Modul in care Romania si-a deschis portile regimului comunist in perioada imediat urmatoare Celui de-al Doilea Razboi Mondial, constituie astazi un subiect asupra caruia istoricii nu prea zabovesc in scrierile lor, desi conjunctura respectiva prezinta detalii deosebit de interesante.
Instaurarea regimului comunist in Romania
Modul in care diplomatia romaneasca a dat gres in tentativele sale de a se alia cu ambasadele anglo-americane de la Lisabona, Madrid si Berna in 1944, pentru a face fata presiunilor staliniste, l-au silit pe Ion Antonescu sa ramana legat de Axa hitlerista, in ciuda evidentelor inconveniente ale acestei optiuni.
La vremea respectiva, Partidul Comunist Roman se afla doar intr-o faza de „cocon”, numarand cu greu circa 1000 de membri si aflandu-se sub deplinul control al Moscovei, dar terenul fertil pentru sine si pentru manifestarea opozitiei fata de Antonescu si regimul acestuia a creat, fara indoiala, conditii optime infiltrarii curentului pro-sovietic in tara noastra.
In realitate, un segment important al elitei politicienilor romani a profitat de vulnerabilitatea antonesciana intr-un moment in care maresalul se afla in dificultate, pentru a-i intoarce spatele, a-l indeparta de la conducere si a-si asigura o buna parte din tortul privilegiilor tratand direct cu Moscova.
Este interesant cum a reusit acest obiectiv comun sa creeze un liant intre cele mai variate grupari politice ale vremii respective, de la Palatul Regal la social-democrati, comunisti pro-sovietici, PNT si PNL, alcatuind un masiv bloc politic cunoscut sub denumirea de „Blocul National Democrat” – cel ce s-a aflat la baza ulterioarei lovituri de stat.
Frenezia schimbarii – din pricina copacului, n-au mai zarit padurea
Blocul National Democratic fu cuprins de o veritabila frenezie complotista, avand drept tinta primordiala inlaturarea lui Antonescu de la putere – un proiect care fu pus la cale cu atata nerabdare, incat autorii sai uitara cu desavarsire sa evalueze si sa negocieze conditiile capitularii cu Moscova.
Complotul fu sustinut de o serie de generali care isi imaginau ca acesta ar fi unicul mod pentru a-si salva pielea, fara sa reflecte catusi de putin la consecintele tradarii lor, care i-a impins in mod automat in slujba sovieticilor.
Lovitura de stat avu loc in momentul in care miscarea comunista din tara noastra avea in frunte un ofiter-dezertor la sovietici in 1931 – Emil Bodnaras – devenit agent de incredere al Moscovei si una din figurile cele mai importante aflate la conducerea PCR.
Din scrierile lui Corneliu Coposu (1914-1995) si din marturisirile publicate ale lui Ioan Mocsony-Stircea (1909-1992) se desprinde faptul ca personajul care a inlesnit legatura intre regele Mihai si comunistii alaturi de care s-au aflat si celelalte grupari de opozitie, a fost Lucretiu Patrascanu (1900-1954).
Regele a dispus ca Antonescu sa fie arestat pe 23 august 1944, impreuna cu oamenii sai de incredere, cu totii invitati la Palat tocmai in acest scop, moment in care s-a decis in mare graba, formarea unui guvern care-l avea la carma pe generalul Constantin Sanatescu – operatiune desfasurata in intregime sub semnul unei panici absolute.
Vartejul schimbarii lasa fara grai populatia, care nu avea nici cea mai vaga idee de ceea ce se intampla cu adevarat, la fel ca si majoritatea eruditilor romani, oamenilor de cultura si jurnalistilor, care, desi erau mult mai bine informati decat omul de rand, nutreau convingerea ca „totul e spre binele tarii”.
Pana sa se dezmeticeasca masele, valul stalinist s-a abatut asupra Romaniei cu o rapiditate inimaginabila, spulberand iluziile celor ce pusesera la cale lovitura de stat, odata cu patrunderea trupelor sovietice in tara si mai cu seama, dupa semnarea armistitiului de la Moscova din 12 septembrie 1944.
Dezastrul de dupa razboi, urmat de palma moscovita
Tragand linie sub cifrele pierderilor inregistrate de tara noastra in urma Celui de-al Doilea Razboi Mondial, tabloul dezastruos cuprindea 92.620 de victime, 333.966 de raniti si 367.976 de disparuti fara urma, desi datele desprinse din registrele vremii respective nu pot fi sub nici o forma complete.
