Credinte si rituri
Conceptia despre univers si despre lumea oglindita in miturile maori
Conceptiile cosmogonice ale maorilor din veacurile marilor imigratii pe pamantul insular al Noii Zeelande ne dezvaluie universul mitologic al bastinasilor din acea vreme si totodata panteonul lor populat de fiinte supranatural, care aidoma zeilor Eladei antice, traiau asemeni oamenilor, incercati de pasiuni terestre, avand aceleasi virtuti si vicii ca si muritorii de rand. Din bogatul tezaur mitologic maori, evocat de cunoscutul etnograf si cercetator maori, Peter Buck, originar din Noua Zeelanda, desprindem imaginea ce o aveau pamantenii “Norului Alb si Lung” despre geneza universului si a taramului pe care vietuiau.
“- Ce era la inceputul inceputului?
– Intunericul, bezna adanca.
– Si-n adancul intunericului?
– Papa si Rangi – Pamantul si Cerul, Mama si Tatal tuturor zeilor.”
Asa prezentau batranii primele timpuri ale genezei.
Dar fabulosii parinti ai universului nu erau singuri. Intinsi sub gigantica bolta de intuneric, isi tineau intre ei, strans imbratisati, copiii.
Rangi, pentru a acoperi trupul gol al sotiei sale, a asternut deasupra ei ierburi si muschi, ferigi si flori, plante felurite si copaci de tot soiul. A creat apoi pasari, reptile si alte animale mai mari si mai mici, pe care le-a lasat sa vietuiasca prin paduri, in vreme ce in ocean, a risipit fel si fel de scoici.
Astfel, intre trupurile imbratisate ale lui Papa si Rangi, s-a creat o lume vegetala si animala care nu cunostea lumina, orbecaind in bezna, nesigura, lipsita de spatiul larg la care ravnea fiecare dintre vietuitoare. Viata era inlantuita, oarba. Fiii zeului suprem, nemultumiti de aceasta stare, au hotarat sa intervina, razvratindu-se impotriva lui Rangi. Eroii mitologiei maori incearca numeroase cai de a-si indeparta parintele, dar toate eforturile sunt zadarnice. Inzestrat cu o minte isteata si in stare de ispravi asemenea lui Hercule, unul dintre ei, folosindu-se de neatentia tatalui sau, il desparte de sotia sa, proiectandu-l in inaltimi unde ramane pe veci imobilizat. Asa a fost despartit cerul de pamant.
Fiul acesta, dur si neinduplecat, Tane – zeul padurilor si al pasarilor inaripate, i s-au alaturat mai toti fratii sai. Tradarea lui Tane il nemultumeste insa pe zeul pestilor si al tuturor innotatoarelor – Tangaroa, care se afunda in ocean si-si porneste ostile – talazuri impotriva taramului populat de razvratiti. Manios la culme impotriva lui Tane si a cetei sale de frati rasculati se arata si Tawhiri-Matea, stapanul si zeul vanturilor care inainte de a porni in ajutorul tatalui sau isi abate furia asupra lor. O lupta crancena se incinge. Arborii cad loviti de vant, tarmurile se macina sub loviturile valurilor, uraganul starnit de mania celor doi frati credinciosi ai lui Rangi, inspaimanta pe razvratiti, care, neputand tine piept atacului, se adapostesc in bratele Gheei maori, stapana pamantului, Papa.
Un singur zeu ramane in fata furtunii; neclintit, el razbate vantoasele acestor zori ai genezei. Este Tui, marele vanator, zeul neinfricat.
Odata sfarsita furtuna cea mare, cand s-au linistit vanturile si apele, zeii au pornit sa construiasca universul. Aveau nevoie de lumina. Au aninat atunci in cele zece ceruri deasupra spatiilor terestre soarele si luna, precum si o puzderie de stele. Apoi au hotarat sa creeze omul.
Nu a fost nevoie ca in alte religii de sacrificii, de moartea unor zei sau de alte artificii stilistice. Mitologia si credintele maori sunt la fel de luminoase si senine ca intinsul marii albastre sau al cerului instelat.
