Vom continua primul articol indreptandu-ne atentia spre Gradina Ghetsemani si spre mult discutata judecata a lui Hristos.
Aici vom gasi cel de-al doilea suspect.
In anul 1961 arheologii italieni au descoperit o tabla de piatra pe care este gravat numele lui Pilat din Pont. Piatra masoara 80 de centimetri inaltime, 60 latime si 20 grosime. Pe piatra este scris “S TIBERIEVM” insemnand Tiberiu, iar pe al doilea rand, NTIVS PILATVS (Pontius Pilatus). Pe al treilea rand gasim si indiciul care ne confirma ca este vorba chir de Pilat, prefectul Iudeii: ECTVS IVDAE (Prefect al Iudeii).
Iisus Hristos personaj istoric
Rascoala evreilor impotriva stapanirii romane s-a dus pe doua fronturi: atat fizic, cat si spiritual/moral.
Partea fizica a fost reprezentata prin marile rascoale impotriva stapanirii romane care au dat gres.
Spiritual, batalia s-a dat prin Iisus, Ioan Botezatorul si alte figuri reprezentative. Poate la un alt nivel, evreii au inteles ca un Imperiu nu poate fi invins direct prin forta armelor.
In perioada lui Iisus, evreii erau sub ocupatie romana, iar ei asteptau un viteaz/rege/mesia/profet care sa ii elibereze de sub romani. Sunt cunoscute revoltele evreilor, in care, numai in primii 30 de ani de stapanire romana (incepand cu 63 i.Hr.), au murit aproximativ 150.000 de insurgenti evrei in rascoale. Nord-estul tarii, Galileea, era pepiniera revolutionarilor. Iuda Galileanul, unul dintre capii revoltatilor, a infiintat confreria Zilotilor, un fel de “miscare Hamas” a vremurilor respective. Punctul culminant – revolta din anul 66. Dupa patru ani de lupte intermitente, in anul 70, romanii au supus Iudeea, incendiind cel de-al doilea templu si deportand pe multi dintre evrei. O ultima rezistenta, organizata de aproximativ o mie de evrei in fortareata de pe piscul muntelui de la Masada, a luat sfarsit in anul 73, cand aparatorii s-au sinucis in masa.
E foarte interesanta cum o natiune razboinica pana in maduva oaselor devine dintr-o data urmasa formularii: “intoarce si celalalt obraz” Probabil au fost dispute intre Ebionimi, zeloti si alte formatiuni de “gherila” care luptau pentru eliberare.
A fost folosit adesea acest motiv al crestinismului corupt care a sapat temelia marelui Imperiu Roman. Nu este intru totul adevarat, Gibbon si Toynbee vorbeau despre o macinare interioara, o decadere brusca a imperiului.
Revenim la Caiafa care a initiat o intrunire secreta a inaltilor preoti, la casa sa din vechiul oras. Evanghelia dupa Matei spune ca i-a implorat pe acestia sa actioneze. lisus trebuia ucis. Au discutat cand si unde s-o faca. Daca il ucideau de Paste, ar fi putut declansa revolte masive in oras. lndiferent de discutiile lor, Caiafa a hotarat sa loveasca. Era miezul noptii, strazile erau pustii. Multimea era acasa, sarbatorea Pastele. Putea actiona in secret, rapid. Dupa propria cina, lisus se roaga, in timp ce discipolii sai se odihnesc in gradina Ghetsemani, pe Muntele Maslinilor.
E întrerupt de sosirea unui detasament de garzi ale templului. Caiafa ar putea sustine in apararea sa ca arestarea lui lisus a fost legala.
A prins un rebel cunoscut, care punea în pericol linistea publica. Nu asa ar fi actionat un suspect de crima. Caiafa l-a judecat pe lisus.
Dar expertii cred ca în acest moment Caiafa uita de lege.
În termeni legali, procesul e o simulare. Procesul intentat de evrei lui lisus, asa cum e prezentat în Evanghelie, e o denaturare a dreptatii. Stim cum erau procesele evreiesti din acea vreme din scrierile ulterioare, care ne ofera o idee privind felul în care trebuie sa decurga procesele. Si aproape totul în procesul lui lisus e ilegal. Are loc noaptea, ceea ce e ilegal. Nu are loc în sala de consiliu, ci în casa marelui preot. Are loc în zi de sarbatoare, un alt lucru interzis. Singurele surse pe care le avem pentru ce s-a întamplat la proces sunt cele patru Evanghelii. Exista diferente între ele, dar întaresc banuiala ca ce a avut loc în acea noapte n-a fost tocmai legal. Caiafa a fost atat judecator, cat si procuror. Acesta e rolul asumat în general de cel ce convoaca tribunalul.
