Galadriel, nobila fiica a printului Finarfin, din stirpea elfilor Noldor si a printesei Earwen din stirpea elfilor Teleri, se nascu la Valinor in anul 1362, ca cea mai mica dintre copiii cuplului, avand alti trei frati: Finrod, Angrod si Aegnor.
Cine a fost Galadriel in Stapanul Inelelor?
Crescand, Galadriel avea sa devina cea mai puternica si mai frumoasa nobila doamna din randurile tuturor elfilor ramasi in Pamantul de Mijloc pe durata Celei de-a Treia Ere – fara indoiala, un personaj fascinat, plin de personalitate si de o distinctie cu totul si cu totul aparte.
Se casatori cu Celeborn, caruia-i darui in anul 750 SE o fiica, pe nume Celebrian, dar isi mentinu de-a lungul intregii vieti spiritul aventuros si dorinta de a explora noi teritorii.
Inca de la o varsta frageda, Galadriel se demonstra in masura sa penetreze gandurile celorlalti, fara sa-i judece insa cu asprime ci manifestand o profunda intelegere si empatie fata de sentimentele si vulnerabilitatile manifestate de acestia.
Cu timpul, puterile sale in materie de magie elfica devenira insa deosebite, desi natura acestora nu apare bine definita pe parcursul firului narativ al fanteziei, rezultand doar ca in Regatul Fericit fu instruita de Yavanna (divinitatea ainur protectoare a oricarei forme de vegetatie, de la cei mai impunatori arbori, la firul de iarba) si Aule (divinitatea ainur protectoare a tuturor artelor si meseriilor).
Mai mult decat atat: detinand puternicul inel magic Nenya – unul din cele Trei Inele Elfice forjate de Celebrimbor in Cea de-a Doua Era, Galadriel putea sa-si sporeasca nespus abilitatile si capacitatea de a proteja pana si doar cu prezenta sa regatul elfic Lothlorien de influentele malefice proveniente din Pamantul de Mijloc.
in plus, Galadriel se afla si in posesia unei oglinzi magice, in masura sa dezvaluie viziuni din trecut, din prezent si din viitor, deopotriva, lasand insa loc schimbarilor pentru evenimentele care inca nu se petrecusera, in functie de alegerile, deciziile si masurile adoptate, fiecare din acestea putand atrage un alt gen de consecinte.
Galadriel in Prima Era
Impreuna cu fratele sau mai mare, Finrod, Galadriel ajunse in regiunea Beleriand, din nord-vestul Oamantului de Mijloc, poposind la Doriath, ca oaspeti ai regelui Thingol insusi, care le incredinta de altfel pamanturi in partea de vest a regatului.
Finrod intemeie in acele teritorii magnifica Cetate Nargothrond, pe malurile raului Narog, dar Galadriel nu-si urma fratele in splendida sa fortareata, intrucat il cunoscu pe Celeborn, comandant al garzii regelui Thingol, de care se indragosti si alturi de care ramase in Doriath.
Cei doi nu detinura totusi vreun rol semnificativ in cursul evenimentelor ce se desfasurara pe parcursul conflictelor belice intrate in istorie sub denumirea de „Razboiul Nestematelor”, dar fura siliti la randul lor sa le accepte consecintele.
Galadriel indeosebi isi pierdu ceilalti doi frati, Angrod si Aegnor in timpul marii batalii Dagor Bragollach, in timp ce Finrod fu inchis in temnitele din Tol-in-Gaurhoth.
Se presupune ca Galadriel si Celeborn traversara muntii si ajunsera la Eriador fara sa participe in vreun fel la „Razboiul Maniei” si la ultimele evenimente tulburi ce avura loc spre sfarsitul Primei Ere.
Galadriel in Cea de-a Doua Era
Dupa ce Morgoth fu infrant, in finalul Razboiului Maniei, Galadriel refuza odihna desavarsita ce-i fu oferita de Valar si alese sa ramana alaturi de Celeborn, fiind inca insetata de a explora teritorii din Pamantul de Mijloc care-i erau necunoscute.