Dar, in opozitie cu miturile multor altor popoare europene, africane sau asiatice, prima fiinta umana creata de zei nu a fost Adam, ci Eva. O femeie a fost plamadita in Olimpul maori din lut rosu: femeia-cu-chip-de-pamant. Vajnicul Tane i-a insuflat viata, luandu-si-o apoi ca mireasa. Astfel, in mitologia maori, primii urmasi ai Evei maori au fost semizei, ca unii ce erau zamisliti de un zeu si o muritoare. Apoi, dupa ce Tane si sotia lui au dat nastere altor fete a fost creat din pamant rosu primul Adam muritor. Povestesc anticele mituri maori ca in zorii acestei lumi oamenii aveau puteri supranaturale, fiind in stare sa clinteasca, dupa cum le era voia, si soarele, si stelele din locasul celest.
Unul dintre acesti eroi mitici care a infruntat pe Murira-Ranga-Wheni-Ia, adica Soarele, este Maui, voinic inzestrat cu virtuti si puteri fabuloase.
Un sugestiv mit legat de ispravile nazdravane ale lui Maui ne infatiseaza geneza unei insule. Pornit la pescuit cu fratii sai, navigand spre miazanoapte, s-a ratacit. Fratii sai l-au sfatuit sa se intoarca. Fiind tarziu si fara merinde, acestia se sperie. El ii incurajeaza pe fratii sai. Isi unge cu propriul sange talismanul bunicii sale si il foloseste ca momeala pentru a prinde un peste gigant. Momeala magica isi face astfel efectul. Apele fierbeau, barcile erau gata sa se rastoarne. Cand era gata sa-l prinda, pestele s-a transformat in stanca – Pestele lui Maui – Insula lui Maui.
Dupa aceasta isprava, Maui s-a hotarat sa coboare in Infern, in lacasul Marii Doamne a Noptii, Moartea pentru a o rapune. Insa aceasta a plecat in intampinarea lui. O balada maori povesteste ca Moartea l-a surprins dormind taindu-i rasuflarea cu o panza neagra. Asa sfarsi neinfricatul Maui, dar insula lui ramase uitata, invaluita in ceturi, bantuita de furtuni, in largul Marelui Ocean, ascuns privirilor pamantene.
Zei, demoni si duhuri
In aceasta viziune naiva si inclinata spre fantastic, trebuie intelese credintele si riturile maori desprinse din spaima fata de semnele naturii. Ei credeau in zeii cei mai puternici, Maui, zeul focului, Tane-Mahuta, zeul padurilor, Rongo-Marae-Roa si Tahiri-Matea – zeii vanturilor si furtunilor, Tui-Mata-Uenga si Haumia-Tiketike dominau regnul animal si vegetal.
In afara acestora ei se inchinau si divinitatilor tribale. Fiecare comunitate era protejata de un zeu propriu, simbolizat de imagini si semne magici specifice, in fata carora maorii depuneau ofrande: flori, fructe, arme.
Rongomai simbolizat de o stea cazatoare era zeul tribului Ngatituwharetoa, puterea sa fiind marginita pe teritoriul ocupat de acest trib. Tribul Maru avea ca zeu pe Ngu caruia i se oferea ca dar o parte din peste, vanat sau din prazile de razboi. Cautand protectie si sprijin in fata greutatilor de toate zilele, asa cum fac toate populatiile primitive, maori cereau si ajutorul duhurilor care protejau familiile. Ii venerau si le ofereau tribut care ajungea de obicei la clasa preoteasca.
Tagma preotilor, in care intrau in special descendentii marilor familii si capetenii, era aceea care slujea ca intermediara intre oamenii de rand, ware, si zeii supremi. Ei erau pregatiti vreme indelungata pentru oficierea riturilor, timp dupa care se credeau atinsi de mana, forta divina ce le deschide calea de a vorbi cu zeii.
Magicienii si vracii, aflati pe o treapa sociala mai joasa ca preotii, invocau doar zeii tribali si lumea demonilor si duhurilor, carora le aduceau jertfe pentru a-i atrage de partea lor.
Preotii se bucurau de o mare autoritate in cadrul obstii, avand si o mare influenta politica. Ei erau aceia care stabileau ce este tapu – lucrurile si actiunile interzise, si numai ei aveau puterea de a ridica interdictia. Tapu-ul, cuvant de origine polineziana, din care isi trage originea si cuvantul tabu, constituia esenta religiei maori. El reglementa cu mare strictete ceea ce este ingaduit in practicile religioase si in raporturile dintre oameni. Tapu-ul constituia si un puternic instrument politic in mana preotilor si in general in mana conducatorilor obstii, care stiau sa-si alieze preotii.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
1