In vremurile moderne ne-am obisnuit cu ideea ca exista o stiinta pentru orice domeniu, astfel incat e suficient sa ne indreptam atentia asupra unui fenomen anume ca sa regasim fara prea mult efort si specialisti ce l-au examinat deja in detaliu, iar ufologia nu constituie o exceptie.
Ce este ufologia si cu ce se ocupa acesti paparazzi ai extraterestrilor?
Ufologia – o stiinta in slujba descifrarii tainelor ce invaluie OZN-urile
Termenul de ufologie a fost lansat cu ani in urma, in contextul stabilirii unei corespondente intre conceptul de stiinta care studiaza OZN-urile, UFO fiind acronimul englez de la Unidentified Flying Objects – obiecte zburatoare neidentificate – iar „logia” venind de la „logos” – termen cu semnificatia de „stiinta”, imprumutat din limba greaca.
In lumea stiintei, ufologia este insa considerata o pseudostiinta aparte, care se deosebeste de esobiologie (stiinta experimentala ce se ocupa de viata extraterestra).
Ufologia moderna a luat nastere in 1947, an in care a fost semnalata oficial pentru prima data aparitia in spatiul aerian a unui obiect zburator neidentificat, de catre pilotul american Kenneth Arnold – este vorba despre o departajare neta a evenimentelor similare inregistrate in perioade antecedente anilor ’40, care constituie un subiect ce intereseaza clipeologia sau paleoastronautica.
Potrivit sustinatorilor sai ferventi, ufologia ar trebui sa reprezinte in esenta, o forma de investigatie multidisciplinara care ingemaneaza doua caracteristici: una storiografica-documentara, ce se ocupa de recoltarea si catalogarea giganticului volum al observatiilor si fenomenelor UFO si una de tip ceva mai stiintific, ce urmareste relevari de natura chimica, fizica, fotografica, astronomica, meteorologica, medicala, psihologica sau altele similare acestora, pentru a stabili cauzele fenomenelor ce implica prezenta de OZN-uri.
De subliniat faptul ca matricea ufologica este extrem de vasta, incluzand o serie intreaga de alte aspecte, deseori asociate unor exponenti care, din motive ideologice, religioase, comerciale sau pur si simplu pentru a obtine o vizibilitate majora la nivel media, pretind atribuirea, definirea sau ipotizarea pseudostiintifica a originilor extraterestre multora din fenomenele observate, bazandu-se pe consideratii indoielnice si/sau subiective.
Tentativa de a aplica doar in parte metodele stiintifice intr-un astfel de context din partea multor sustinatori ai ufologiei, cu pretentia de a formula concluzii pertinente, a determinat manifestarea unei reticente majore din partea oamenilor de stiinta fata de acest doemniu de interes.
In ciuda acestui aspect, exista oamenii de stiinta care au acordat o atentie speciala ufologiei, implicandu-se cu maxima seriozitate in munca de elucidare a unor mistere ce tin de acest segment investigativ, printre acestia numarandu-se:
- fizicianul si meteorologul american James Edward McDonald (1920-1971),
- astronomul american Josef Allen Hynek (1910-1986),
- informaticianul francez Jacques Fabrice Vallèe (n.1939),
- astrofizicienul britanic Peter Sturrock (n. 1924)
- astrofizicienul american de origine germana Bernard Haisch
- biochimistul american Michael Swords.
Rezultatele obtinute de ufologie in peste 70 de ani de studiu nu sunt insa nici pe departe concluzive, ci contin o uriasa banca de date care lasa larg deschise portile cunoasterii catre un univers insuficient explorat, in care imaginatia se intrepatrunde cu realitatea.
Ipoteze menite sa explice presupusele fenomene ufologice
Daca lumea oamenilor de stiinta nu considera demonstrata teoria existentei OZN-urilor in sens fizic si trateaza fenomenul in sine – din pricina caracterului sau efemer si imprevizibil – drept nedemn de a fi studiat si analizat pe cale pur stiintifica, ufologii au formulat diverse ipoteze ce vizeaza aceasta chestiune, unele din acestea fiind fragmentare si/sau contradictorii, nepermitand solutionarea sa definitiva.
Cel mai elocvent exemplu in acest sens este reprezentat de Proiectul Blue Book (1970), care a analizat nici mai mult nici mai putin de 12.618 cazuri de aparitii stranii de obiecte zburatoare neidentificate in vazduhul intregii lumi, relevand faptul ca mare parte din acestea sunt explicabile prin interpretarea eronata a unor fenomene conventionale.
Doar 701 cazuri din totalul celor analizate au rezultat cu adevarat ciudate, fiind catalogate drept „UFO” si prezentand caracteristici care nu au nimic in comun cu tehnologia si principiile consacrate ale stiintei moderne, fara sa ofere insa probe de netagaduit care sa sustina apartenenta lor la o lume extraterestra.
