Sanzienele sau Dragaica, asa cum sunt numite popular, sunt sarbatorite dupa vechiul calendar pe 24 iunie. Aceasta perioada se suprapune in calendarul crestin-ortodox cu nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Traditia Sanzienelor in mitologia romaneasca isi gaseste originea intr-un vechi cult al soarelui. Aceasta sarbatoare se mai numeste si “Cap de Vara”.

Sanzienele sunt zane bune in folclorul romanesc. Spre deosebire de zanele care apar la slavi sau in folclorul irlandez (precum in filmele si desenele animate ca Tinkerbell sau Maleficent), zanele din mitologia populara romaneasca se impart in doua mari categorii: bune si rele. Iar Sanzienele sunt fete frumoase ce danseaza in hore. Spre deosebire de Iele, zane rele care ologesc feciorii.

 

Cine sunt Sanzienele?

Sanzienele sunt de obicei zane bune ale campiilor si padurilor. Ele sunt legate de plantele tamaduitoare. Dupa aceasta perioada, aceste plante nu mai cresc deloc.

 

Traditii si superstitii de Sanziene

Cea mai importanta traditie din folclorul romanesc este legata de visatul sortitului. Tinerele fete, in aceasta perioada, aveau obiceiul sa arunce pe acoperisul casei o cununa de sanziene. Daca aceasta cununa ramanea agatata, fata urma sa se marite in acel an.

Aceste flori de sanziene se pun si sub perna, exact ca busuiocul, pentru a visa ursitul in noaptea de 23 iunie.

Cu aceste cununi de flori de Sanziene, tinerele jucau dansul Dragaicei. Dansul ritual este legat de prosperitate si belsug, de protectia caselor si campurilor. Tot in aceasta perioada vorbim si de Mosii de Sanziene.

 

Dragaica, veche zeita agrara

Dragaica este vechea zeita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate. Ea este numita Sanziana in Muntenia, iar in sudul Moldovei si Dobrogea, Dragaica. Dragaica se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara, cand, infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei.

In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, zeita a lunii si agriculturii, identificata cu Diana si Iuno in Roma antica si cu Hera si Artemis in mitologia greaca.

Dardaica, Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand.

Aceasta perioada se mai numeste si Amutitul Cucului si tot in aceasta noaptea rasare constelatia numita de vechii romani Gainusa (Closca cu Pui).

 

Dansul ritual al Dragaicei

Dragaica este un dans, un ritual de origine agrara. Dragaica poate fi intalnita si azi in Oltenia, Muntenia si Moldova. In vechiul calendar popular romanesc, aceasta sarbatoare se tinea in preajma solstitiului de vara. Vechiul calendar popular romanesc era unul agricol care tinea de cont de Soare si alte fenomene astronomice.

Solstitiul de vara este si cea mai lunga zi din an.

Mai tarziu, la venirea crestinismului, aceasta sarbatoare considerata “pagana” a fost suprapusa cu data de 24 iunie, anume Nasterea Sf. Ioan Botezatorul.

Cu ocazia acestei zile se considera ca Saorele sta pe cer la amiaza. Dansul, in care se presupune ca joaca si Soarele, este format din 5-10 tinere. Una singura este aleasa drept Dragaica. Toate fetele se imbraca in alb, iar Dragaica este imbracata ca o mireasa cu val. Spicele de grau si florile de sanziene indica un ritual agrar de protectia a culturilor.

 

 

(Visited 45 times, 1 visits today)