Prin intermediul limbajului, omul nu numai ca reuseste sa comunice in mod direct, ci sa si dezvolte veritabile lumi virtuale, la nivelul carora impartaseste celorlalti idei, proiecte, informatii si multe alte date de un real folos.
Originea limbajului, scrierii si vorbirii
Dar daca va intrebati care este istoria limbajului omenesc, cum a invatat omul sa vorbeasca si mai apoi sa scrie si ce anume s-a aflat la baza unui impuls atat de puternic de a comunica rapid si eficient, ei bine, raspunsul este mult mai complex decat s-ar putea crede.
Exista doua teorii menite sa dezvaluie misterul originilor limbajului uman: teoria discontinuitatii, formulata de lingvistul si filozoful american Noam Chomsky si teoria protolimbajului, avansata de lingvistul britanic Derek Bickerton.
Chomsky respinge teoria evolutionista a limbajului, sustinand in schimb ideea ca exista o predispozitie innascuta ce tine de zestrea noastra biologia, respectiv care marcheaza ADN-ul uman, in ceea ce priveste limbajul si care nu deriva din sisteme de comunicare precedente.
Specialistul avanseaza ipoteza potrivit careia anumite elemente distincte s-au agregat in maniera imprevizibila, formand temelia unei gramatici universale – varianta supranumita „ipoteza saltului lingvistic”.
In contradictie cu opiniile filozofului american, Bickerton propune alternativa unei evolutii de comunicare, plecand de la limbajul extrem de rudimentar al omului primitiv, alcatuit doar din putine cuvinte si multe onomatopee, asadar lipsit de gramatica, denumit „protolimbaj”.
CITITI SI DESPRE:
CUM A EVOLUAT INTELIGENTA UMANA SI CE NE ASTEAPTA IN VIITOR?
ORIGINEA VIETII PE PAMANT
ISTORIA VIETII PE PAMANT
CUM PERCEP OAMENII VIATA?
In opinia acestuia, protolimbajul lasa la voia intamplarii particularitatile de exprimare, intelesul mesajelor variind in functie de contextul in care erau exprimate.
Mai mult decat atat: Bickerton sustine ca limbajul modern e relativ recent si constituie rezultatul unui lung proces evolutiv, care a debutat cu pasajul de la protolimbaj la limbajul complex al asa-numitului Homo Sapiens si a continuat cu perfectionari lexicale si de organizare gramaticala pana la actuala forma a sa.
Aceasta ipoteza este dublata de saltul calitativ inregistrat de om in contextul organizarii cerebrale si a gradului de inteligenta dobandit odata cu trecerea timpului, precum si abilitatii de instruire rapida a generatiilor succesive in sensul comunicarii eficiente intre indivizi.
Reprezentarea simbolurilor lingvistice, care nu impunea eforturi fizice si raspunsuri cerebrale de natura motorie, era legata mai mult de un domeniu abstract, care solicita un creier de dimensiuni superioare celui cu care era dotat omul primitiv.
Antropologii, neurologii si lingvistii de azi, apreciaza ca dezvoltarea volumului creierului uman a debutat cu transformarile omului de tip Homo Habilis (omul indemanatic, cu fata putin proeminenta si care utiliza unelte primitive), procesul accelerandu-se odata cu aparitia celui de tip Homo Erectus (omul ridicat, preistoric, cu craniul alungit si aplatizat, care marcheaza o evidenta crestere a masei cerebrale).
Crestearea capacitatii cerebrale se inscrie pe o curba ascendenta, de la 800 cm3, cat avea Homo Erectus, la 1350 cm3, prezenta la Homo Sapiens (omul inteligent), intr-un interval de circa 400 de mii de ani.
Fazele care marcheaza aceasta evolutie au fost evidentiate de specialisti conform urmatoarei succesiuni:
- Prima etapa: nasterea prelimbajului, pornind de la Homo Habilis;
- A doua etapa: crearea de protolimbaje, pornind de la Homo Erectus;
- A treia etapa: elaborarea de limbaje complexe, pornind de la Homo Sapiens.
„Crestrerea volumului cerebral inregistrata in ultimile doua milioane de ani a influentat in mod decisiv controlul exercitat de cortex asupra laringelui, fenomen care a condus la utilizarea majora a functiei vocale la om”, scrie antropologul american Terrence William Deacon in lucrarea sa intitulata „Specia simbolica” (2001).