Judecatorii sunt de fata pentru ca noi sa putem spune: ”A fost un proces corect.” Asa ca a organizat un proces ascuns, pe timp de noapte, cu aliatii pe care a vrut sa-i cheme. Caiafa credea ca are un caz solid împotriva lui lisus, pentru ca acesta a amenintat sa distruga templul, o jignire la adresa Domnului si o tradare împotriva statului. lisus era acuzat de blasfemie si de razvratire. Problema era ca avea nevoie de martori. În Biblie scrie ca a gasit martori care au sustinut ca l-au auzit pe lisus spunand ca va distruge templul. Conform legilor evreiesti, cel putin doi martori barbati trebuie sa fie de acord si relatarile lor sa fie aproape identice. Dar acestia s-au contrazis între ei. În mijlocul confuziei, au fost fortati sa plece. Acuzatia de razvratire a cazut. Caiafa avea o problema. Era o problema simpla: ‘Vreau sa fie ucis. Martorii nu ne-au ajutat. Îl aveam la mana. ‘A amenintat sa distruga templul. Asta a facut. Si a rasturnat mesele. Asta a facut.” ”E un om periculos. Trebuie sa scapam de el.” ‘Orice ar spune, voi declara ca merita sa moara.” Judecata si toata prefacatoria ii ofera o acoperire legala. Putea spune ulterior: ”Am organizat un proces. Nu execut pe nimeni fara judecata.” Martorii nu au dat rezultate.
Caiafa a trebuit sa schimbe planul. Daca-l putea provoca pe lisus sa spuna o blasfemie, îl putea condamna pentru încalcarea legii evreiesti. L-a întrebat direct pe lisus: ”Esti fiul Domnului? Esti Mesia?”
Aici, Evangheliile difera si numai în cea a lui Marcu raspunde lisus ca da. Caiafa a declarat ca lisus a spus o blasfemie. Ceilalti membri ai tribunalului au fost de acord. Pedeapsa era moartea. Cred ca nu conta ce raspuns a dat lisus. Caiafa, cand l-a arestat, era hotarat sa-l execute. Cazul împotriva lui Caiafa pare clar. L-a arestat pe lisus, l-a judecat într-un proces aranjat si l-a condamnat pe motive religioase. Dar exista o mica problema. ludeea era sub conducerea dura a romanilor. Caiafa nu putea duce la capat o condamnare la moarte.
Deci avea motivul, dar nu si puterea. Pana la urma, oricat de mult îsi dorea uciderea lui lisus, n-o putea realiza. Cazul contra lui Caiafa e foarte puternic, dar pentru a afla cine l-a ucis pe lisus trebuie sa cautam în alta parte. Pe vremea lui lisus, ludeea era o provincie evreiasca guvernata de lmperiul Roman. Toata puterea, inclusiv cea de viata si de moarte, apartinea unui singur om, guvernatorul roman Pilat din Pont.
Pilat avea sub comanda sa 6 000 de soldati de elita. Ceva mai departe, în Siria, sunt 30 000 de soldati gata sa-l ajute. Roma conducea direct ludeea de doar 25 de ani pe vremea lui lisus. Controlul era înca unul nesigur. Principala ocupatie a lui Pilat era sa se asigure ca legea si ordinea sunt respectate în ludeea. Daca exista un suspect clar in uciderea lui, Pilat e acela. Pilat e cel care l-a condamnat pe lisus la crucificare.
El trebuie sa fie principalul suspect. În Biblie, Pilat pare sa fie nevinovat de moartea lui lisus, dar povestea nu e chiar asa. De fapt, toate sursele exterioare Bibliei îl descriu ca fiind un om cu totul diferit. Conform istoricului Philo, Pilat era un tip calculat, crud si deseori brutal. De asemenea, nu-i placeau evreii. Atat de mult îi ura, incat îsi avea sediul în Cezareea, pe coasta mediterana, nu în lerusalim, capitala evreilor. Cezareea era la 100 km de lerusalim, la doua zile si jumatate de mars. Pilat din Pont parea arogant, rautacios si aspru cu evreii. Probabil ca avea dispretul tipic roman pentru orice alta cultura, crezand ca nu pot fi atat de civilizati pe cat erau romanii. Dar Pilat nu putea evita vizita anuala la lerusalim, de Paste. Ca guvernator roman, era datoria sa oficiala sa ia parte la cea mai importanta sarbatoare din calendarul evreu. Pentru a face calatoria mai placuta, Pilat si-a luat sotia cu el. Chiar si-asa, avea multe pe cap. Pilat era preocupat de mentinerea ordinii de Paste. E o sarbatoare mare, în care se sarbatoreste plecarea israelitilor din Egipt, catre Taramul Sfant, sub îndrumarea lui Dumnezeu, alungarea opresiunii straine. Desigur, era normal ca de Paste oamenii sa se gandeasca la stapanii romani, la nationalitatea lor. Se gandeau la opresorii straini si nu e de mirare ca aproape toate revoltele din primul secol au avut loc de Paste. Daca avea sa fie o revolta a evreilor, aproape sigur avea sa porneasca de la lerusalim, probabil chiar din templu. Daca ceva ameninta sa tulbure pacea, Pilat trebuia sa elimine cauza imediat. Pilat avea o retea extinsa de spioni si informatori în oras. Stia de lisus si de numarul mare de adepti ai saii, ca si de incidentul din templu.
