, iar in afara acestuia, teritoriul tulcean mai prezinta alte patru orase: Sulina, Isaccea, Babadag si Macin – toate orientate spre activitati turistice si economice specifice Deltei Dunarii, Complexului Lagunar Razim-Sinoe si zonei de deschidere la Marea Neagra.

Evolutia istorica a meleagurilor tulcene este puternic legata de cea dobrogeana in general, ca zona prielnica realizarii de schimburi comerciale inca din cele mai vechi timpuri, astfel incat a atras atentia marilor puteri din diferite etape istorice, pentru potentialul strategic si resursele sale.

Din perspectiva interesului turistic, judetul Tulcea incanta ochiul cu privelistle sale de o salbaticie rapitoare, atragand precum un cantec de sirena vizitatori de pa mai toate meridianele lumii, intrucat detine cea mai mare si cea mai bine conservata delta de la nivelul Batranului Continent.

Cei ce doresc sa descopere farmecul cararilor sale evitand aglomerarea si zgomotul specific orasului-resedinta de judet, Tulcea, oportunitatile nu lipsesc nici pe departe:

  1. Arinisul Erenciuc din Sfantu Gheorghe

Constituie o rezervatie stiintifica ce detine exclusivitatea in zona din punct de vedere al caracteristicilor botanice, intrucat constituie unica zona de tip forestier de pe intreg cuprinsul teritoriului tulcean, populata de altfel cu o specie ocrotita prin lege: arinul negru.

Cele 50 de hectare pe care se intinde cuprind insa, alaturi de terenurile impadurite si lunci inundabile, grinduri, lacuri si balti, ce ofera conditii optime pentru asigurarea unei biodiversitati uimitoare.

In perimetrul acestei rezervatii regaseste conditii de hrana si cuibarit o specie rara de vultur – vulturul codalb (Alnus glutinosa), aflat pe cale de disparitie la nivel global, dar care a regasit pe teritoriul tulcean conditii propice pentru a supravietui si a se reproduce in mod natural.

  1. Capul Dolosman din Jurilovca

In orice perioada a anului, faleza stancoasa Capul Dolosman garanteaza turistului indragostit de natura, privelisti cu adevarat spectaculoase.

Invaluit intr-o aura de legenda, acest vechi punct de observatie era supranumit in atichitate „Petron Akron”, respectiv „Promontoriul Penelor”, desi actuala denumire provine din limba turca, avand semnificatia de „Cap Rau”.

Pentru cei ce strabat cararile tulcene, Capul Dolosman constituie o atractie turistica de neratat, intrucat este unica faleza stancoasa de pe intreg litoralul romanesc si unul din rarele bazine de conservare a fosilelor provenite din Marea Neagra, datand inca din Cretacic.

Din punctul cel mai inalt al stancii se poate admira peisajul inconjurator cu un unghi de perspectiva de circa 300 de grade, care daruieste privitorului atat imaginea inegalabila a lagunei Razim si a Marii Negre, cat si a rotunjimilor blande ale dealurilor dobrogene.

  1. Complexul Vatafu-Lungulet din Sulina

Ofera liber acces turistilor si nu impune conditii speciale de campare desi constituie o rezervatie naturala cu bazine acvatice naturale, grinduri fluvio-marine, plauri plutitori, pajisti si jnepenisuri ce adapostesc o mare varietate de plante si animale deosebite, ocrotite prin lege.

Aici vietuiesc numerose colonii mixte de starci pitici si cormorani mici – specii care iubesc iazurile incarcate de vegetatie din rezervatie, descoperind aici cele mai prielnice conditii pentru cuibarit – un habitat ideal insa pentru multe alte tipuri de animale, de la mamifere la ihtiofauna specifica.

Cele mai reprezentative elemente ale acesteia din urma sunt caracuda si linul. 

  1. Dealul Ghiunghiurmez din comuna Dorobantu

Isi datoreaza numele unei expresii turcesti a carei semnificatie e „ziua fara belsug” – o sugestiva formula pentru a sugera ca in aceasta zona se regasesc vai abrupte, stanci golase si versanti salbatici – o raritate straveche apartinand Podisului Casimcei – cu aspect muntos, auster si in acelasi timp prezentand caracteristici de stepa.

