Stiinta fricii si cum putem supravietui

Pentru multi oameni, toamna este sezonul fricii. Lumina dispare brusc, amurgul se lasa misterios peste padure. Un frig ciudat pluteste in aer, iar copacii devin siluete scheletice. Tot peisajul devine inspaimantator intr-o anumita lumina.

Decoratiile de Halloween si macabrul lor nu ajuta prea mult. Sarbatorile cu dovleci, cranii si oase, cimitire, vampiri si zombie lasa o amprenta psihicului uman deja slabit de atmosfera naturii. Este de ajuns sa te faca sa tremuri. Dar oare de ce ne inspaimanta anumite lucruri? Ce se intampla in corpurile noastre? Ne poate explica stiinta care este matematica fricii? De ce ne este frica? Care este anatomia spaimei?

Influentele culturale pot determina anumite persoane sa le fie frica de anumite persoane sau obiecte. Sa luam spre exemplu isteriile aparute in jurul pisicilor negre in Evul Mediu? Sau in epoca moderna reactia la clovni? Ucigasi sau nu! Dar acestia sunt declansatori universali ai fricii la care reactioneaza oamenii. Neuropshiatrii precum Dr. Katherine Brownlowe, director al diviziei de stiinte comportamentale al Universitatii Ohio cerceteaza intensiv acest subiect.

Lucruri precum inaltimile, animalele, fulgerul, paianjenii, cineva alergand dupa tine pe o alee intunecata – sunt declansatori ai fricii. Toti oamenii reactioneaza la fel in aceste privinte. Frica este un mecanism al supravietuirii. Cand simturile umane detecteaza o sursa de stres care poate fi o amenintare, creierul activeaza o cascada de reactii care ne impinge fie sa luptam fie sa scapam cat mai repede posibil. O reactie asemanatoare mamiferelor care se numeste “lupta sau fugi“, un raspuns automat al creierului in situatii-limita.

Frica este administrata de o parte a creierului aflata in lobii temporali. Aceasta zona este amigdala. Cand stresul activeaza aceasta zona, ea anuleaza temporar orice alta activitate. Astfel organismul isi poate concentra toata energia pentru a contracara situatia.

Eliberarea de neurochimicale si hormoni cauzeaza o crestere a ritmului inimii si a respiratiei. Fluxul de sange este trimis rapid spre muschi. Toata atentia creierului se concentreaza aici.

Terori mortale si cum le putem supravietui?

Unele reactii-raspunsuri ale corpului nostru la terori mortale sunt mecanisme care serveau si stramosilor nostri. Atunci cand avem “pielea de gaina” sau simtim “fiori pe sira spinarii” sau “ni se ridica parul in cap” ne putem da seama despre ce vorbim. Aceste reactii nu ne ajuta sa luptam sau sa scapam de situatia-limita, insa ne avertizeaza inconstient.

Pe langa acest raspuns exista adesea si inghetatul pe loc. Pur si simplu, din cauza nivelului de frica, persoana respectiva ingheata pe loc ca o caprioara prinsa de farurile masinii. Acest comportament este adesea intalnit la animalele care sunt urmarite de pradatori. Daca “ingheti” pradatorul e mai putin probabil sa-si indrepte atentia spre tine.

Raspunsul emotional care vine atunci cand simtim frica are un scop clar. El mareste nivelul de atentie si alerta, tinand trupul si creierul focusat pe a neutraliza pericolul.

Uneori bebelusii pot fi lipsiti de frica in situatii critice, insa copiii pot fi cu adevarat inspaimantati de lucruri pe care un adult nu le-ar considera reale. Un monstru in dulap, crengile unui copac noaptea in geam sau omul-negru de sub pat pot fi terifiante pentru mintea unui copil. Abia dupa varsta de 7 ani copii pot face diferentieri nete intre amenintarile reale si cele din imaginatia lor.

Ceea ce face raspunsul oamenilor la frica diferit de al animalelor este ca oamenii pot procesa frica. Ei pot decide constient cat de mult ii va afecta. Odata ce constientul lor intra in scena si intelege pericolul.

In loc sa fugim, creierul poate reevalua situatia si isi poate da seama ca nu este nevoie sa fuga. Sau sa reactioneze in mod decisiv. Unii oameni cauta deliberat acest gen de experiente. Ei vor sa fie inspaimantati. Se uita la filme de groaza, sar de pe trambulina sau fac orice le da impresia de risc personal imediat. Ei profita si se bucura de reactia chimica ce vine din partea creierului dupa senzatia de frica. Aceasta senzatie poate fi euforica – adrenalina. Deasemenea, creierul poate fi educat in acest sens. In mod repetat, soldatii din trupele speciale sunt pusi in situatii-limita pentru a invata si a raspunde imediat.

O data ce semnalul inceteaza, creierul lasa organismul sa se relaxeze. Ritmul inimii incetineste, respiratia se potoleste, sentimentul este benefic.

In ziua de astazi, omul modern face fata unor nivele de stres si evenimente care nu puteau fi intalnite in era primitiva. Presiune sociala, anxietate, poveri interioare sunt doar unele dintre ele. Insa frica da oamenilor perspectiva si dorinta de a trai intens.