Azi, pe 2 iulie, dar în urma cu fix 516 ani, a raposat Stefan al III-lea zis cel Mare, domn al Tarii Moldovei. A fost cel mai longeviv domn al Moldovei, el domnind 47 de ani, dovada certa ca omul era un politician si militar desavarsit.
Cand toate natiunile isi serbeaza eroii, noi ar trebui sa-i dezgropam. De ce spun asta? Pentru ca in Romania nu se acorda prea mult credit istoriei. Indiferent de partid, istoria nationala a fost lasata in urma in ultimii 30 de ani. Indiferent de culoare politica a celor de Ministerul Culturii, istoria nationala nu a fost folosita decat pentru a aduce capital politic. Iar noi stam astazi si ne intrebam: unde este mormantul lui Stefan ce Mare?
Unde este adevaratul mormant al lui Stefan cel Mare?
Multi ar putea spune ca mormantul lui Stefan cel Mare este la Manastirea Putna, locul de odihna al maretului voievod. Dar datele istorice ne arata ca nu putem fi siguri. Mai mult, in 1856, dupa împlinirea a 352 de ani de la trecerea în vesnicie a Marelui Voievod, staretul Putnei, Artemon Bortnik, solicitase autoritatilor din Bucovina cercetari pentru identificarea mormantului lui Stefan cel Mare, cu atat mai mult cu cat multe oseminte fusesera stramutate pe dealurile din apropiere.
Cercetarile s-au soldat cu constatarea ca toate mormintele voievodale, inclusiv cel presupus a fi al lui Stefan cel Mare, au fost pradate de catre calugari, prin saparea unor gauri, iar dovada incalificabilului dispret o reprezinta aruncarea craniului presupus a fi al lui Stefan cel Mare cu crestetul spre gat. Presupus, dar fara probe, de catre o comisie de nespecialisti, dar trambitat, dupa aceea, ca loc sigur al mormantului, iar memoria lui Stefan cel Mare fiind folosita si astazi pentru turism.
Printre participantii la eveniment s-a numarat si preotul Iraclie Porumbescu, tatal genialului Ciprian Porumbescu, care fusese rugat, telegrafic, de Alexandru Hurmuzachi, sa scrie un raport amanuntit, publicat, în 1898, de Leonida Bodnarescu, în cartea „Scrierile lui Iraclie Porumbescu”.
Putem oare verifica, pe baza ADN, daca mormantul lui Stefan cel Mare mai exista la Putna?
Deshumarea Domnitorilor Moldovei in catacombele manastirii Putna in 1856
Moldovenii au un cult pentru personalitatea lui Stefan cel Mare si Sfant. Iar Putna este un loc mai sfant ca oricare altul, cel mai pretios de pe întregul pamant al vechii si al modernei Moldove.
Guvernul tarii noastre a aprobat proiectul Preacuviosului Egumen la 11/23 noiembrie 1856, trimitand la Putna o comisie pentru a cauta mormantul lui Stefan cel Mare. La Putna, conform inscriptiilor existente pe monumente se aflau ingropati:
- Bogdan al VI-lea Voievod (mort: 1517, 18 aprilie) fiul lui Stefan cel Mare,
- Maria Principesa, fiica lui Stefan cel Mare,
- Stefan al VII-lea Voievod (1527), numit tanarul, crudul, nepot a lui Stefan cel Mare si fiu a lui Bogdan al VI-lea,
- Maria Doamna, sotia lui Petru Rares Voievod.
De 300 ani aceste morminte erau neatinse, iar lumea avea sa vada prima oara ramasitele glorioasei familii domnitoare a Moldovei. Alaturi de comisia venita acolo din partea guvernului erau si preoti dar si poporul strans in mare numar.