Este una din putinele arii de pe intreg continentul european unde continua sa infloreasca steluta de munte ce poarta numele botanistului spaniol Juan Minuart (1693-1768): Minuartia adenotricha – o splendida planta perena ce decoreaza din mai pana in august stancariile si coastele abrupte ale Dealului Ghirghiurmez, sub privirile patrunzatoare ale acvilelor ce populeaza zona.

Rezervatia are o suprafata de 1.421 ha si impreuna cu rezervatia invecinata, Muchiile Cernei – Iaila, reprezinta cele mai intinse rezervatii de stepa din tara. Cele doua rezervatii sunt situate de o parte si de cealalta a faliei Peceneaga – Camena si au structuri geologice complet diferite – sisturi verzi caledoniene si respectiv calcare si gresii calcaroase. Aceste caracteristici ofera posibilitatea unor studii comparative in ceea ce priveste relatia intre vegetatie si tipul de substrat”, se precizeaza in literatura de specialitate.

  1. Grindul si Lacul Raducu din comuna C.A. Rosetti

Se regasesc intr-o arie de depresiune cu umiditate sporita, incluzand ghioluri, pajisti, grinduri marine si lacuri cu apa dulce deopotriva, ce se intind pe o suprafata de aproximativ 2500 de hectare, la nordul Bratului Sulina, in vecinatatea gurii de varsare a apelor acestuia in Marea Neagra.

Apele din rezervatie sunt populate de somni, stiuci, bibani si platica, in timp ce solurile nisipoase ofera conditii propice unor elemente floristice specifice, in categoria carora se inscriu pirul de mare, rogozul si aliorul de balta.

Pentru iubitorii de liniste in sanul naturii e bine de stiut ca localitatea C.A. Rosetti constituie una din cele mai izolate asezari umane de pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, detinand de altfel o alta atractie suplimentara, reprezentata de herghelia de cai salbatici ce traiesc in imediata sa vecinatate.

  1. Insula Popina

Se afla la nordul limanului Razim, in vecinatatea localitatii Iazurile, dominand intinderile limanului de la o inaltime de circa 47 de metri, pe o suprafata de 98 de hectare.

Din punct de vedere geologic, aceasta insula a facut parte odinioara din grindul continental stancos al Podisului Macinului, fiind in parte acoperita de loess.

Multe din elementele pretioase ale acestei insule, precum izvoarele sale termale de pilda, inca nu au fost studiate de specialisti, zona fiind protejata cu strictete, astfel incat prezenta omului sa nu influenteze in niciun fel evolutia naturala a ecosistemului prezent la nivelul sau.

Ca o curiozitate legata de aceasta rezervatie, in 1985, sub bagheta regizorala a lui Ion Bostan (1914-1992), aici a fost turnat un film documentar intitulat „Balena de piatra (Insula Popina)”, care surprindea aspecte inedite legate de vietuitoarele insulei, precum si de particularitatile geologice si ecologice ale acesteia, datorita carora poate fi definita drept un veritabil sanctuar al naturii.

 

  1. Podgoria Sarica Niculitel

Se bucura de un renume ce depaseste granitele tarii pentru conditiile pedoclimatice speciale care au contribuit la consacrarea vinurilor obtinute din soiurile locale de struguri, de o exceptionala calitate, avand caracteristici nemaiintalnite in arealele viticole concurente.

Aproape toate vestigiile istorice medievale sau  descoperire arheologica antice din podgoria Sarica Niculitel au incrustate sau pictate pe ele motivele  vitei de vie. Creata de zei pentru ei si pentru fericirea lor, cu dibacie a fost furata de pamantenii podgoriei Sarica Niculitel si cu mult suflet depus, asa cum imperios se cere in orice arta, i-au intrecut pe ei, nemuritorii zei, in arta cultivarii acestei sacre plante si in arta producerii licoarei bachice”, se specifica in descrierea regasita pe site-ul oficial al Podgoriei Sarica Niculitel.

Dincolo de legenda insa, atestarile documentare confirma vinul de la Sarica Niculitel ca unul din cele mai vechi astfel de licori de pret obtinute pe meleguri dobrogene inca din anul 1412.

