Ideea de a ne hrani creierul cu informatii obtinute din mediul online ne trimite cu gandul la un termen tehnic utilizat frecvent atunci cand vine vorba despre incarcarea de date – upload – dar complexitatea encefalului nostru sfideaza semnificatia acestuia.
Uploadarea creierului – cand s-a dat startul cursei frenetice in mediul online
Este limpede ca oricat de multe informatii am acumula pe aceasta cale sau in oricare alt mod posibil, creierul nu va putea sa fie niciodata supus unui „upload complet”, ci doar informatia incarcata poate fi inmagazinata trunchiat sau integral.
Omul modern se confrunta insa de o buna bucata de vreme cu o veritabila cursa frenetica in acest context, al carui start s-a dat deja, fara reguli, fara limite, fara intrezarirea unor frontiere sau a unui punct final.
Fiecare din noi isi hraneste creierul cu date si informatii din mediul online dupa cum socoteste de cuviinta si tot astfel le utilizeaza ulterior, impartasind oricui pe aceeasi cale, nu de putine ori, experientele sale.
Acestea vor prolifera la nesfarsit Internetul cu noi si noi materiale virtuale si se vor adauga in cornul abundentei online, la care va apela pe viitor un numar nelimitat de utilizatori.
Cititi mai multe despre:
Crearea unei memorii false
CE INFLUENTA AU JOCURILE VIDEO ASUPRA CREIERULUI UMAN?
Transfer de ganduri – emotii si amintiri digitale
Expresia „timpul inseamna bani” a devenit din ce in ce mai des traspusa in realitate, iar era tehnologiilor futuriste si a experientelor virtuale demonstreaza fara drept de apel ca in ziua de azi, timpul inseamna mult mai multe resurse decat cele banesti.
Aproape orice proiect, orice actiune, orice prospectiva, este super-verificata pe Internet inainte ca subiectul interesat sa se avante efectiv in miezul ei, pentru a „testa terenul” si a trage invataminte din experientele utilizatorilor „patiti”, care-si dau cu parearea in mediul online.
Datele si informatiile vin mai apoi strecurate prin propriile noastre filtre si alegem ceea ce socotim de cuviinta ca este mai potrivit pentru noi, pentru situatiile cu care ne confruntam.
A lua o decizie dupa ce s-au cantarit bine alternativele nu este catusi de putin eronat, ba dimpotriva, poate fi considerat un comportament intelept, atata vreme cat suntem in masura sa alegem graul de neghina si sa punem in balanta doar argumentele valide, in masura sa oglindeasca purul adevar si nu o varianta deformata a acestuia.
De ce sa ma izbesc personal cu capul de pereti intr-o anumita chestiune spinoasa, cand altii au facut-o deja si-mi pot impartasi rezultatele unor experiente similare, din care au iesit la liman intr-un fel sau altul?
De aici si pana la afirmatia potrivit careia mediul online reprezinta teren fertil pentru transferul efectiv de ganduri, de emotii si de amintiri, nu e decat un pas, pe care multi il considera deja facut, desi intr-o maniera oarecum metaforica.
Harti de tip „mindscape” in Cloud – holograme si structuri virtuale pentru materia cenusie
Daca „citirea gandurilor” este considerata in ziua de azi un soi de divertisment asociat spectacolelor cu magicieni, in realitate oamenilor li se pregateste ceva interesant si din acest punct de vedere, socotind ca tehnicile moderne de scanare cerebrala tind sa inregistreze dinamici evolutive spectaculoase, tinand pasul cu tehnologiile futuriste.
Imagistica medicala permite deocamdata interpretarea activitatilor cerebrale din punct de vedere patologic, dar viitorul promite „decodificarea” semnalelor inregistrate, permitand cartografierea trairilor noastre cele mai intime, la nivel psihic, desigur, cu identificarea perceptiei declansate de un anumit stimul si nu numai.
