Legenda lui Mos Craciun

Versiunea americana a Sf. Nicolas pe care o cunoastem cu totii, sau Mos Craciun cum il cunosc majoritatea, are la origini o versiune olandeza numita Sint Nikolaas sau Sinterklaas (mult mai slabut decat Santa Claus, calareste un cal alb si primeste ajutor de la Peter cel Negru.

Mos Craciun soseste in prima duminica din noiembrie cu barca. Seara, copiii olandezi canta in fata semineului si isi lasa incaltamintea cu un cadou – un desen al Mosului Sinterklaas sau Zwarte Piet sau un morcov pentru Amerigo – calul Mosului. Dimineata vor gasi cadouri si dulciuri.

Pe 5 Decembrie, in casele olandeze se serbeaza “Pakjesavond” – noaptea cadourilor). Colonistii olandezi care se stabilisera in New Amsterdam (New York) au adus cu ei in America aceasta traditie plina de viata si bucurie. Aceasta versiune a lui Mos Craciun a dat mitului forma sa curenta si unele dintre cele mai curioase traditii: descrierea unui batran vesel imbracat in rosu si alb, opt reni zburatori carora li se adauga mai tarziu Rudolf cel cu nasul rosu, casa localizata la Polul Nord, obiceiul de a umple sosestele cu minunate cadouri in noaptea de 24 Decembrie si, desigur, intrarea in casa prin semineu.

Cea mai importanta sursa, dealtfel singura, din zilele moderne, pentru versiunea actuala a lui Mos Craciun este poemul A Visit From St. Nicholas de Clement C. Moore. Scris pentru copiii sai in 1823, poemul a prins la public si a devenit imaginea vie a Mosului. 

In prezent, “cultul” lui Mos Craciun contine si incorporeaza numeroase traditii: crestine si pagane, credinte catolice vechi, obiceiuri scandinave, olandeze, germane si engleze. Chiar daca se presupune ca daruim si suntem mai buni, comercialitatea obiceiului incepe sa devina prosteasca si enervanta.

Sunt spuse numeroase legende despre acesta, desi nu exista documente. Exista insa traditii asemanatoare ale bisericilor legatede acest patron al darurilor. Potrivit acestora, Sf. Nicolas s-a nascut in orasul Patara, a calatorit apoi in Palestina si Egipt cand era tanar. Mai tarziu a fost intemnitat in timpul persecutiilor imparatului Diocletian, dar a a avut noroc sa fie eliberat de imparatul Constantin care era milostiv. A participat si la primul Conciliu de la Niceea din 325. 

In greaca, Sf. Nicolas este cunoscut ca Hagios Nikolaos, Episcop al Myrei (astazi Turcia). Se crede ca a murit in anii 350. Astazi, acest personaj mitic este inca viu si este cunoscut sub diferite nume. Faima sa s-a raspandit rapid in timpul Evului Mediu si sute de biserici i-au fost inchinate. A fost pe rand patronul spiritual al Rusiei, Moscovei, Greciei, al copiilor, marinarilor, prizonierilor, brutarilor, vanzatorilor si lupilor.

Legatura pricinuita de cadouri survine probabil in urma faimei sale in randul copiilor. Povestile spun ca obisnuia sa daruiasca monede de aur persoanelor in nevoie. Cultul sau s-a raspandit in Europa si cadourile de Craciun erau impartite pe 6 Decembrie cand se celebra ziua sa.In multe tari aceasta zi a ramas cea a cadourilor, desi exista aceasta tendinta globala de a serba aceasta zi pe 24/25 Decembrie. Moastele sale sunt pastrate in basilica Sf. Nicola din Bari, Italia (au fost furate din Turcia in 1087).

Bunicul Inghet (Grandfather Frost) – “ded moroz”

Bunicul Inghet de sorginte rusa are radacini vechi si pagane. Este intotdeauna insotit de nepoata sa Snegurochka (Fata Zapezii), o fata vesela si voioasa care il ajuta pe bunic sa pregateasca o petrecere de Anul Nou pentru copii si sa le ofere cadouri. Bunicul Inghet poarta o haina lunga de blana cu panglici rosii sau albastre. Potrivit noilor traditii, cei doi locuiesc in orasul Veliky Ustug de unde isi incep calatoria de Anul Nou cu troika (cai albi).

Astazi, Bunicul Inghet este legat de celebrarea Anului Nou, dar inainte de 1917 era mult mai legat de Craciun. Bunicul Inghet si Snegurochka viziteaza copiii cerandu-le sa cante un cantec sau sa recite o poezie, cateodata intrebandu-i daca au fost cuminti si daruindu-le cadouri. 