  1. Rezervatia botanica Korum Tarla

Se regaseste la randul sau in Podisul Babadag, intr-o arie plana de varsta cretacica, ce se intinde pe o suprafata de aproximativ doua hectare, ale carei caracteristici au si inspirat denumirea atribuita in vechea turca: „Ogorul Adapostit”.

Aceasta rezervatie a luat fiinta indeosebi in scopul ocrotirii unei specii de plante ale carei origini provin din regiunea ponto-anatoliana, cunoscuta sub denumirea de Margelusa (Sophora jaubertii), ce a reusit sa supravietuiasca in acest unic loc de pe intreg cuprinsul tarii noastre.

Alaturi de aceasta specie insa, rezervatia Korum Tarla adaposteste si alte plante rare, precum firuta cu bulbi, degetarul, cucenta, jales, cerentelul si coada soricelului.

In perimetrul rezervatiei se regasesc si zone impadurite cu tei argintiu, gorun, tei pucios, carpen, artar, fag, ulm si scorus.

  1. Saraturile Murghiol

Reprezinta o intindere de apa declarata arie protejata pentru elementele sale unice de tip avifaunistic si botanic, aflata in vecinatatea bratului dunarean Sfantu Gheorghe, in comuna Murghiol.

In realitate, rezervatia include lacuri, balti, pajisti saraturate, limanuri nisipoase si retele de stufaris si papuris, deopotriva, asigurand conditii optime pentru viatuit si cuibarit atat pasarilor migratoare, cat si a celor de pasaj sau sedentare.

In randurile acestora se numara si specii aflate pe cale de disparitie, ocrotite prin lege, precum piciorongul, chira de balta, prundasul de saratura, lebada de iarna, pelicanul, starcul purpuriu, eretele de stuf si buhaiul de balta, pentru a enumera doar cateva.

Saraturile Murghiol sunt socotite un veritabil paradis al pasarilor si plantelor ce iubesc ambientele umede si bogate in saruri si namol mineralizat, cu ape puternic salinizate.

Particularitatea oglinzii apei din aceasta zona este legata insa de culoarea sa ce imprumuta nuante de mov – fapt ce a contribuit de altfel la dobandirea numelui de „Murghiol”  – termen ce provine din asocierea a doua cuvinte turcesti: „moru” (violet) si „ghiol” (lac).

  1. Rezervatiile de liliac Valea Oilor (Babadag) si Fantana Mare

Rezervatia de liliac Valea Oilor se regaseste pe unul din versantii cu substrat calcaros din comuna Ciucurova, din podisul Babadag, acoperind o arie de 0,15 hectare, in timp ce rezervatia de liliac Fantana Mare se afla pe un versant al Vaii Baspunarului, din aceeasi comuna, intinzandu-se la randul sau pe o suprafata de 0,13 hectare.

Ambele rezervatii sunt caracterizate de prezenta spontana a speciei de liliac salbatic Syringa vulgaris, care detine un statut de exclusivitate pe intreg teritoriul tulcean, formand palcuri cu structuri compacte, dese si cu inflorescente abundente, de o spectaculozitate rara, intr-o paleta coloristica ce variaza de la alb la mov inchis, trecand prin toate nuantele de violet.

 

Bibliografie:

  1. Gheorghe, Ion, Vasile, Serban & Botocan, Valerian – „Plaiuri Tulcene”, 1973;
  2. Zahariade, Mihail – „Scythia Monor: A History of a Later Roman Province (284-681)”, 2006;
  3. Cizer, Laura-Diana – „Toponimia judetului Tulcea. Consideratii sincronice si diacronice”, 2012;
  4. Dima, Viorel – „Legende tulcene de altadata: Terente, Cocos, Licinski”, 2015;
  5. Cupcea, Adriana & Gyula, Kozak – „Istorie si identitate la turcii din Dobrogea”, 2017;
  6. 6. Tiuliumeanu, Mihail – „Misterele Dunarii. Revista de cultura istorica dobrogeana”, Vol. I, Nr.2, 2017.

(Visited 7 times, 1 visits today)