Acum, de procesul organizat de Caiafa cu o seara înainte si de condamnarea la moarte.
Sunt zorii zilei de dupa proces. Caiafa l-a trimis pe lisus înaintea lui Pilat pentru ca numai guvernatorul roman putea hotarî condamnarea la moarte. Pilat era cunoscut pentru executarea unor prizonieri fara judecata. Dar nimic nu-l pregatise pentru ciudatul caz al lui lisus din Nazaret. Acuzatia adusa de Caiafa era aceea de blasfemie, o crima pentru evrei, dar care n-avea nicio legatura cu legea romana. Peste noapte, acuzatia disparuse. Caiafa n-avea motive sa pomeneasca blasfemia. N-a spus nimic despre asta, pentru ca avea o acuzatie perfecta împotriva lui lisus, pe care Pilat ar fi ascultat-o cu atentie: aceea de razvratire. lisus sau adeptii sai gandeau, ori lumea spunea ca era regele evreilor. Asta îl facea vinova de o crima grava împotriva Romei, pentru care putea fi ucis rapid. Pilat era alarmat, cazul devenise important pentru Roma. Acuzarea de razvratire si tradare se pedepseste cu moartea. Pilat trebuie sa actioneze si cel putin sa-l audieze pe lisus.
Procesele romane erau tinute deseori în public. Multimea a început sa se adune in atmosfera încarcata a Pastelui, caci se raspandise vestea ca lisus era judecat. Pilat l-a întrebat pe lisus daca îsi spune regele iudeilor. lisus n-a dat aproape nici un raspuns. Pilat n-a gasit nicio dovada împotriva lui si a spus: ”Omul acesta e nevinovat.” În acel moment, Pilat putea respinge cazul, dar trebuia sa tina cont de un factor neasteptat: mul?imea. Verdictul de ”nevinovat” i-a înfuriat.
Au început sa ceara crucificarea lui lisus. Se poate ca multimea sa fi fost gloata adunata de înaltii preoti, pentru a-l presa pe Pilat. Acesta se afla într-o dilema. Daca-l elibera pe lisus, puteau aparea revoltele. Dar de ce sa execute un nevinovat? Pilat era în încurcatura, pentru ca stim despre el din alte surse, dar si din Evanghelii, ca si de la istoricul Josephus, care a scris despre el, ca nu-l deranja sa supere lumea. Cand l-a privit pe lisus si a citit rapoartele primite de la oficiali a fost clar ca lisus nu conducea o revolutie militara. Pilat a spus: ”Nu a comis nicio crima, nu e vinovat.”
Apoi, Pilat a luat o decizie pe care o considera geniala. Exista o amnistiere de Paste, ce permitea guvernatorului roman sa elibereze un prizonier. A pus multimea sa aleaga intre lisus si Barabbas, aflat în puscarie pentru crima.
În acel moment, Pilat s-a gasit într-o dilema si mai mare. În Evanghelia dupa Matei, sotia lui Pilat vine la el si-i spune sa nu-i faca nimic lui lisus, pentru ca a visat ca e nevinovat. Dar Pilat e întrerupt de multime, care-i cere sa-l elibereze pe Barabbas si sa-l crucifice pe lisus. lncapabil sa ia o decizie clara, Pilat încearca sa multumeasca pe toata lumea. Da o sentinta extraordinara.
Îl declara pe lisus nevinovat si-l condamna la moarte prin crucificare. Numai acest gest e suficient pentru incriminarea lui Pilat. Apoi, simbolic, el se spala pe maini în fata multimii, declarandu-se nevinovat de moartea acestui om. lisus e apoi luat si biciuit. Desi a încercat sa se spele pe maini de toata povestea, faptul ca lisus a fost crucificat îl face pe Pilat un suspect important. În apararea lui, Pilat ar putea spune ca era de datoria lui ca guvernator roman sa execute rebelii care amenintau statul.
Deci Pilat din Pont l-a ucis pe lisus? Avea puterea s-o faca, dar Caiafa avea motivul. Pilat a dat ordinul, dar multimea cerea crucificarea. Asadar, cazul împotriva lui Pilat ramane lipsit de dovezi. Pilat se sinucide mai tarziu, in anul 36.
Însa mai exista un suspect.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Invierea lui Iisus si Pastele: adevar sau legenda? | Mythologica.ro
Pingback: Iisus n-a inviat niciodata – iata ce spune stiinta | Mythologica.ro