In opinia sa, factorii care au contribuit la co-evolutia creier-limbaj au fost:
- coborarea laringelui si orientarea catre o sintaxa complexa,
- remodelarea cerebrala in favoarea formularii cuvintelor si crearii de simboluri,
- producerea uneltelor din piatra,
- vanatoarea de grup,
- aprovizionarea grupului stabil de catre barbat,
- legaturile de cuplu si pacturile de imperechere.
„Procesul evolutiv a dat nastere unor mutatii genetice gratie carora laringele a coborat, canalul fonic s-a largit, limba s-a retras si a devenit mai mobila si mai flexibila, favorizand astfel modulatiile sonore”, sustin la randul lor Antonio Pennisi si Alessandra Falzone in volumul intitulat „Il prezzo del linguaggio” (Pretul limbajului, 2010).
Avantajele comunicarii prin simboluri
Doar numarul urias de beneficii de adaptare poate explica efortul sustinut depus de specia umana pentru a reusi sa utilizeze un limbaj din ce in ce mai complex: trebuie sa fie vorba avantaje atat de mari pentru supravietuirea speciei, incat sa justifice auto-impunerea unei permanente nazuinte de a depasi pragurile comunicative specifice unei anumite perioade, pentru a imbogati paleta exprimarilor din ce in ce mai mult.
„Cu timpul, s-au definit rolurile sociale si au fost distribuite sarcinile intre indivizi: sotie, sot, razboinic, socru, sfetnic – toate acestea sunt roluri simbolice, nu roluri reproductive, asadar erau incredintate indivizilor in cadrul unui sistem complet de roluri simbolice alternative sau complementare”, sustine Terrence W. Deacon.
Importanta acordarii justei valori comunicarii eficiente in acest context a contribuit la crearea unei presiuni selective care a sporit ulterior facultatile simbolice si a amplificat capacitatile cortexului – simbolistica reprezinta de fapt pivotul central al tuturor relatiilor umane, aflandu-se la baza procesului de reproducere si solicitand procese specifice de ritualizare.
Simbolurile si semnele au cunoscut o diversificare extrem de ampla odata cu trecerea timpului si formarea de grupuri sociale stabile in diferite puncte ale lumii, iar limbajul a urmat la randul sau un traseu evolutiv sofisticat, devenind un element esential in crearea identitatii popoarelor stravechi.
Simbolurile reusesc insa deseori sa rezolve problemele diferentelor de culturi chiar si in zilele noastre. Daca doua persoane nu vorbesc aceeasi limba, ar putea sa se inteleaga reciproc prin schite si simboluri – practica ce era utilizata frecvent si in timpurile de demult.
De asemenea, utilizarea simbolurilor si semnelor a constituit prima forma viabila de transmitere a mesajelor scurte si concise la distanta – un pas important in evolutia comunicarii in general – stramos al primelor scrisori pe suport vegetal, pe pietre sau pe piei de animale, urmate mai tarziu de panza, papirus si hartie.
Ulterior, reprezentarea simbolica a unor obiecte, evenimente, relatii sau actiuni, a furnizat un eficient sistem de referinta pentru generarea de noi reprezentari, de prezicere a viitorului, de organizare a unor amintiri – este ceea ce filozoful american Charles Sanders Peirce (1839-1914) a numit drept „semioza ilimitata” – adica un proces continuu care face ca din anumite semne sa ia nastere altele, o paradigma a comunicarii de masa si a universului web din zilele noastre.
In acest context, s-ar putea afirma fara urma de indoiala, ca ceea ce regasim la nivelul internetului actual, este denumit in mod eronat „lume virtuala”, intrucat constituie doar un segment al universului virtual al fiecaruia dintre noi.
Faptul ca in prezent pe Pamant se vorbesc circa 6000 de limbi si ca limbile sunt atat de diferite intre ele, constituie pentru o serie de oameni de stiinta, o dovada ca structura vietii noastre intelectuale si culturale nu depinde de o lege unica, universala, ci isi schimba configuratia de-a lungul timpului prin modalitati diverse, in functie de necesitati si de contingentele istorice ale popoarelor, experimentate in anumite epoci.
