Dintre toate populatiile care locuiesc în regiunile polare arctice (eschimosi, iacuti, laponi, tungusi, samoiezi, koreaci, mansii, ciukci) cea mai importanta si mai interesanta este populatia eschimosilor.
Toate imaginile legate de igluri pe fundalul unor pustiuri albe, aurore boreale, caini husky care trag sanii grele, ne vin de la ei.
Daca George R. Martin ar fi avut o influenta pentru Nordul indepartat si populatiile barbare in “Cantec de gheata si foc” aceasta ar fi fost. Mituri si legende legate de uriasi, de ziduri de gheata, de pericole nebanuite, de demoni ascunsi intre gheturi.
Cu mii de ani înaintea erei noastre, acolo unde astazi se afla stramtoarea Bering, uscatul unea cele doua continente: Asia si America. Se pare ca în acele timpuri îndepartate eschimosii au plecat din regiunea lacului Baikal si au ajuns pana în Alaska. Eschimosii ramasi în America, s-au raspandit încetul cu încetul spre nord-vest si probabil au atins coastele Groenlandei pe la începutul erei noastre. Au coborat spre sud in cautarea vanatului si au supravietuit, învingand natura vitrega a acestor regiuni de dincolo de cercul polar, reusind sa-si asigure hrana, locuinta, îmbracamintea armele si diferitele unelte din ceea ce le oferea marea si uscatul acoperit de zapezi vesnice.
Eschimosii au ramas asttel stapanii marilor inghetate, ai aisbergurilor stralucitoare si ai aurorelor boreale.
Cea mai nordica populatie a lumii
Cel mai important lucru in privinta acestui popor care traieste pe doua continente este unitatea lui, dar nu o unitate din punct de vedere politic sau social. Diferitele grupuri de eschimosi, distribuite variat pe pamantul înghetat al Arcticei, pastreaza o mare omogenitate a costumelor, legendelor, traditiilor, ocupatiilor si în special a limbii. Astfel un eschimos de pe coasta Groenlandei se poate intelege cu unul din Canada desi intre ei este o distanta de 15.000 de km si 15 secole de cand au emigrat.
Primele trei grupe sunt situate în Groenlanda, urmatoarele patru populeaza tarmul nordic al Canadei si al arhipelagului arctic canadian, alte patru sunt raspandite în Alaska si în insulele Aleutine, iar ultima grupa pe teritoriul Rusiei, în peninsula Ciukotsk si în insulele Komandor.
ESCHIMOSII DIN GROENLANDA
1. Grupul oriental cuprinde mai multe asezari în care traiesc cam 1 400 de oameni în fiordul Angmagssalik.
2. Grupul occidental este cel mai numeros, avand aproape 20 000 de oameni, in strîmtorii Davis.
3. Grupul nordic, cel mai important din punct de vedere etnologic, numar aproximativ 500 de eschimosi, raspanditi de-a lungul golfului Melville si stramtorii Schmit, langa marele ghetar Humboldt din stramtoarea Kennedy. Sunt nomazi; în timpul verii vanatorii se deplaseaza pana în insula Ellesmere în cautarea vanatului. Eschimosii din acest grup sunt cunoscuti si sub denumirea de eschimosi thule, deoarece au centrul în acest orasel – Thule. Lemnul lipseste aici cu desavarsire. Saniile sunt construite din oase de balena unite cu chingi de piele. Numele de eschimos deriva din cuvantul Wiyaskimowok, ceea ce înseamna „mancator de carne cruda”. Ei îsi mai spun inuit — om prin excelenta, fiinta superioara (la singular inuk).
S-au scurs aproape zece secole de cand „oamenii nordului” — normanzii — stabiliti în Islanda, au pornit spre apus, spre Groenlanda.
Cand i-au intalnit, normanzii au fost surprinsi de statura lor mica, de bordeiele în care puteau intra numai tarandu- se, precum si de obiceiurile lor curioase.
Amintindu-si de legendele nordice în care se vorbeste despre niste oameni de statura mica, carora li se spune skerlingi, normanzii au dat eschimosilor acest nume.
Cel de-al doilea contact cu europenii l-au avut spre sfarsitul secolului al XVI-lea, cand exploratorul englez Martin Frobischer, plecat sa descopere un drum spre marile Sudului, a întalnit primii echimosi pe care ii pacaleste sa vina la curtea reginei.
Cultura si obiceiurile eschimosilor
Cultura materiala a eschimsilor, influentata într-o oarecare masura de conditiile climatice si de distanta mare între grupe, a dat loc la tipuri variate. Majoritatea cercetatorilor impart aceasta cultura în trei mari forme fundamentale, independente între ele si bazate pe ocupatia comuna — vanatoarea: arctica, subarctica si arctica superioara.
1. Cultura arctica este cea mai raspandita si îmbratiseaza teritoriul de la coasta vestica a Groenlandei, la nord de Cercul Polar arctic, pana la partea septentrionala a Alaskai. Iarna, gheata marii este compacta, saniile aluneca usor, iar vanatoarea de foci este unica activivitate posibila. Vara, cand apele sunt libere, se vaneaza cu ajutorul caiacelor si a umiakurilor balene si foci. Toamna se vaneaza reni sau se pescuieste.
2. Cultura subarctica se întalneste în Groenlanda, în Alaska meridionala si în insulele Aleutine, unde furtunile frecvente si clima împiedica gheturile sa fie compacte. Din acest motiv nu se poate întrebuinta sania,- eschimosii vaneaza foci, servindu- se de caiace.
3. Cultura arctica superioara se întalneste numai în districtul Thule din Groenlanda septentrionala, unde apele golfului Melville nu îngheata decat o luna în timpul iernii polare. Eschimosii vaneaza foci cu ajutorul unor gauri
speciale în gheata. In plus, exista si grupul oriental canadian al crescatorilor de caribu.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5