In cazul Raportului Condon (1966-1968), intocmit in cadrul Universitatii din Boulder, Colorado (USA) sub indrumarea fizicianului Edward Condon (1902-1974), numarul obiectelor zburatoare neidentificate a fost de 30 din 93 de cazuri analizate.
Potrivit ipotezei avansate de astrofizicianul american Donald Howard Menzel (1901-1976) si sustinute de numerosi alti oameni de stiinta, OZN-urile ar fi de fapt fenomene absolut naturale dar putin cunoscute sau chiar necunoscute inca, printre care se inscriu:
- fulgerele globulare,
- spectrul rosu,
- luminile telurice,
- haloul
- cerul paraselenic sau anteselenic.
Albert Budden a sugerat la randul sau formarea de nori de plasma in urma unor fenomene electrice, in timp ce Peter F. Coleman avanseaza ipoteza potrivit careia anumite OZN-uri ar putea constitui de fapt „mingii de foc formate de pe urma combustiei de gaz de la nivelul vartejurilor atmosferice”.
In orice caz, ipotezele naturale tind sa nege supozitiile manifestarilor de artificialitate sau de existenta a unei inteligente extratereste aflate in spatele aparitiilor misterioase, interpretate de ufologi drept cazuri tipice de prezente de OZN-uri.
Varianta avansata de specialistii in domeniul militar prezinta obiectele zburatoare neidentificate drept vechicule experimentale secrete, cum ar fi de pilda „discurile zburatoare” care se presupun ca ar constitui prototipurile aeronavelor de maine, caracterizate de „efectul Coanda” si care au fost experimentate chiar in tara noastra, inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Efectul Coanda reprezinta tendinta unui jet de fluid de a urma conturul unei suprafete din imediata sa vecinatate si-si datoreaza numele pionierului roman in aerodinamica Henri Coanda, care a brevetat in 1936 (mai intai in Franta si apoi in SUA), anumite instrumente ce utilizau tocmai aceasta proprietate de deviere a unui jet.
Exista si o alternativa explicativa de natura psiho-sociologica, avansata de antropologul si psihologul elvetian Carl Gustav Jung (1875-1961), care sustine ca ufologia ar constitui un soi de mit modern, ce include viziuni fantastice produse de inconstientul uman profund reprimat.
Aceasta varianta, desi probabila in anumite circumstante, nu este insa in masura sa explice obiectele zburatoare reale precum cele relevate de radare si surprinse de camerele de luat vederi, asa cum se prezinta cele oferite de continuturile video publicate de aviatia militara a Ecuadorului.
Jung insusi a admis ca teoria sa nu este aplicabila in toate cazurile semnalate, considerand cu detasare si cu o doza de nedisimulata ironie, ca „fenomenul OZN-urilor ar putea prezenta un anumit gen de sincronism (cu sensul de imitatie si integrare, deopotriva) intre inconstient si realitate”.
Ipoteza psiho-sociologica a fost analizata in detaliu, in anii ’70 de catre francezii Michel Monnerie (n. 1940) si Bertrand Mèheust (n. 1947), care sustin ca OZN-urile sunt rezultatul unei proiectii psihologice a anumitor persoane, determinand aparitia unor „vise cu ochii deschisi”, sau o consecinta a factorilor culturali care vizeaza materialele stiintifico-fantastice produse in epoca moderna, de la carti si reviste cu benzi desenate, la filme pentru marele si micul ecran.
Pornind de la ipoteza psiho-sociologica, jurnalistul francez Claude Maugè (n. 1946), a dezvoltat „teoria reductiv-compozitionala asupra OZN-urilor”, care avanseaza explicatii naturale si conventionale atribuite unor fenomene catalogate drept ufologice.
O alta explicatie menita sa reduca la tacere vocile ufologilor este constituita de varianta existentei unor campuri magnetice deosebite, descrise de neurologul canadian de origine americana Michael Persinger (n. 1945) drept fenomene cu caracter migrational, care apar in atmosfera, putandu-se deplasa pe verticala pana la nivelul solului si care au drept efect influentarea creierului uman prin cauzarea unor halucinatii din cele mai stranii, de la presupusele intalniri de gradul trei si pana la cazurile de rapiri extraterestre.
Ufologia ca matca a ipotezelor existentei extraterestrilor si a complotului la nivel global: mama teoriilor conspiratiei
Abrevierea de ETH este asociata conceptului de „Extra Terrestrial Hypothesis”, teorie care prezinta cel putin in parte fenomenul UFO asemenea unei manifestari apartinand unei inteligente extraterestre, sub forma de nave spatiale cu aspecte si caracteristici din cele mai variate.