Cercetatorii studiaza o serie intreaga de sisteme alternative de tip „mindscape”, care vor permite intr-un viitor nu tocmai indepartat, alcatuirea unei gigantice baze de date cerebrale in Cloud – proiect socotit de numerosi experti drept urmatorul pas la nivel de evolutie a speciei noastre.
Asa dupa cum o amintire reprezinta un gen de reproducere mintala a unor modele neuronale ce au alcatuit o anumita experienta in trecut, hologramele amprentate cu structuri virtuale pentru materia cenusie vor deveni duplicate ale unei largi palete de emotii, senzatii sau procese de gandire integrale, oricat de fantezista ar parea azi o astfel de propunere.
Cititi mai multe despre:
CUM VA ARATA OMUL VIITORULUI SI BIONICA: HIBRIZI SAU ROBOTI?
Luxul unei certitudini – un avatar nemuritor pentru fiecare
Potrivit unei teorii formulate de Dimitri Itskov, unul din magnatii rusi ai universului media, pasionat de trasumanism – miscare ce sustine utilizarea noilor stiinte si tehnologii in vederea multiplicarii si imbunatatirii abilitatilor mentale si fizice ale omului – civilizatia noastra se pregateste pentru realizarea unui veritabil salt evolutiv datorat interactiunii sale cu cibernetica.
Este vorba mai exact despre un proiect intitulat „2045 Initiative”, lansat inca din anul 2011, care ofera luxul unei certitudini in acest context, prin realizarea unui soi de avatar nemuritor pentru fiecare.
Itskov sustine ca in perioada 2030-2035 omenirea va dobandi capacitatea de crearea a unei copii virtuale a propriului nostru creier, la nivel complex, cu tot ceea ce tine de psihic si constiinta, astfel incat, intr-o etapa ulterioara (aproximativ in anul 2045), sa fim gata pentru a ne transfera mintea intr-o holograma ce va replica in plan virtual propria noastra personalitate, dar net perfectionata si, mai cu seama, imortala.
Cei ce investesc in nemurire
Desi un proiect precum cel de mai sus pentru unii frizeaza delirul, exista indivizi care sunt dispusi sa investeasca bani grei pentru a lua parte la maretele sale perspective, iar numele lor sunt celebre in lumea intreaga, cum ar fi de pilda vizionarul si expertul in inteligenta artificiala Ray Kurzweil sau filozoful suedez Nick Bostrom, pentru a nu mai vorbi de viul interes manifestat chiar de Dalai Lama:
„In ultimii ani, oamenii de stiinta s-au dedicat tot mai mult analizarii constiintei umane. Cred cu tarie ca in deceniile urmatoare, stiinta moderna isi va completa sipetul cu nestemate, tinand cont si de variabilele abordarilor spirituale”.
Cu alte cuvinte, referindu-ne la complexitatea acestui fantastic puzzle ce alcatuieste omul si personalitatea sa, viitorul va deschide larg portile celor dispusi sa acorde ceva mai multa atentie aspectelor ce tin de „software” si mai apoi de „hardware”, respectiv celor ce se vor ocupa mai mult de „minte”, fara sa neglijeze insa „creierul”.
Acesta este motivul pentru care Itskov a expediat o scrisoare tuturor magnatilor lumii, invitandu-i sa contribuie financiar la desavarsirea proiectului, explicandu-le plin de entuziasm propriile convingeri:
„Ati lucrat sarguincios pentru a obtine rezultate iesite din comun, altminteri nu v-ati afla pe lista celor mai bogati oameni din lume, dar nu de putine ori, aceste eforturi colosale au condus la probleme de sanatate, care va compromit longevitatea”, scrie Itskov.
„Din nefericire, in prezent, medicina lasa mult de dorit – cel mult poate sa intarzie pentru o vreme un deznodamant tragic sau procesul de imbatranire efectiva, dar asta nu inseamna ca lucrurile trebuie sa ramana astfel pe vecie”, subliniaza magnatul rus.
