Zeita Freya este cea mai importanta zeita din mitologia nordica si din viata vikingilor. Stapana a Valkiriilor, sotia zeului suprem Odin, zeita Freya (identificata uneori cu Frigg) apare in special in sudul Suediei, iar dupa venirea crestinismului a fost inlocuita cu Fecioara Maria.

Foarte asemanatoare cu Afrodita, zeita dragostei in mitologia greaca, sau Isis, zeita fertilitatii in Egiptul antic, Freya este o figura supranaturala foarte venerata in mitologia nordica, inspirand opere artistice pana in secolul al XIX-lea si nu numai. Astazi este prezenta in filme, benzi desenate si jocuri video. Iar neopaganismul germanic a readus la viata cultul vechii zeite.

Freya apare sub multe denumiri: Freya, Freija, Frejya, Freyia, Fröja, Frøya, Frøjya, Freia, Freja, Frua si Freiya. De cele mai multe ori este descrisa drept o frumusete blonda, cu o mare pasiune pentru poeme de dragoste.

 

Cine este zeita Freya in mitologia nordica?

Zeita Freya sau Vanadis este zeita dragostei in mitologia nordica. La origini, ea este privita ca o zeita a fertilitatii, facand parte din familia zeilor nordici numiti Vanir. Acestia au fost in conflict cu alta familie importanta de zei, numiti Aesir, zei ai razboiului. Cercetatorii care se ocupa de mitologie cred ca acest conflict a existat in realitate intre doua clanuri sau popoare ce si-au impartit suprematia pentru zona Scandinaviei in trecut.

Dintre toate divinitatile feminine cea mai renumita, cea mai importanta, cea mai mistica din intreg panteonul nordic este zeita Freya.

 

Familia zeitei Freya

Freya este fiica zeului Njord si a gigantei Skadi. Njord este zeu al marii, vanturilor, pescuitului, fertilitatii culturilor si focului, dar si protector al calatoriilor pe mare, iar giganta Skadi este intruchiparea iernii. In alte versiuni, mama zeitei Freya este Nerthus, sora lui Njord, o veche zeitate germanica, cunoscuta ca si zeita a pacii si bunastarii.

Freya are si un frate geaman, pe nume Freyr, zeu asociat cu bogatia, prosperitatea, vremea buna si virilitatea. In vechea mitologie germanica, Freya se va casatori cu Odr, un zeu misterios furios si pasional, Fiind adesea plecat in calatorii lungi, Freya ii deplangea absenta cu lacrimi de aur. Cu acest zeu Odr (identificat mai tarziu de vikingi ca Odin), Freya a avut doua fiice: Hnoss si Gersemi, nume traduse ca si “comori”.

Freya este patroana recoltelor si nasterilor, dar si simbol al senzualitatii. Numele ei este tradus ca “Doamna” si are ca atribute principale dragostea, fertilitatea, frumusetea. Este considerata un fel de petrecareata a zeilor Aesir, iar Loki o acuza ca s-ar fi culcat cu toti zeii si elfii, inclusiv cu fratele ei geaman. Miturile ne mai spun ca zeita Freya detine un colier fermecat (numit Brisings) obtinut de la patru pitici cu care s-a culcat, Din vechile mituri intelegem ca este foarte pasionala si mereu in cautare de senzatii noi si aventuri sexuale. Insa Freya este si arhetipul volvei, practicanta a seidr, o forma a magiei samanice. Freya a adus aceasta arta zeilor si oamnilor. Tot despre ea se spune ca a prevazut distrugerea zeilor – Ragnarokul. Ea controleaza dorintele, sanatatea si prosperitatea celorlalti si are putere si cunostinte aproape fara egal in lumea zeilor.

Freya ocupa un loc important si in viata de apoi din mitologia nordica. Ea se ocupa de taramul Folkvang si alege jumatate din razboinicii care mor in lupte.