Primul mormant descoperit a fost cel al Mariei Principesa, fiica lui Stefan cel Mare. In aceeasi zi, spre dupa-amiaza s-a inaintat si s-a descoperit si mormantul Doamnei Maria, sotia lui Petru Rares. Urma a doua zi descoperirea mormantului lui Stefan al VII-lea, nepotul lui Stefan cel Mare, zis Stefanita. Abia a treia zi se descoperi mormantul lui Stefan cel Mare. Insa aici lipsea cu desavarsirea sicriul. Iar apoi pe cel al lui Bogdan, decedat in 1517. Acest mormant este si singurul unde s-au gasit 3 inele de aur, unul cu un bour intreg, asemanator cu cel de pe stema Tarii Moldovei. Insa a mai fost gasit si un alt mormant despre care nu se stia. Acesta parea a fi al unui tanar de 14-15 ani, presupus Alexandru, primul fiu al lui Stefan cele Mare cu Maria, întaia Doamna, fiica Împaratului (Tarului) Moscovei,
Iata ce scrie tatal lui Ciprian Porumbescu in apropierea descoperirii mormantului lui Stefan cel Mare:
Acesta trebuie sa fie! Piatra e, în adevar, o lespede mare, ca de sapte palme, groasa ca de 10 palmace si larga ca de 3 palme si jumatate, si lucrata din dalta. O asemene lespede nu vazuram, pana acum, la nici un mormant! Lespedea se descopera cu totul; si se vede ca ea e asijderea, în adevar, acoperamantul unui mormant, zidit din piatra alba, cioplita.
Nu mai e îndoiala, acesta e locul repaosului ramasitelor acelui mare barbat domnitor, de care, odinioara, tremurau sapte puteri dimprejurul Moldovei, si ale carui oseminte venerate, acum la trei sute cincizeci si doi de ani, dupa moartea lui, se cauta, ca sa se aseze într-o mai corespunzatoare cripta, cu numele lui si cu venerarea lor de trei tari întregi.
Moldova, Moldova, veche si noua, iata eroul tau, iata parintele tau, iata creatorul cununii gloriei si al fericirii tale!
Însa in acel moment al deschiderii mormantului, in mormantul celui mai iubit si mai venerabil al romanilor moldoveni se vedeau numai partea cea mai mare a capului, si aceasta întoarsa, cu partea dinspre grumaz, spre apus, si, sub mantia domneasca, înca unele oase, cu un oaresicare sicriu, ce sedea pe 13 sine late de fier. Mirarea a fost extraordinara. Cu alte cuvinte, mormantul fusese descoperit inainte. Ca atare, comisia a trecut la verificarea arhivelor manastirii. Intre hartii au gasit si o scrisoare a Mitropolitului Iacov din 1757. Aceasta era trimisa catre egumenul manastirii Putna pentru o suma enorma la vremea aceea, folosita ca sa restaureze manastirea Putna.
Va lasam aici un link direct spre intreaga scrisoare originala, din cartea lui Porumbescu, Iraclie, Desmormantarea Domnitorilor Moldovei, în Scrierile lui Iraclie Porumbescu, Cernauti, Editura lui Leonida Bodnarescu, 1898, pp. 47-61:
Pe scurt, scrisoarea ne arata cum calugarii au furat tezaurul si l-au trimis mai departe pentru a restaura manastirea. Vorbim de inele de aur, margaritare, coroana lui Stefan si cine stie cate alte pietre pretioase? Cu ce s-a furat din mormantul lui Stefan s-a impodobit manastirea Putna. Chiar locul unde dupa cea mai glorioasa biruinta, si-a ales-o el drept locul eternului sau repaos.
Asadar, am aflat ale cui sunt mormintele. Dar este acela mormantul lui Stefan cel Mare? Sunt acele ramasite ale lui Stefan cel Mare? De ce lipsesc toate documentele domnesti, din moment ce, la Bogdan Voievod, s-au gasit parti din coroana?
In primul rand avem istoriile tarii si ale manastirii drept dovada. Apoi lungimea mormantului care ne arata ca Stefan cel Mare era cel mai scund. Mai avem si felul in care arata mausoleul drept dovada care este in mod clar o opera demna de un voievod. Nu s-au gasit insa lucruri scumpe sau o coroana pentru ca acestea au fost furate ulterior, asa cum ne arata scrisoarea, dar si pozitia in care a fost gasit capul.