„Astazi puteti investi in extensia propriei voastre existente, pana la punctul imortalitatii. Civilizatia noastra se afla extrem de aproape de un astfel de obiectiv: tehnologiile dedicate nu mai constituie rodul fanteziei, ci sunt reale. Sta doar in puterea noastra sa facem astfel incat sa recoltam fructul unei magnifice realizari – reproducerea constiintei umane prin intermediul inteligentei artificiale”.
E dificil de stabilit masura in care Itskov a primit raspunsuri favorabile si mai cu seama, substantiale, din partea destinatarilor, dar nu putini sunt oamenii de stiinta care sustin afirmatiile sale.
Cine sunt cei ce pretind ca ideea e absurda
La polul opus se afla insa scepticii, precum fizicianul si matematicianul Sir Roger Penrose, care nutresc convingerea ca este cu neputinta sa se realizeze o astfel de operatiune.
„Nici macar cele mai sofisticate computere quantice ale viitorului nu vor fi in masura sa reproduca exact procesele noastre mentale: creierul uman nu va putea fi nicidecum reprodus virtual”, sustine Penrose.
In paralel cu aceasta inflexibila convingere, eminentul matematician ridica si un punct interogativ: „Ce garantii avem ca o copie virtuala a creierului nostru va detine intancte nu numai amintirile, ci si aceeasi constiinta a perceptiei despre noi insine?”.
Asadar primii pasi ar trebui realizati in directia descoperirilor ce tin de produsul constiintei si de modul in care acesta ar putea fi replicat, unde sunt cazate amintirile si ce mestereste creierul nostru dincolo de angrenajele sale neuronale.
Abia dupa ce toate aceste „detalii” vor fi descifrate cu desavarsire, se va putea vorbi despre un „upload” special al creierului sau de reproducerea virtuala a acestuia intr-un Univers in care aglomerarile clonelor digitale nu se vor calca pe picioare, traindu-si pe indelete existentele perene.
Ce s-a realizat in mod concret pana acum: mituri despre creierul uman
Potrivit studiilor publicate la nivelul platformelor de specialitate de la Washington University si de la Harvard, oamenii de stiinta au reusit sa puna la punct un asa-numit „conectom”, respectiv o diagrama complexa asociata creierului, gratie colaborarii unor voluntari dispusi sa ia parte la proiect.
In ciuda eforturilor sustinute ale expertilor insa, tentativele de evidentiere a transferurilor sinaptice dintre neuroni au esuat in totalitate, limitandu-se astfel gradul de intelegere a modului in care functioneaza exact creierul la nivel profund.
Scanarea cu ajutorul metodei lui Shawn Mikula, de la Max Planck Institute of Neurobiology, numita BROPA (Brain-wide Reduced-osmium staining with Pyrogallol-mediated Amplification) nu reuseste nici ea sa cartografieze fiecare ungher al creierului omenesc la rezolutie nanometrica si nici nu explica modul de organizare al acestuia, dar ramane un instrument promitator pentru progresele estimate de specialisti.
Intocmirea unei harti cerebrale fidele ar putea constitui un ajutor pretios in sectorul medicinei si stiintelor in general, ca prim pas catre realizarea unui model de inteligenta artificiala in masura sa preia „clona mentala” a unui individ, cu tot cu amintiri si trasaturi de caracter.
Acesta ar fi cu adevarat pionieratul in domeniul a ceea ce numim azi „mind uploadind” – un subiect pe cat de controversat, pe atat de incitant si de atragator pentru cei ce privesc viitorul cu ochiul imaginatiei creative – un alt produs spectaculos al mintii omenesti, ce ramane inca invaluit in mister.
Bibliografie:
- Sheckley, Robert – „Mindswap”, 1997;
- Rose, Steven – „The Future of the Brain. The Promise and Perils of Tomorrow’s Neuroscience”, 2005;
- Teti, Antonio – „PsychoTech. Il punto di non ritorno. La tecnologia che controlla la mente”, 2011;
- Wolf, David T. – „Mindclone: A Cyber Consciousness Novel”, 2013.
- Buonomano, Dean – „Il tuo cervello e una macchina del tempo. Neuroscienze e fisica del tempo”, 2017.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5