In anul 750SE, cei doi soti ajunsera in Eregion, care la vremea respectiva era guvernat de Celebrimbor, stranepotul lui Feanor si var indepartat al lui Galadriel.
In jurul anului 1200 SE, cu ajutorul dwarfilor din Khazad-dum, Galadriel lua legatura cu poporul Nandor al regelui Amdir, aflat intr-o padure numita Lindorinand, dincolo de Muntii Innegurati.
Intre 1350 si 1400, Galadriel si fiica sa, Celebrian, traversara acest lant muntos, tranferandu-se si devenind adevarate indrumatoare pentru elfii silvani, in timp ce Celeborn alese sa ramana in Eregion, din pricina neintelegerilor pe care le avea cu dwarfii.
In 1693, Celebrimbor trimise in mare taina cele Trei Inele Elfice in trei directii diferite, pentru a se asigura ca acestea nu vor putea ajunge in posesia lui Sauron; unul din aceste inele, numit Nenya, ii fu incredintat tocmai nobilei elfe Galadriel.
Dupa ce razboiul dintre elfi si Sauron lua sfarsit, Galadriel si Celebrian se intoarsera la Imladris, unde ramasera alaturi de Celeborn pentru o lunga perioada de timp, pentru ca intr-un tarziu sa se indrepte spre taramurile aproape nelocuite dintre furcile raurilor Gwathlo si Anduin, poposind la Belfalas, intr-un loc numit Dol Amroth, impreuna cu alti elfi silvani din Lorinand.
Galadriel in Cea de-a Treia Era
Dupa indelungate expeditii savarsite in Rhovanion, Gondor si Tharanduil, Celeborn si Galadriel traversara din noul lantul muntos, indreptandu-se spre Imladris, unde ramasera mai multi ani.
Aici, in 109 TE, fiica lor, Celebrian, se casatori cu Elrond Semielful, de pe urma acestei uniuni nascandu-se trei copii: gemenii Elladan si Elrohir in 130 TE si Arwen Undomiel in 241 TE.
Cand regele Amorth, fiul lui Amdir, muri in 1981 TE, Celebron si Galadriel devenira lorzi ai tinutului Lindorinand, Galadriel fiind cunoscuta totodata si ca „Doamna a Galadhrimilor” – o stirpe elfica ce salasuia in codrii din Lothlorien.
Galadriel planta semintele de arbori mallorn pe care le adusese cu ea din Lindon, facand astfel incat la est de Marea cea Mare, aceasta sa devina unica zona in care sa se regaseasca acesti magnifici copaci.
Ulterior, regatul avea sa fie supranumit Lorinand (Valea de Aur), loc in care forndara principalul oras al tinutului, Caras Galadhon.
In anul 2463 TE lua fiinta asa-numitul Consiliu Alb, din care facea parte si Galadriel; ea insista sa-i fie recunoscuta maretia si puterea lui Gandalf, spre a fi numit in fruntea Consiliului, dar titlul ii fu acordat lui Saruman, in care Galadriel nu avea incredere catusi de putin.
Odata cu aparitia umbrei generate de Sauron asupra padurii Atro, Consiliul decise sa organizeze un atac la care paricipa si Galadriel, spre a-l alunga pe Sauron din Dol Gudur, eveniment care avu loc in anul 2941 TE.
Galadriel: implicarea in Razboiul Inelului
In anul 3019 TE, in timpul Razboiului Inelului, Galadriel gazdui Compania Inelului la Lothlorien, dupa ce aceasta se retrase din galeriile minelor din Moria.
Intr-una din seri, Galadriel ii invita pe Frodo si Sam sa priveasca in Oglinda ei magica, episod in urma caruia Frodo ii oferi Inelul Unic.
In ciuda tentatiei enorme pe care nemasurata putere a Inelului o exercita asupra sa, Galadriel refuza, reusind astfel la randul sau sa faca fata cu bine unei incercari pe cat de iesita din comun, pe atat de periculoasa.