 

Razboiul dintre zeii Vanir si zeii Aesir

Ca in cazul majoritatii zeilor si zeitelor nordice, nu se cunosc prea multe despre copilaria si anii tineretii in cazul zeitei Freya. Zeita este prezentata ca o zeita conducatoare a grupului de zei Vanir si un important personaj in razboiul ce a avut loc. Nu se cunosc prea multe despre razboi, insa cand s-a ajuns la un compromis, Odin i-a cerut zeitei Freya sa se ocupe de sacrificii. In acest fel, zeita Freya a pastrat pacea intre zei si a mentinut ciclul fertilitatii care tinea lumea in ordine. Asadar, Freya a trecut la zeii Aesir devenind venerata si celebrata astfel incat a ajuns un etalon pentru toate femeile din societatea vikinga.

Inzestrata cu o mare intelepciune si magie, Freya este numita “Regina” de vikingi.

Potrivit lui Adam din Bremen, istoric de la finele secolului al XI-lea, imagini cu Odin, Thor si Freya împodobeau vechiul templu de la Uppsala, cel mai mare si important loc de cult al vikingilor. De aici deducem cat de importanta si venerata era Freya in cultura vikinga.

 

Atributele, simbolurile si puterile zeitei Freya

Freya detine o serie de obiecte pretioase, unice si deosebit de importante:

  • o pelerina din pene care o poate transforma intr-un soim,
  • o sareta (un fel de car/trasura daruit de Thor) de aur trasa de doua pisici albastre (posibil lincsi pe nume Bygul si Trjegul), animalele ei preferate
  • un mistret de lupta numit Hildesvini pe care uneori il calareste, companionul ei preferat, de fapt un om numit Ottar ce s-a indragostit de ea
  • un palat maret numit Folkvang in taramul cu acelasi nume
  • celebrul colier Brisings, care stralucea atat de tare, incat Freya a fost de acord sa se culce cu patru pitici hidosi pentru el.
  • ziua de Vineri, Frija, ii este dedicata
  • poreclele Horn, Syr, Gefn si Mardoll
  • numele Freya este foarte folosit in Suedia si multe locuri poarta aceasta denumire
  • alte animele asociate zeitei sunt soimii, iepurii, cucii, gargaritele, boii, randunicile si mistretii
  • culorile ei preferate sunt alb, verde, rosu, roz si albastrul deschis. 
  • este legata de aur si ambra, si ii plac foarte mult plantele si uleiurile, berea, miedul, orzul, merele
  • prezideaza asupra iubirii, sexului, placerii, dorintei, frumusetii si fertilitatii
  • se ocupa de domenii vaste precum magia si vrajitoria, dar si de razboi, moarte si glorie
  • persoanele sale favorite sunt soldatii, veteranii, bijutierii, samanii si vrajitoarele
  • Freya apare in imnul Danemarcei, dar si in opera lui Richard Wagner, la fel ca in benzile desenate de la Marvel

 

 

Freya, preoteasa, clar-vazatoare, vrajitoare

Freya este Regina a Oamenilor, Vrajitoarelor si Valkiriilor.

Freya este legata in cultura nordica de cunoasterea magica si mistica. Nu e astfel de mirare, asadar, ca ea a ramas principala imagine a practicantelor sejdr. Sejdr (say-there) este o forma de samanism, implicand transa (stari de constiinta alterate) si divinatia, ce au luat nastere odata cu Freya. Aceasta poate implica uneori schimbarea formei, calatorii ale corpului astral prin cele noua lumi, profetie, magie sexuala, consumarea anumitor ierburi si cunoasterea runelor.

Freya a fost recunoscuta ca Marea Dis. Disir (zeitele) au fost cunoscute ca fiind noua femei imbracate in negru si purtand sabii. Noua era considerat cel mai sacru si mai misterios dintre numere. La inceputul iernii, in special in Suedia, aceste spirite – si Freya – erau venerate in cadrul unei ceremonii numite Disablot. Disir aduceau noroc, dar ele erau, de asemenea, nemiloase in aplicarea justitiei. Disir erau fiinte feminine misterioase, apropiate de Fylgjir si Valkirii, in legatura directa cu Freya, vazuta ca zeita a mortii. Era intelept sa pastrezi bune relatii cu Disir si sa nu uiti sa le aduci daruri sacrificiale, deoarece ele puteau prevesti moartea si aveau anumite puteri protectoare asupra caselor si holdelor. In perioada vikingilor, Disir erau celebrate la Uppsala in cadrul unei mari sarbatori tinute in luna Februarie, la luna plina.

