Specia umana este singura de pe Terra la nivelul careia se poate remarca natura continua si cumulativa a procesului ce marcheaza schimbarile culturale si de evolutie in general.

 

Cultura si evolutia umanitatii – un proces cu caracter continuu si cumulativ

Dar prin expresia „evolutie culturala” intelegem totalitatea transformarilor inregistrate la nivelul activitatilor culturale, patrimoniul cultural al societatilor omenesti – o comparatie intre cultura epocii de piatra si cea a lumii moderne occidentale de pilda, dezvaluie enorme diferente, iar cursul schimbarilor ce au determinat aceste diferente in timp, constituie fara indoiala, un exemplu de evolutie culturala.

Un mod coerent de analiza a naturii evolutiei culturale – de la transmiterea obiceiurilor si traditiilor dintr-o generatie in alta – ar putea urmari un traseu paralel cu cel al evolutiei darwiniene: ambele forme sunt caracterizate de un sistem de transmitere ereditara, desi in maniera diferita.

Activitatile de cercetare ale antropologilor in acest context sunt oarecum limitate, intrucat vizeaza exclusiv cultura oamenilor, ignorand cu desavarsire faptul ca si animalele – fie ele dotate cu facultati mintale inferioare – pot avea ceva asemanator cu cultura, asa cum o intelegem noi azi, chiar daca intr-o forma mult mai simplista.

 

 

 

CITITI SI DESPRE:

 

CUM A EVOLUAT INTELIGENTA UMANA SI CE NE ASTEAPTA IN VIITOR?

ORIGINEA VIETII PE PAMANT

ISTORIA VIETII PE PAMANT

CUM PERCEP OAMENII VIATA?

 

 

Conceptul de „cultura” a fost definit de-a lungul timpului in multe moduri – cea mai mare parte a definitiilor se refera in mod explicit la cultura umana, dar pentru a completa in mod just tabloul, ar trebui inclusa si partea ce vizeaza regnul animal.

In acest context se poate spune ca termenul de „cultura” are drept semnificatie, informatia transmisa de la un individ la altul prin intermediul instrumentelor comportamentale – o definitie de acest tip cuprinde intreaga zestre transmisa, de la informatia complexa transferata de la o persoana la alta, la procesul de invatare relativ simplu al unui animal, gratie imitarii comportamentului altuia.

Analizand in detaliu chestiunea transmiterii acestor informatii de-a lungul timpului, precum  si a caracterului cumulativ al acestui fenomen, etnologul si biologul britanic Clinton Richard Dawkins a introdus un concept oarecum bizar, denumit „mema” – ca unitate ipotetica de informatie culturala mostenita, folosita si lasata drept zestre de un individ urmasilor sai. O idee, o convingere, un principiu, o valoare, un obicei, o lectie.

Apeland la acest concept, am putea afirma ca evolutia culturala reprezinta transmitearea de „meme”, asa dupa cum evolutia biologica presupune transmiterea de gene.

Motivul pentru care exista meme e inradacinat in timpuri imemorabile, atunci cand nevertebratele primitive, cu comportament rigid, predeterminat si innascut au efectuat saltul evolutiv darwinian spre specii care au dezvoltat alte caracteristici comportamentale, mai avantajoase in contextul selectiei naturale si perpetuarii lor.

Aceste avantaje sunt legate pe de o parte de faptul ca transmiterea culturala e mult mai rapida decat cea genetica, iar pe de alta parte, de faptul ca prin intermediul acestor „meme” se pot transmite informatii mult mai elaborate si mai complexe decat cele transmise genetic.

 

 

Cititi si despre:

Uneltele si agricultura in evolutia umanitatii

Originea si evolutia limbajului si scrierii

 

Cum se realizeaza evolutia culturala?

Modul in care se realizeaza evolutia culturala cunoaste mai multi vectori activi, cum ar fi de pilda variatiile succesive, memoria, interesele si necesitatile imediate, adaptarile la mediu sau confruntarea cu situatii critice, imprevizibile.