O limba nu ia nastere din exterior, ci este construita asemenea unei laturi profunde a vietii noastre biologice si culturale – exista biologi care sustin ca noi-nascutii plang deja „cu accent”, imprumutand inca din uterul mamei „orientarea lingvistica” specifica natiunii sale de apartenenta.
Care este cea mai veche limba din lume?
Inca din vremuri stravechi omul a incercat sa iscodeasca trecutul pentru a identifica cea mai veche limba din lume: potrivit scrierilor lui Herodot, odinioara, un faraon a decis sa izoleze inca de la nastere doi copii, pentru a-i creste departe de orice contact uman, asteptand ca acestia sa pronunte primele cuvinte, fara a fi influentati in vreun fel de terti.
Scopul urmarit de faraon in urma acestui experiment ar fi fost acela de a afla daca pruncii vor reusi sa vorbeasca singuri si daca da, in ce limba vor rosti primele cuvinte. Copiii ar fi crescut si ar fi rostit pentru prima data cuvantul „becos” (paine), utilizat de populatiile din Frigia, o antica regiune a Asiei Mici, cu sensul de „hrana” in general. Acest lucru l-ar fi indreptatit pe faraon sa presupuna ca limba frigiana ar fi fost cea mai veche limba vorbita de oameni, desi rationamentul sau lasa in mod evident, mult de dorit.
Dincolo de esafodajul teoriilor actuale cu privire la originea limbajului uman si la cea mai veche limba din lume, se ridica insa o multime de semne de intrebare care nu si-au aflat inca raspunsul si pentru care omul continua sa se framante neputincios.
Oricat s-ar mandri omul cu privilegiul utilizarii unui limbaj inteligent, noile cercetari au demonstrat ca universul comunicarii este mult mai vast decat pare – forme de comunicare deosebit de sofisticate se regasesc si in lumea mamiferelor acvatice, iar „zoosemiotica” reprezinta azi o veritabila ramura a studiului sistematic al modalitatilor de comunicare in lumea animalelor.
Atunci cand vorbim despre cea mai veche limba din lume, poate ca ar fi cazul sa reflectam ceva mai mult si la aceasta chestiune.
In ceea ce priveste comunicarea dintre oameni insa, nivelul la care s-a ajuns in prezent depaseste toate previziunile specialistilor, intrucat omul continua sa-si cladeasca moduri proprii de exprimare, fie ele simbolice sau verbale, ignorand cu buna stiinta orice regula de natura sintactica, morfologica sau care tine de contextul gramatical in general, urmarind sa transmita rapid, sigur si eficient ceea ce are de spus.
Cuvintele sunt deseori injumatatite, comprimate, prescurtate sau pur si simplu subintelese – destul sa se priceapa esenta – regulile gramaticale dispar, scopul scuza mijloacele si timpul inseamna bani: acestea sunt angrenajele care pun in miscare motoarele actuale ale limbajului uman de toate zilele.
Nu se mai da importanta de odinioara unei exprimari elegante si coerente, iar cuvintele se transforma deseori in arme periculoase, in instrumente de manipulare si inducere in eroare, ceea ce, departe de a constitui motiv de mandrie pentru om, il plaseaza in randurile unei categorii de entitati lipsite de sensibilitate si constiinta a responsabilitatii fata de ceilalti, specifica unei rase inteligente reci, calculate si egoiste.
„Pentru a nu cadea in capcana unei astfel de faze evolutive cu carcater negativ, omul are simpla datorie de a se gandi la consecinte inainte sa vorbeasca si de a folosi aceasta insusire de pret pentru a face bine, utilizand-o cu intelepciune, spre folosul sau si al celor din jur”, atentioneaza Terrence Deacon.
Bibliografie:
- Bickerton, Derek – Roots of Language, 1981;
- Bickerton Derek – The Language bioprogram hypothesis, 1984;
- Bickerton Derek – Language and Species, 1990
- Deacon, Terrence W. – La specie simbolica, 2001;
- Pennisi, Antonio & Falzone, Alessandra – Il prezzo del linguaggio, 2010.
- Bickerton Dereck – More than Nature Needs: Language, Mind and Evolution, 2014.
Cititi intreaga serie aici:
Seria “Evolutia umanitatii si viitorul ei”
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.