Se poate observa ca in mormantul lui Stefan cel Mare, nu se vede nici o caramida, ci numai piatra cioplita în patru muchii, extrem de bine si atent. Mormantul lui Stefan cel Mare si al Doamnei Maria, fiica lui Radu, domnitorul Valahiei, si mama lui Bogdan al IV-lea Voievod, unul langa altul, erau cioplite in marmura, cu flori si inscriptii frumos lucrate.
Ce este interesant insa este reactia poporului la deschiderea mormantului lui Stefan cel Mare si Sfant:
toti în lacrimi, pe genunchi picara, punandu-si mainile la piept, ca la rugaciune. Fetele lor erau schimbate, ca la o vedenie sfanta, si tacerea cea universala, în biserica, care urma acum, si care se mai înalta prin acompanierea duiosului sunet al clopotelor manastiresti fu, într-adevar, o scena de acelea prea marete si sfinte, care numai în fantezia cea mai manoasa se pot închipui.
Daca noi credem ca Stefan cel Mare este pentru noi un fel de Carol cel Mare sau Petru cel Mare, atunci trebuie sa fim mai atenti la propria istorie.
Stefan cel Mare e, pentru noi, romanii aceea ce un Rudolf de Habsburg sau un Carol cel Mare, pentru germani, un Napoleon I, pentru francezi, un Petru cel Mare, pentru rusi etc., cu acea cumpanitoare adaugire ca, vroind a pricepe desavarsit gloria lui Stefan cel Mare, pentru romani, trebuie si a cugeta si a simti despre el ca si romanii, pe langa caracterul lor cel national, care e blandetea, dreptatea si sensibilitatea, mai sunt si religiosi, în sensul cum îl înteleg ei. Stefan deci cel Mare se numeste, de romani, pentru eroismul lui cel renumit, pentru amorul lui cel adevarat exceptional catre patrie si natie si pentru virtutile si faptele lui cele crestinesti si evlavioase, cel mare, bun si sfant, nefiind acest prenume „Sfant” motivat înca si prin aceea împrejurare ca pietatea si reverenta romanului pentru rugile si parastasele, împlinite în sute de biserici si prin 352 de ani, întru fericita memorie a acestui mare barbat, Domnitor si parinte al Moldovei, toate aceste au asijderea un mare influenta întru mai marea întemeiere a numirii lui Stefan cel Mare sfant.
Jafuri si profanare dupa comorile lui Stefan cel Mare
Exista insa si teorii istorice care afirma ca mormantul lui Stefan a fost pradat de jefuitori straini sau autohtoni. Este vorba de dovezi insuficient explorate legate de demolarea bisericii unde a fost inmormantat Stefan cel Mare de catre Vasile Lupu. Se crede ca motivul principal a fost cautarea comorilor maretului voievod. Sau cel putin asa ne povesteste Ion Neculce. Mai avem insa si alte relatari despre jafuri legate de de cazacii lui Timus Hmelnitki, cum credea Dimitrie Dan sau de ostenii lui Ioan Sobieski, „înhaitati cu draganii si joimirii lor”, cum credea Nicotae Iorga sai alti jefuitori anteriori. Ce este cert este ca nu putem afirma cu siguranta ca mormintele nu au fost desfacute niciodata inaintea comisiei din 1856.
De asemenea, exista si opiniile unor cercetatori din zilele noastre, potrivit carora nu ar fi exclus ca adevaratul mormant al lui Stefan cel Mare sa fie tainuit în alt loc din biserica manastirii Putna sau din afara ei, indicandu-se, în acest sens, un mormant din secolul al XV-lea. Acest mormant a fost descoperit în anii 1969-1970 si semana foarte mult cu ce s-a gasit in mormantul lui Stefan cel Mare la interior. Avansand o asemenea ipoteza, arhitecta Ioana Grigorescu crede ca
„nu ar fi primul caz cand pentru marii domnitori s-au executat doua morminte, unul oficial si unul real, cu scopul derutarii eventualilor profanatori”.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5