Omul primitiv si-a adjudecat abilitatea de a dezvolta un rafinament progresiv al sistemului de semnalare intre indivizi, care a condus la formarea efectiva a limbajului – element ce a contribuit in mod exponential la schimbarile culturale specifice: cu cat modul de comunicare e mai elevat, cu atat sporeste cantitatea de informatii transmise.

Rezultatul acestui proces il constituie elaborarea unui numar superior de meme ce pot fi stocate la nivelul memoriei. Odata cu cresterea volumului cerebral, pe scara evolutiva a omului, capacitatea de memorizare a informatiei a cunoscut o spectaculoasa dezvoltare. Acest fenomen a condus la randul sau la imbunatatirea neta a memoriei si la cresterea numarului de semnale asociate evolutiei limbajului propriu-zis.

Evolutia culturala benefiaziaza de avantajul ca poate avea loc fara sa depinda de un numar restrans de indivizi: nu e necesar ca un singur individ sa posede toate cunostintele si capacitatile unui grup, ci tocmai diviziunea sarcinilor la nivelul acestuia, abilitatile personale ale fiecarui individ in parte, trasaturile de caracter si modul in care oamenii au interactionat intre ei si cu mediul in care traiau si-si desfasurau activitatile, a asigurat continuitatea evolutiva.

Diferenta cea mai semnificativa intre omul modern si cel primitiv este oferita de cantitatea de meme acumulate de-a lungul istoriei noastre si care continua sa se adune asemenea unui suvoi de nestavilit.

Comparand rata cresterii inovatiilor in vremurile relativ recente (din anul 1300 in anul 1900), cercetatorul american H.F. Blum, din cadrul Departamentului de Biologie si Fiziologie al Universitatii Princeton, New Jersey (USA), a constatat ca se remarca o crestere spectaculoasa a acesteia, respectiv de circa 25% pentru fiecare secol, in timp ce populatia creste cu doar 2,4% pe secol.

Acest studiu furnizeaza o imagine clara asupra extraordinarei evolutii culturale a omului, ale carei motoare de propulsie sunt legate in mod direct de nasterea a noi mijloace pentru dezvoltarea memoriei colective si inventarea de suporturi ulterioare pentru inmagazinarea informatiilor, spre a putea fi recuperate in orice moment.

Primul pas in aceasta directie a fost efectuat odata cu inventarea scrisului si transformarea limbajului oral in ceva mai sofisticat – un instrument de transmitere in timp a unor meme utile sau pur si simplu informative si prima forma de stocare a datelor inventata de om.

Cantitatea de meme regasita chiar si intr-o biblioteca de mici dimensiuni – pentru a nu mai vorbi de impresionantele biblioteci nationale – e atat de vasta, incat devine cu neputinta de imaginat.

Tot ceea ce azi se poate realiza in timpi record in materie de gestiune a informatiei cu ajutorul computerelor, a fost precedat de documente scrise, inmagazinate si arhivate manual – operatiune care in prezent poate aduce zambetul pe buzele generatiilor tehno, ce nu-si pot imagina viata fara tastatura si facilitati digitale.

Mai mult decat atat: odata cu explozia tehnologica ce a impus ritmul frenetic al schimbarilor in universul informational si nu numai, datelor scriptice li s-au alaturat cele audio, video sau imagistice statice, ceea ce a sporit si mai mult cantitatea de meme pastrate in timp, depasind chiar nevoile reale ale populatiei.

Se poate afirma asadar ca unul din aspectele semnificative ale evolutiei culturale omenesti este constituit tocmai din inventarea unor metode de imbunatatire a stocarii de date spre a putea fi recuperate atunci cand e nevoie de ele – caramida care se afla la temelia tuturor marilor schimbari culturale care au avut loc in epoca moderna.

Banca de meme de care omul dispune in prezent e uriasa si se regaseste depozitata intr-un imens corn al abundentei, vesnic deschis pentru a primi noi si noi informatii, pe orice cale, pornind de la sistemul de posta traditionala si pana la presa scrisa, comunicarea telefonica, media si internet.

