Plaiurile bistritene sunt deosebit de generoase din punct de vedere al obiectivelor turistice chiar si in afara resedintei de judet – Bistrita – detinand o multime de repere importante cu valoare istorica, spirituala si culturala care merita vizitate.
Teritoriul bistritean este atestat istoric inca din anul 106 e.n., ca fiind in cea mai mare parte inclus in „provincia romana” Dacia, vestigiile castrelor de la Orheiol Bistritei, Ilisua si Livezile demonstrand cu precadere acest lucru.
De altfel, stema judeteana inglobeaza acvila si lupoaica alaturi de capul de bour si granicerul din Nasaud – o modalitate grafica menita sa dainuie peste secole, amintind de originile latine ale locuitorilor zonei in egala masura cu particularitatile relatiilor feudale dintre domnitorii Moldovei si tinuturile bistritene.
Monumentele de arhitectura, lacasele de cult, pesterile, lacurile, rezervatiile naturale, statiunile, muzeele si expozitiile abunda in spatiul bistritean astfel incat turistului ii revine o sarcina dificila atunci cand trebuie sa decida numarul obiectivelor de explorat daca nu are suficient timp liber la dispozitie.
Iata in cele ce urmeaza o lista cu zece propuneri pe care le socotim interesante din aceasta perspectiva:
- Lacul Colibita
In Muntii Calimani, pe vatra unei vechi asezari stramutate la Mita, a fost realizat in 1977 un lac artificial de acumulare ca obiectiv hidroenergetic asociat barajului Colibita, la o altitudine de circa 900 de metri.
Apele de un albastru ireal ale lacului ascund potrivit istorisirilor celor mai varstnici locuitori ai acestor meleaguri, turla bisericii vechii asezari inundate, care ar fi vizibila in perioadele de seceta.
Malurile lacului ofera veritabile oaze de liniste si relaxare, la doi pasi de padurile inverzite ale muntelui, cu multiple posibilitati de destindere, cuprinzand atat activitati acvatice cat si montane – o splendida statiune turistica in inima careia lacul Colibita si-a castigat pe drept cuvant renumele de „Marea de la Munte”.
- Pestera Izvorul Tausoarelor
Descoperita in 1955 de catre invatatorul Leon Barte, pestera Izvorul Tausoarelor este una din cele mai solicitante obiective din complexul carstic Tausoare-Zalion, declarat monument al naturii.
In ciuda raritatilor pe care le adaposteste, pestera nu este tocmai o „atractie turistica lejera”, explorarea sa necesitand o conditie fizica de invidiat, echipament adecvat si ceva experienta in materie; cei pasionati pot admira insa in incinta sa un depozit fosilifer deosebit, gazduit de „Sala Oaselor de Urs”, minunate formatiuni de mirabilit sau „Sarea lui Glauber” din asa-numita „Sala de Mese” si mai ales, „Bilele de Tausoare” – bizarele sfere de calcar socotite unice in lume, al caror misterios mod de formare inca nu a fost elucidat.
- Pasul Tihuta (Pasul Bargaului)
Trecatoarea care faciliteaza legatura intre Depresiunea Dornelor si cea colinara transilvaneana se afla chiar pe valea dintre Magura Calului si culmea muntelui Piatra Fantanele, la o altitudine de aproximativ 1200 de metri.
Pasul Tihuta constituia in trecut matca unui important drum comercial care a fost abandonat ulterior in favoarea proiectului realizat la initiativa Consiliului de Razboi al Armatei Austro-Ungare, ce prevedea asigurarea unei cai de acces net imbunatatite spre Transilvania, desi chiar si in ziua de azi, este socotit unul din cele mai dificile trasee rutiere montane de pe intreaga intindere a Batranului Continent.
Totusi, aici regasim statiunea turistica Piatra Fantanele – o zona in care calatorului i se garanteaza aer curat, prospetimea
- Casa memoriala George Cosbuc
Un colt bistritean care merita vizitat este si satul Cosbuc, fost Hordou, unde a copilarit marele nostru poet George Cosbuc (1886-1918), impreuna cu cei 13 frati ai sai.