Daruindu-le nepretuite instrumente membrilor Companiei – splendide centuri elfice, arcul Galadhimilor, teaca ornamentata pentru spada Andruil, podoaba Elessar, cutiuta din lemn cu pamant de Lothorien si o samanta de mallorn, precum si o fiola de cristal ce continea apa din Oglinda sa magica, reflectand razele Stelei Earendil pentru a le lumina calea in momentele de disperare si intunecare ce aveau sa se abata asupra lor – Galadriel isi lua ramas bun de la fiecare in parte.
Cand veni randul lui Gimli, piticul ii ceru cu sfiala un fir din parul sau auriu, pentru a-l incorpora intr-o nestemata faurita de el insusi, cu scopul de a pastra in acest mod pe vecie un strop din frumusetea sa neasemuita.
Galadriel, patrunzandu-i cu iscusinta cele mai profunde ganduri si trairi interioare, descoperi ca in inima lui nu se ascundea nici umbra de intentie rea, astfel incat ii darui trei fire din incantatoarele sale plete si nu doar unul.
Si Gandalf fu ingrijit la randul sau de Galadriel, care-i tamadui ranile, ii darui vesminte albe si un nou toiag vrajit inainte ca acesta sa porneasca din nou la drum.
Ulterior, Lothlorien fu atacat de trei ori de catre ostirile din Dol Gudur, dar toate cele trei tentative ostile fura anihilate gratie puterilor Inelului Nenya detinut de Galadriel.
Tot cu ajutorul acestei nestemate fu distrusa succesiv fortareata inamicilor, Galadriel reusind sa o purifice de toate influentele raului care o inconjurau – un ultim act de putere manifestata de Galadriel utilizandu-si inelul, intrucat dupa ce Inelul Unic fu distrus si Nenya isi pierdu orice putere.
Galadriel: Plecarea din Pamantul de Mijloc
In anul 3021 TE, Galadriel simti ca tot ceea ce a avut de facut in Pamantul de Mijloc a luat sfarsit, mai cu seama dupa incercarea la care fu supusa cand i se propuse sa intre in posesia Inelului Unic.
Impresionati de rezistenta pe care a opus-o puterii acestuia, Valarii ii ingaduira din nou sa aleaga calea catre odihna desavarsita, astfel incat nobila elfa isi saluta sotul si se indrepta spre Portile Fumurii, pentru a se imbarca pe corabia ce avea sa o poarte spre continentul Aman.
Alaturi de ea se imbarcara si Gandalf, Bilbo, Frodo, Elrond si magnificul cal alb Shadowfax, care era capabil sa inteleaga limbajul oamenilor si putea sa alerge mai iute decat vantul – cel ce l-a purtat pe Gandalf in lungile si periculoasele sale aventuri.
Dupa mai multi ani, in Cea de-a Patra Era, Celeborn isi imbratisa din nou sotia ajungand la randul sau in Valinor, iar in anul 120 al aceleiasi ere, sosi in acelasi loc si Gimli – unicul pitic de altfel caruia-i fu ingaduit sa paseasca in Regatul Fericirii.
Din momentul in care Galadriel parasi Pamantul de Mijloc, nu mai ramasera prea multi martori in viata, care sa se fi nascut in Prima Era, in masura sa istoriseasca legende si intamplari ce au marcat epoca de glorie dar si cea de apus a poporului Noldor.
Bibliografie:
-
Tolkien, J.R.R. – „Il Silmarillion”, 1989;
-
Duriez, Colin & Respinti, M. – „Tolkien e il Signore degli Anelli. Guida alla terra di mezzo”, 2001;
-
Tavella, Emanuela – „Tolkien: dalla fiaba al mito: creazione e significato dell’universo fantastico de Il signore degli anelli”, 2002;
-
Lazu, Robert – „Lumea lui Tolkien”, 2004;
-
Lazu, Robert & Cernauti-Gorodetchi, Mihaela – „Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien”, 2007;
-
Monda, Andrea – „J.R.R. Tolkien: L’imprevidibilità del bene”, 2021.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.