 

Cultura si evolutia sa – de la cantitate la calitate

Particularitatile ce caracterizeaza cultura si evolutia acesteia la nivelul speciei noastre se deosebeste net de cele specifice lumii animale si prin caracterul calitativ al procesului in sine, nu numai prin simpla transmitere de informatie comportamentala de la un individ la altul si prin capacitatea de memorizare de meme.

Calitatea culturii acumulate sub forma de obiceiuri si traditii detine un rol dominant si net superior la oameni, gratie rafinamentului si complexitatii sale progresive.

Luand in calcul istoria evolutiei noastre culturale, se remarca faptul ca intr-un interval de numai cateva mii de ani – perioada extrem de scurta cand ne raportam la ere de existenta – oamenii au experimentat schimbari culturale spectaculoase, in comparatie cu fenomenul ce caracterizeaza mutatiile inregistrate la nivel de evolutie genetica, derulate in decurs de milioane de ani.

Dar indiferent de modul in care se analizeaza chestiunea, aspectele de natura calitativa a transmiterii de meme sunt la randul lor influentate de ingrediente variabile precum liberul arbitru, eclecticul, relativitatea, si precarietatea ce provin din substanta simbolica a culturii.

 

Iata de ce, convergenta prospectivelor aparent contradictorii in contextul culturii si evolutiei sale avansate de antropologul american Clifford Geertz (1926-2006) si de cel francez Claude Levi-Strauss (1908-2009), dezvaluie ingemanarea cantitativa cu cea calitativa a acesteia:

  • Geertz sustine ca este just sa mentinem limitele curentelor culturale in general, analizand doar forma si reconstruind istoria lor prin interpretarea de simboluri si semnificatii;
  • Levi-Strauss in schimb, avanseaza ideea unei intregi culturi asemenea unei inflorescente pasagere, destinata sa se estompeze in timp, asa dupa cum numeroase opere subtile sfarsesc prin a se pierde in neant.

 

Ambele prospective transmit insa conceptul unei culturi asemanatoare unui proces elaborativ fictiv, fara de care omul nu se poate lipsi atata vreme cat e direct interesat sa asigure perpetuarea speciei sale.

Dar asa cum concluziona regretatul antropolog, filozof si scriitor roman Mircea Eliade (1907-1986),cultura nu e altceva decat un soi de valorificare a experientelor sufletesti ale omului si organizarea independenta a acestora in comparatie cu celelalte valori, fie ele economice, politice sau de alta natura”.

Asadar omului ii revine sarcina de a o imbogati si a o valorifica in mod sanatos, cu intelepciune si respect pentru cei ce ne-au lasat mostenire propriile meme si cu responsabilitate fata de generatiile carora le destinam aceasta zestre nepretuita, aflata in continua crestere.

Cultura reprezinta piatra de capatai a arhitecturii viitorului nostru, iar speranta depasirii obstacolelor presarate in calea croirii acestuia in culori optimiste este direct subordonata valorii pe care o conferim unei mosteniri atat de importante, incat constituie apanajul exclusiv al populatiei umane de pe glob.

 

Bibliografie:

  1. Eliade, Mircea – Itinerariu spiritual, 1927;
  2. Dawkins, Richard C. – The Selfish Gene, Oxford, 1976;
  3. Dennett, Daniel C. – Darwin’s Dangerous Idea. Evolution and the Meaning of Life, 1995;
  4. Blum, H. F. – Uncertainty in interplay of biological and cultural evolution: man’s view of himself, in “Quarterly review of biology”, 1978, LIII, pp. 29-40;
  5. Cavalli-Sforza, L. L., Feldman, M. W. – Towards a theory of cultural evolution, in “Interdisciplinary science review”, 1978, III, pp. 99-107.
  6. Boyd, R., Richerson, P. J. – Culture and the evolutionary process, Chicago, 1985.

 

 

 

Cititi intreaga serie aici:

Seria “Evolutia umanitatii si viitorul ei”

 

 

 

(Visited 133 times, 1 visits today)