Dragi mitologi, asa cum ati vazut in comunitate, vom incepe o noua sectiune numita “Monstrul saptamanii”. Am ales pentru voi creaturi interesante, mai putin cunoscute si deosebit de originale din intreaga lume. Adica nu doar celor carora li se face foarte multa reclama in filme, seriale sau benzi desenate. Iar saptamana aceasta vom incepe cu mitologia vecinilor niostri slavi. Si anume, Rusalka. Cel mai rau spirit al apelor. Pe care este posibil sa il regasiti intr-o forma sau alta in cartile si filmul Witcher.
Ce este Rusalka?
În folclorul slav, termenul rusalka (plural rusalki, în poloneza rusalka) se refera la o fiinta de sex feminin, de multe ori rau-intentionata fata de oameni si asociata frecvent cu domeniul apelor. Specialistii in foclor au propus o varietate de teorii despre originea acestui termen, inclusiv faptul ca acestea se trag din pagânismul slav, unde ar fi fost considerate ca spirite binevoitoare. Rusalcele apar astazi atât în mass-media, cât si în cultura populara moderna, mai ales în tarile vorbitoare de limbi slavice, în mare parte datorita asemanarii acestora cu sirenele.
Rusalka poate fi intalnita in Bulgaria, Macedonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Muntenegru, Serbia, Muntenegru, Bielorusia, Ucraina sau Rusia. In antichitate, slavii erau probabil cea mai mare ramura a popoarelor indo-europene.
În pagânismul slav exista o varietate de spirite tutelare feminine asociate cu apa. Acestea au fost comparate cu nimfele din mitologia greaca si pot fi albe (binefacatoare) sau negre (malefice). Ele pot fi numite Boginka literalmente „mica zeita”, Navia, Rusalka si Vila.
Denumirea are legatura cu un cuvant slav care se traduce ca “mort” deoarece aceste zeite minore sunt spiritele copiilor morti sau femei tinere. Sunt reprezentate ca niste fete frumoase pe jumatate goale, cu parul lung, dar în traditia slava sudica apar si ca pasari care se înalta în cer. Locuiesc în ape, paduri si stepe si chicotesc, cânta, joaca si bat din palme. Sunt atât de frumoase încât îi vrajesc pe tineri si ar putea sa-i aduca la moarte tragându-i în apele adânci.
In mitologia slava, rusalka apare ca sufletul unui copil care locuieste in lacul in care a murit nebotezat sau al unei fecioare care a fost înecata (fie accidental, fie intentionat). Slavii din diferite zone au atribuit personalitati diferite rusalkiilor. În jurul fluviului Dunarea, unde sunt numite vile rusalkiile sunt fete frumoase, fermecatoare, îmbracate mereu în haine usoare de ceata, cântând trecatorilor cântece dulci si vrajite. Rusalkiile din nordul Rusiei sunt urâte, neîngrijite, rele, invariabil goale, si întotdeauna dornice sa atace oamenii prin surprindere. Tututor rusalkiilor le place sa-i ademeneasca pe barbati – vilele pentru a-i fermeca si rusalkiile nordice pentru a-i tortura.
Ce inseamna Rusalka?
Termenul “Rusalka” provine de la “rusalija” care a intrat in limbile slave, prin Grecia bizantina “rousália” din latinescul „Rosalia” ca nume pentru Rusalii si zilele adiacente acesteia. Traditiile anuale îndelungate, probabil precrestine, au dus la asocierea acelei perioade a anului cu duhurile (navki, mavki) care au fost numite ulterior ca sarbatoarea.
Cum arata Rusalka?
