De cate ori reciteam cartile lui Karl May calaream cu Winnetou prin preerie, prin canioane si munti stiuti doar de mine. Dormeam in cort pe vremea aceea, iar Iltschi (Vantul) si Old Shatterhand imi erau calauze. Vedeam triburile apasilor si comansilor in razboi, celebrele Picioare Negre de care se temea si cavaleria americana. Apoi am invatat despre siouxi, despre triburile din Mexic, despre Ultimul Mohican.
Unii au dansat ca indienii cherokee sau cheyenne. Altii au vazut dr. Queen. Sau Calaretul Singuratic si Silver. Putini au auzit de indienii Creek, Crow, pueblo. Sau de Navajo. Cine nu a citit in copilarie James Fenimore Cooper? Filmele si cartile despre Vestul Salbatic au facut istorie. Indienii nord-americani au facut legenda. Ei au fost primii locuitori ai acestor pamanturi. Religia lor, desi primitiva ar putea spune unii, a imbratisat natura devenind parte din ea. Personaje celebre ca Dansul-Norilor, Pocahontas, Sitting Bull, Crazy Horse, Geronimo, batalia de pe raul Little Bighorn au facut lumea sa viseze, sa tresalte si sa se infioare.
Tribul Cherokke a apucat pe Drumul Lacrimilor, siouxii au ramas sa lupte in trei razboiae sangeroase. Dupa ce europenii le-au furat pamanturile, le-au vrut aurul. Dupa asta le-au ucis bizonii si sfarsitul a inceput. Rasa alba si-a arata iarasi setea de acaparare. Dansul Spiritelor din 1886 a fost probabil ultimul. Albii nu au mai plecat. Pieile-rosii raman in amintire.
Si astazi ma intreb oare cum aratau cu adevarat indienii? Sunt acei salbatici avizi de sange din filmele de la Hollywood? Si am incercat sa gasesc cat mai multe portrete ale acestor oameni. Astazi, incet-incet, cultura lor se stinge. De la primele imagini ale indienilor bravi, luptatori, profeti pana la ultima rezistenta indiana. Ne mai raman aceste panze din trecut.
Si … o scrisoare adresata omului modern poate:
“Cum se poate vinde ceva sau cumpara cerul si caldura pamântului? Asa ceva ne este cu totul strain. Noi nu suntem proprietarii prospetimii aerului si limpezimii apei…Fiecare particica a acestui pamânt e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac stralucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mica negura din întunecimea padurii, sunt sfinte în gândurile si viata poporului meu, suntem parte a pamântului si el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armasarul, vulturul cel mare – ne sunt frati. Culmile stâncoase, pasunile suculente, trupul învelit în caldura al poneiului si omul, toate apartin aceleiasi familii.
Aceasta apa stralucitoare ce curge prin torente si râuri, nu este numai apa ci si sângele stramosilor nostri. Daca va vindem pamântul, trebuie sa stiti ca e sfânt. Ca fiecare reflectare din lacul limpede vorbeste despre întâmplari si amintiri din viata poporului meu. Murmurul apei – e glasul tatalui-tatalui meu. Râurile ne sunt frati, ne sting setea. Râurile poarta canoele noastre. Ne hranesc copiii.
Pentru omul alb e un pamânt ca si oricare altul… Fata de pamântul-mama si fratele-cer se poarta ca fata de lucruri care se pot cumpara, prada, vinde ca vitele sau podoaba stralucitoare. Lacomia lui va distroge pamântul si va lasa în urma pustiu.
Daca vom decide sa fim de acord, va vom pretinde sa îndepliniti urmatoarea conditie: Omul alb va trebui sa se poarte fata de animalele acestui pamânt, ca fata de fratii sai.
Ce este omul, fara animale ? Daca animalele ar disparea omul ar muri de marea însingurare a spiritului.
Va trebui sa va învatati copiii, asa cum îi învatam noi pe ai nostri, ca pamântul ne e mama. Pamântul nu apartine omului. Omul apartine pamântului.”
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
2.5
4.5