In prezent, casa memoriala detine si un amfiteatru in aer liber, gazduind la interior un muzeu cu o colectie de obiecte gospodaresti taranesti, fotografii, documente manuscrise si elemente de mobilier care au apartinut odinioara familiei poetului.
Bustul lui George Cosbuc, aflat la intrare, a fost realizat de sculptorul sibian Cornel Virgiliu Medrea (1888-1964).
Odata popositi pe aceste meleaguri, calatorii pot vizita si moara care apartinea familiei, amplasata pe raul Salauta.
- Casa memoriala Liviu Rebreanu
Tot la capitolul case memoriale, bistritenii se pot mandri si cu muzeul memorial Liviu Rebreanu (1885-1944), de la Prislop – locul de prolifica inspiratie pentru marele nostru scriitor (desi locul sau de nastere era in localitatea Tarlisua).
Institutia muzeistica de la Prislop constituie de fapt un edificiu construit ca o copie a casei ce a apartinut familiei scriitorului, intrucat locuinta originala a fost distrusa in preajma Celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Plca de marmura comemorativa aflata la intrare prezinta o inscriptie cat se poate de graitoare: „In aceasta casa recladita in anul 1957 prin munca locuitorilor din Prislop-Nasaud, a trait in mijlocul eroilor sai din romanul Ion, marele scriitor Liviu Rebreanu”.
Si bustul initial, care a fost realizat de Ioan Nichifor Somesan a fost substituit ulterior cu unul din bronz, creat de sculptorul banatean Romulus Ladea (1901-1970).
- Biserica Scroafei – Dipsa
Cu peste 500 de ani in urma, la Dipsa, sasii au construit o biserica in conditii cu totul si cu totul iesite din comun, daca e sa dam ascultare legendelor de prin partea locului: suma necesara ridicarii lacasului de cult ar fi provenit dintr-o caldare cu galbeni descoperita din intamplare intr-un loc in care o scroafa ar fi ramat pamantul cu insistenta.
Povestea aceasta este sustinuta de o serie intreaga de detalii semnificative: insusi lacasul – monument istoric – este cunoscut sub denumirea de „Biserica Scroafei”, iar pe unul din contrafortii sai, langa intrare, se afla o imagine care infatiseaza chiar scroafa cu pricina.
„Prin proportii, varietatea si calitatea pieselor de pietrarie, Biserica din Dipsa este unul din cele mai reprezentative monumente gotice tarzii din tara”, afirma cercetatorul Corneliu Gaia din cadrul complexului muzeal Bistrita-Nasaud, motiv pentru care constituie un punct de atractie aparte, demn de inclus in itinerariul turistic de vacanta.
- Statiunea Sangeorz Bai
Odinioara, aceasta localitate se numea „Sangiorgiul Roman” si era indragita mult inca din perioada medievala pentru cele noua izvoare diferite de ape minerale, ale caror beneficii pentru sanatate erau atat de apreciate incat oamenii veneau de departe pentru a-si trata o serie de afectiuni cu acest miraculos leac natural.
Statiunea era supranumita „Karlovy Vary” romanesc sau „Vichy” de Romania si concureaza si in prezent cu succes cu faimoasele centre balneoclimaterice straine, oferind pensiuni, cabane, hoteluri si localuri primitoare la poalele Muntilor Rodnei, intr-un peisaj mirific, strabatut de apele raului Somesul Mare.
- Lacul glaciar Lala Mare
Tot in Muntii Rodnei, insa la o altitudine de peste 1800 de metri, se regaseste lacul glaciar Lala Mare, cu o intindere de peste 5500 de metri patrati – unul din cele mai frumoase acumulari de apa din vatra unui ghetar cuaternar din Carpatii Orientali.
Ceva mai sus, in matricea aceleiasi rezervatii stiintifice de tip mixt – Bila-Lala – se afla si lacul Lala Mic, ambele acumulari de apa facand parte dintr-o „colectie” de 25 de splendide lacuri glaciare situate in aceasta zona.