Tatal Craciun (Father Christmas)

In general, Tatal Craciun este cunoscut ca un barbos batran in costum de blana care apare in Yuletide si imparte cadouri. Caracteristicile sale pot fi impartite in doua grupuri: cele cu semnificatie religioasa traditionala si cele cu origini pagane.

Originile traditiilor si obiceiurilor de Mos Craciun:

• Daruri: de la Sf. Nicolas si Magi (cei trei intelepti din Orient care apar in Noul Testament);
• Barba: Sf. Nicolas si Magii apar descrisi si portretizati ca barbosi;
• Costumul: o palarie rosie si alba, haina de blana, curea si cizme negre – probabil derivate unele din primele mituri, apoi altele adaugate pentru a se suprapune imaginii nord-americane a personajului cu barba alba;
• Renii: mosul trebuie sa foloseasca un vehicul, asa ca renii ar putea fi la indemana la pol. In Scandinavia si Germania bate la usa ca un om normal. 
• Sosestele si semineul: in Anglia si America vizita lui este secreta si are loc numai in timpul noptii. De ce pe semineu? Moore, cel cu poemul de mai sus, n-a avut o idee mai buna;
• Polul Nord: are legatura cu folclorul american si festivitatile de iarna

Joulupukki 

Acest nume provine din Finlanda. Aceasta veche traditie pagana a ramas inca puternica in Finlanda dar a capatat o tenta crestina cu trecerea timpului. Paganii tineau de obicei festivitati pentru a alunga spiritele rele. In Finlanda, aceste spirite ale intunericului erau piei de tap si coarne. La inceputuri, aceste creaturi nu dadeau cadouri ci le cereau. Tapul de Craciun era o creatura infricosatoare care speria copiii.

Nu este foarte clar cum aceasta figura mitologica s-a transformat in binevoitorul Tata Craciun. In prezent, singura ramasita a acestei traditii este numele. Procesul a fost probabil un amalgam de obiceiuri si credinte din surse diferite. O astfel de traditie include numeroase personaje cu roluri partial crestine, partial pagane: un sfant cu barba alba, Diavolul, demoni, gnomii casei si altii. Astazi Joulupukki al Finlandei seamana cu americanul Mos Craciun (Santa Claus). 

Popularitatea cultului american este indreptatita intrucat in Finlanda chiar exista reni, sunt aproape de cercul polar Korvatunturi (Muntele Ureche, langa Cercul Polar), iar marketingul si-a facut datoria. Poate s-au hotarat ca vechile obiceiuri erau prea inspaimantatoare pentru copii.

In Statele Unite si Canada poarta numele de Santa Claus. China – il avem pe Shengdan Laoren. In Anglia este Tatal Craciun (Father Christmas), cu o haina si o barba mult mai lunga. La francezi, este cunoscut ca Pere Noel. La germani, copiii isi primec cadourile de la Christindl, Kris Kringle, Copilul Christos.

In tarile vorbitoare de limba spaniola exista multe similaritati dar si multe diferente in privinta acestei sarbatori. America Latina si Spania fiind predominant catolice, pentru multe dintre aceste tari, Copilul Iisus sau el Niño Jesus, aduce cadouri copiilor (Costa Rica, Columbia si parti din Mexic). In Brazilia si Peru, se numeste Papai Noel.

In Puerto Rico, copiii primesc daruri de la Cei Trei Regi pe 6 Ianuarie, aceasta sarbatoare fiind numita si Epifania, Ziua Celor Trei Regi. Copiii pun iarba sub pat pentru camilele regilor, iar aceasta este inlocuita cu daruri. 

In Italia, Babbo Natale, care inseamna Father Christmas, este Mosul. Copiii isi pun o pereche de incaltaminte langa usa in ziua de Epifanie si in dimineata urmatoare gasesc mici cadouri si bomboane. Italia, ca si Spania, Portugalia si alte tari de origine latina respecta Epiphany, numita si “Micul Craciun” – Little Christmas.

In Spania, copiii isi lasa incaltamintea sub pomul de Craciun in noaptea de 5 Ianuarie, iar Cei Trei Regii (Regii Magi – Melchor, Gaspar si Baltasar) apar in dimineata urmatoare.

In Maroc, Mos Craciun este cunoscut ca Peter cel Negru (Black Peter). Iar in Japonia este numit “Santa no ojisan”, adica “Unchiul Santa”. La suedezi, Jultomten ne viziteaza in seara dinaintea zilei de Craciun, tragand cu el un mare sac julklappar (cadouri de Craciun) prin zapada mare si grea.

Pã Norsk ( in norvegiana) “Julenissen” ajunge in seara zilei de 24 Decembrie. In Olanda, mai este numit Kerstman.