In context pur epistemologic – definind acea ramura a filozofiei contemporane care descrie validitatea si limitele cunoasterii stiintifice – nu poate fi exclusa existenta fenomenului UFO, oamenii de stiinta nefiind in masura sa afirme contrariul ca fapt demonstrat pe cale stiintifica.
Pozitia cea mai extremista insa in acest context este adoptata de sustinatorii teoriei potrivit careia ar exista un soi de complot la nivel global, pus la cale de autoritati si puteri militare in ultimii 50 de ani, menit sa distruga dovezile palpabile ale veridicitatii fenomenului UFO, cu scopul de a suprima orice efort al specialistilor indreptat spre elucidarea misterelor care invaluie OZN-urile.
Cele mai riguroase minti stiintifice accepta insa informatiile sustinute de probe si indicii incontestabile, respingand teoriile complotiste si materialele false care apar din abundenta in acest domeniu si manifestand deschidere pentru ceea ce se plaseaza net in aria de interes a cercetarii unor fenomene cu caracter bizar, atata vreme cat nimeni si nimic nu le poate contesta existenta.
Extraterestrii din viitor, din universuri paralele, din alte galaxii sau chiar din adancul Terrei
Pentru a patrunde si mai mult in lumea celor ce se straduiesc sa desluseasca tainele ufologiei, ar fi demna de luat in seama si ipoteza parafizica sau interdimensionala (IDH – Inter Dimensional Hypothesis), ce presupune existenta unor universuri paralele, in care isi au originea OZN-urile semnalate.
Aceasta alternativa a fost avansata de catre astronomul Jacques Fabrice Vallèe (n. 1939), fiind sustinuta si de Josef Allen Hynek (1910-1986) – figura celebra in peisajul ufologiei, care spre sfarsitul vietii a pus un accent considerabil pe valabilitatea conceptului, subliniind faptul ca intr-un viitor nu tocmai indepartat, oamenii de stiinta vor trebui sa accepte teoria multiversului ca o realitate de netagaduit.
In paralel, a prins forma si ipoteza temporala (sau extra-temporala), care sustine ca OZN-urile provin din viitor si executa un salt in timp, eplorand prezentul (sau trecutul) in calatorii experimentale, ca vechicule zburatoare apartinand unor fiinte ce sfideaza timpul si care, departe de a fi extraterestrii proveniti din alte dimensiuni, sunt tocmai descendentii civilizatiei noastre de azi.
Potrivit sustinatorilor acestei alternative, calatoriile in timp ar fi posibile in conditiile existentei unor structuri numite punti spatio-temporale de tip Einstein-Rosen sau mai pe romaneste a unei „gauri de vierme”, ce defineste o „scurtatura” intre doua puncte ale universului, permitand calatoria cu viteze superioare celei a luminii. Este vorba despre un soi de galerie gravitationala strans corelata cu spatiul si timpul, gratie careia materia poate efectua salturi spectaculoase.
Ufologa si jurnalista britanica Jennyfer Randles (n. 1951) a avansat teoria existentei unor „gauri in timp” care ar putea fi create in conditii speciale, chiar daca ideea este imbratisata de un numar restrans de ufologi.
Poate ca cea mai bizara varianta explicativa a fenomenului UFO este oferita insa de asa-numita ipoteza intraterestra, sustinuta de anumiti fani ai teoriei existentei Pamantului Cav, care adaposteste in adancuri o civilizatie avansata, ascunsa ochilor nostri.
In opinia acestor ufologi, OZN-urile ar apartine unor fiinte extrem de evoluate, care detin tehnologii net superioare civilizatiei noastre si baze subterane sau amplasate in punctele cele mai adanci ale Oceanelor, acolo unde ochii iscoditori ai exploratorilor umani nu reusesc sa patrunda.
Desi ideea e cat se poate de excentrica, oamenii de stiinta sustin ca probabilitatea de a da peste un zacamant de inteligenta superioara forand in maruntaiele Terrei este extrem de redusa. „Extrem de redusa” nu inseamna inexistenta, asadar sunt sanse sau nu ca in profunzimile abisale ale Pamantului sa existe viata inteligenta „intraterestra” care ar putea detine obiecte zburatoare neidentificate?!?
Se pare ca un raspuns pertinent e mai greu de formulat decat ne-am putea imagina, fie ca dam sau nu dam dreptate ufologilor…
Bibliografie:
- Randle, Kevin D. – Scientific UFOlogy: How the Application of Scientific Methodology can Analuze, Illuminate and Prove the Reality of UFOs, 1999;
- Behrendt, Kenneth W. – The New Science of the UFO, 2013;
- Visani, Umberto – Mondo alieno: UFO ed estraterrestri nella storia dell’umanità, 2011;
- Boerescu, Dan Silviu – Henri Coanda si dosarele secrete ale unui Leonardo da Vinci modern, 2018, vol. III.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Pingback: Saptamana Pseudostiintelor | Mythologica.ro