Cu o fauna si o flora de o spectaculozitate rara, lacul Lala Mare intra in topul celor mai atragatoare obiective turistice romanesti, la nivelul careia se regasesc specii de plante cu adevarat surpinzatoare, variind de la rododendroni la floarea de colt si de la gentiana galbena la cobaselul purpuriu – unice de altfel in spatiul european actual.
- Parcul National Muntii Rodnei
Cu o suprafata de peste 42 de mii de hectare, Parcul National Muntii Rodnei constituie un spatiu de o nepretuita valoare pentru zestrea frumusetilor naturale bistritene, remarcandu-se atat prin specificul sau geologic si geomorfologic montan, cat si prin fauna, flora si relictele glaciare pe care le gazduieste.
Biodiversitatea ce caracterizeaza aceasta arie de exceptie, l-a impus in panoplia zonelor protejate de interes national, fiind desemnat concomitent de UNESCO drept Rezervatie a biosferei in cadrul proiectului international „Man and the Biosphere Programme” lansat in anul 1971.
Pasari, pesti, mamifere, reptile si amfibieni convietuiesc in acest colt de natura netulburate, multe din acestea fiind protejate prin lege pentru a li se asigura perpetuarea si evitarea disparitiei din peisajul natural montan actual.
- Cetatea Ciceu
Fortareata medievala amplasta in punctul strategic de intersectie a marginilor localitatilor bistritene Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgesti si Dumbraveni a facut parte odinioara din comitatul numit Belso-Szolnok, ctitorita fiind spre sfarsitul secolului al XIII-lea pe o colina vulcanica, la o altitudine de aproximativ 680 de metri.
In prezent se remarca doar ruinele acestei cetati ce strajuia in trecut plaiurile Solnocului Interior, dispunand de o unica marturie scriptica, materializata intr-o gravura iconografica ce dateaza din 1866.
Istoria Cetatii Ciceu este in realitate invaluita in mister, cunoscandu-se putine date si informatii legate de existenta sa inainte de prima jumatate a secolului al XV-lea, cand rezulta drept proprietate a familiei nobiliare Losonczi.
Istoricii presupun ca ar fi servit mai degraba ca loc de refugiu pentru Stefan cel Mare in perioada in care acesta a luat in stapanire Ciceul si Cetatea de Balta, desi resursele locale nu ar fi putut garanta o iesire strategica sigura catre Marea Neagra in caz de pierdere a tronului.
La poalele colinei acestei cetati se afla si manastirea Petru Rares – un edificiu destul de nou, construit in 2014, dar luat cu asalt efectiv de pelerini si enoriasi in perioadele de sarbatoare si nu numai, lacasul de cult renumit fiind indeosebi pentru praznuirea Sfintilor Marturisitori Ardeleni canonizati in 1955 si preotilor Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, canonizati in 1992.
Bibliografie:
- Morariu, Tiberiu, Buta, Iuliu & Maier, A. – „Judetul Bistrita-Nasaud”, 1972;
- Opris, Ioan – „Muzee si colectii din Romania: mica enciclopedie”, 2002;
- Marinescu, George – „Cercetari arheologice in Judetul Bistrita-Nasaud”, 2003;
- Chintauan, Ioan & Prahase, Mircea – „Bistrita-Nasaud, locuri si oameni”, 2004;
- Vladescu, Maria – „Atlasul antropologic al Transilvaniei”, Vol.2, 2005;
- Mallows, Lucy – „Transylvania”, 2008.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Imensitatea cunoasterii trecutului ne poarta prin legendele pierdute si regasite …mituri ,povestiri,enigme,puterea gândului creator,suflete ce empatizeaza cu simtirea necunoscutului,iubirea de ceva care a existat sau nu a existat…. ceva care sta ascuns în dimensiunea spatiului si al timpului …pierdut spre infinitul infailibil …. vesnic creator în necunoscutul omenirii…