Arta feminina sejdr este de regula practicata de o femeie cunoscuta ca volva sau seeress (preoteasa) care, atunci cand se apeleaza la serviciile sale, se va aseza pe o platforma inalta si va intra intr-o transa indusa de incantatii, dupa care va raspunde intrebarilor privind anumite aspecte ale viitorului. Acest lucru este foarte asemanator preoteselor din Grecia antica de la Oracolul din Delphi. Deoarece in aceste conditii preoteasa va cauta informatii din lumea spiritelor, ea va fi capabila sa raspunda oricaror intrebari.

Exista momente in care sejdr poate fi o activitate periculoasa, folosita pentru a face rau sau chiar a ucide. Deseori extazul obtinut prin sejdr feminin rivalizeaza cu ritualurile sejdr masculine ale lui Wotan, Thor si Frey.

In mod traditional, o preoteasa a cultului lui Freya, cunoscuta ca „sejdkuna”, se investmanteaza cu o mantie neagra, cu cizme de piele si manusi din blana de pisica

Atat triburile celtice cat si cele teutonice respectau in cel mai inalt grad aceste preotese, inca din cele mai vechi timpuri. Pentru ei, sejdkuna poseda cunoasterea misterelor lumii si vietii, mult deasupra puterii de intelegere a razboinicilor. Ei au mers atat de departe in aceasta credinta incat istoricul roman Tacitus scria, „exista ceva divin in legatura cu acest sex. Ei asculta sfatul femeii cu docilitate, si le respecta ca pe niste oracole.”

Seidr se ocupa si de prezicerea sortii, iar volva, aceasta clar-vazatoare ambulanta, calatorea printre orase practicand aceste acte in schimbul cazarii, mancarii si adesea alte forme de compensatie. Ca si in alte culturi in care exista samani, statutul ei social era ambivalent: adorata, venerata, temuta, celebrata sau nesocotita, imbunata.

Gasim insa si exemple istorice la Tacitus de volve care devin sotii ale unor mari conducatori militari, lideri razboinici. Rolul acestora devine tot mai importat la triburile germanice din anii 400-800 i.e.n. Aceasta volva trebuia sa prezica atacurile vrajmasilor si sa influenteze prin mijloace magice finalul bataliei prin ritualuri specifice.

Insa, pe langa relatarile istoricilor, avem si povestea medievala din Beowulf care ne vorbeste despre faptele marete de vitejie ale Regelui Hrodgar din Danemarca. Numele sotiei lui Hrodgar, regina Wealhpeow, este echivalentul unei volve sau “veleda”. Vechii zei germanici Frija si Wodanaz sau Freyr si Odr vor deveni Freya/Frigg si Odin.

Tot Freya este cea care il va invata pe Odin sa-si scoata ochiul si sa se sacrifice pentru a ajunge la adevarata cunoastere.

 

 

Bibliografie:

The Poetic Edda. Lokasenna

Snorri Sturluson. Ynglinga Saga 4. In Heimskringla: eða Sögur Noregs Konunga.

Heide, Eldar. 2006. Spinning Seiðr. In Old Norse Religion in Long-Term Perspectives: Origins, Changes and Interactions. Edited by Anders Andrén, Kristina Jennbert, and Catharina Raudvere.

Price, Neil S. 2002. The Viking Way: Religion and War in Late Iron Age Scandinavia. p. 279-328.

Ellis-Davidson, Hilda Roderick. 1964. Gods and Myths of Northern Europe.

Tacitus, Cornelius. Germania 8.

Enright, Michael J. 1996. Lady with a Mead Cup: Ritual, Prophecy and Lordship in the European Warband from La Tène to the Viking Age.

Saxo Grammaticus. The History of the Danes.

Grimm, Jacob. 1882. Teutonic Mythology, Volume 1. Translated by James Steven Stallybrass.

Ellis-Davidson, Hilda Roderick. 1964. Gods and Myths of Northern Europe.

Orel, Vladimir. 2003. A Handbook of Germanic Etymology.

 

 

(Visited 74 times, 1 visits today)