„Rusalka” originala era o denumire folosita de popoarele slave pagâne (adica in timpul Imperiului Roman), care le legau de fertilitate si nu considerau rusalcele malefice înainte de secolul al XIX-lea. Ieseau din apa primavara pentru a da campului apa datatoare de viata si astfel ajutau la cresterea culturilor
În versiunile din secolul al XIX-lea, o rusalka este o fiinta nelinistita, periculoasa care nu mai este în viata, asociata cu spiritul necurat. Femeile tinere, care fie s-au sinucis înecându-se din cauza unei casatorii nefericite (abuzate si hartuite de sotii lor mult mai în vârsta) sau care au fost înecate violent (mai ales dupa ce au ramas însarcinate cu copii nedoriti), trebuie sa-si traiasca timpul pe Pamânt ca rusalki. Cu toate acestea, traditia slava initiala sugereaza ca nu toate aparitiile rusalki erau legate de moartea in apa
Majoritatea povestilor arata ca sufletul unei tinere care murise în sau lânga un râu sau lac s-ar întoarce pentru a bântui acea zona. Aceasta rusalka-strigoi nu este neaparat malefica si i s-ar permite sa moara în pace daca moartea ei este razbunata. Scopul ei principal este, totusi, de a atrage barbati tineri, sedusi fie de aspectul ei, fie de vocea ei, în adâncimile acestor ape unde le-ar încurca picioarele cu parul ei lung si rosu ii va scufunda. Corpul ei ar deveni instantaneu foarte alunecos si nu va permite victimei sa se agate pentru a ajunge la suprafata. Apoi astepta pâna când victima se îneca sau, în unele ocazii, îi gâdila pana la moarte, în timp ce râdea. De asemenea, se crede, dupa câteva relatari, ca rusalki îsi pot schimba aspectul pentru a se potrivi cu gusturile barbatilor pe care urmeaza sa-i seduca, desi rusalka este în general considerata a reprezenta frumusetea universala, prin urmare este foarte temuta, dar si respectata în cultura slava.
Unde gasim Rusalka si ce reprezinta?
În timp ce traditia spune adesea ca rusalki nu ar putea iesi complet din apa, unele lucrari de fictiune vorbesc despre rusalki care ar putea sa urce în copaci si sa cânte, sa stea pe docuri doar cu picioarele scufundate si sa se pieptene sau chiar sa se alature altor rusalki în dansuri in cerc pe campuri. O caracteristica speciala a acestor povesti se învârte în jurul faptului ca acest comportament ar fi limitat doar la anumite perioade ale anului, de obicei vara.
Rusakiile difera între regiuni. În cele mai multe povesti au trait fara barbati. În povestile din Ucraina, acestea erau adesea legate de apa. În Belarus au fost legate de padure si câmp. De obicei erau imaginate ca fecioare foarte frumoase, goale, dar în unele zone erau imaginate ca hidoase si paroase. Potrivit unor credinte rusesti, rusalki aveau aspectul unor fetite foarte palide, cu parul verde si bratele lungi. În alte credinte, acestea erau descrise ca fete goale cu parul brun deschis.
În Polonia, rusalki de apa erau mai tinere si cu parul deschis, în timp ce cele din padure pareau mai mature si aveau parul negru – dar în ambele cazuri, daca cineva privea de aproape, parul lor devenea verde, iar fetele se distorsionau. Isi ucid victimele gâdilându-le pâna la moarte sau fortându-le sa participe intr-un dans frenetic. Auzi, sa mori de ras, nu alta! In folclorul polonez, termenul rusalka ar putea reprezenta si boginka, dziwozona si diverse alte entitati
Saptamana verde sau Saptamana Rusalka
Se credea ca rusalkii erau cele mai periculoase în timpul „saptamânii Rusalka” sau “saptamana verde” la începutul lunii iunie. În acest moment, ar fi trebuit sa-si paraseasca adâncurile pentru a se balansa pe ramuri de mesteacan si salcie noaptea. Înotul în aceasta saptamâna era strict interzis, ca nu cumva sirenele sa traga un înotator în albia râului. O caracteristica comuna a sarbatoririi Rusalnaya a fost alungarea ritualica sau înmormântarea rusalkiilor la sfârsitul saptamânii, care a ramas o metoda de divertisment în Rusia, Belarus si Ucraina pâna în anii 1930. Dupa saptamâna respectiva, iarba se îngroasa acolo unde au calcat.
Cultura populara moderna
În ceea ce priveste reprezentarile rusalka în cultura populara moderna, poeziile, opera, nuvelele si cantecele de mai tarziu au facut din rusalka o sirena, desi este reprezentata ca având mai degraba picioare decât coada de peste. Viziunea actuala a rusalka apare ca o femeia seducatoare sau sedusa care a fost probabil influentata de literatura scrisa. În trecut, imaginea ei era mai complexa si semana mai mult cu un spirit al naturii, gasit nu numai lânga apa, ci si in jurul câmpurilor, padurilor si muntilor, mai degraba ca vila, o alta creatura mitologica foarte interesanta din folclorul slav.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.