Informatiile oficiale ar fi trebuit sa includa si situatia dramatica a pierderilor umane din lagarele sovietice, precum si cele din teritoriile ocupate, pentru a nu mai vorbi de saracia lucie in care fu aruncata populatia dupa incheierea armistitiului.
La toate acestea se adauga „palma moscovita” aplicata pe obrazul tarii, prin umilitorul „acord de procentaj” incheiat intre Churchill si Stalin pe 9 octombrie 1944, de pe urma caruia Romania fu abandonata complet la cheremul Moscovei.
Potrivit acestei intelegeri camataresti, Churchill a propus ca sovieticii sa-si impuna dominatia in tara noastra in proportie de 90%, rezervand pentru sine un procentaj similar in Grecia, in timp ce Iugoslavia a fost impartita pe din doua, iar Bulgaria revenea in proportie de 75% rusilor.
Batand palma satisfacuti, cei doi lideri au incheiat discutia printr-un schimb de replici de un cinism fara margini:
„Nu pare cumva putin cinic ca noi am decis din mers aceste probleme, care sunt de importanta vitala pentru milioane de oameni? Hai sa ardem hartia”, spuse Churchill. Dar Stalin raspunse fara sa clipeasca: „Nu, lasati-o la dumneavoastra”…
Acesta a constituit momentul demararii dramaticelor experimente ale sovietizarii Romaniei, pornind de la promovarea minusculei formatiuni politice aservite pe deplin Moscovei – Partidul Comunist Roman – si eliminarii treptate a tuturor celor ce se opuneau controlului sovietic.
„Lasati singuri, comunistii romani n-ar fi insemnat nimic. Programul lor coincidea cu programul Moscovei. Nu erau patrioti. Propuneau ca niste papagali formula internationalista. Cei care s-au declarat romani, nu comunisti, au disparut”, afirma Regele Mihai, potrivit scriitorului Mircea Ciobanu.
Stelele comunismului romanesc – Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker (Hana Rabinsohn) si Nicolae Ceausescu
„Oportunism” fu cuvantul cheie al perioadei respective – toti cei ce si-au dat seama ca pe fondul unui vid cumplit in recipientul organelor de conducere se pot construi rapid cariere stralucite, si-au adjudecat fara scrupule cea mai suculenta portie din prada.
Compromitand in maniera virulenta partidele istorice, noile vedete comuniste isi faceau loc dand din coate pe scara puterii, sprijinite de Armata Rosie si de agentii sovietici, reducand la tacere presa si impunandu-si autoritatea prin teroare.
Protestele Regelui Mihai adresate Marilor Puteri avura acelasi efect precum frectiile la un picior de lemn, comunistii organizandu-si primele alegeri (in 1946) dupa cum au vrut si castigandu-le cu un procentaj de-a dreptul zdrobitor: 84%, in timp ce PNT-ul a obtinut 800 de mii de voturi, iar PNL doar 300 de mii.
In opinia istoricilor, aceasta a reprezentat cea mai mare frauda electorala inregistrata pana la acea data in Romania si cea care a dat nastere la o „traditie de fabricare a voturilor”, ce s-a perpetuat pentru mai bine de 40 de ani, asemenea unei plagi fara de leac.
Evident, dupa eliminarea completa din peisaj a partidelor istorice si preluarea puterii de catre comunisti, n-a mai fost decat un pas pana la lichidarea institutiei monarhice, prin exercitarea unor presiuni enorme asupra regelui Mihai spre a-l determina sa abdice.
Gheorghe Gheorghiu Dej, secretarul general al PCR la vremea respectiva, impreuna cu Petru Groza, seful guvernului comunist, au fost cei care au obtinut semnatura regelui pe documentul oficial de abdicare, in care se preciza ca regele renunta definitiv, atat in numele propriu cat si in numele urmasilor sai, la prerogativele monarhice, parasind tara pe 4 ianuarie 1948.
Dupa numai cateva luni, o copie fidela a constitutiei lui Stalin din 1936, fu adoptata si in tara noastra – constitutia socialista a Romaniei – marcand un moment din care n-a mai existat pe firmament nici o alta forta politica oficiala in masura sa conteste autoritatea guvernarii comuniste.
Este vorba despre un mediu propice pentru afirmarea unor „stele ale comunismului romanesc”, precum Ana Pauker, pe numele sau real Hana Rabinsohn (1893-1960) – prima femeie vicepremier si ministru de externe din istoria Romaniei si a lumii si una din extrem de putinele femei care au reusit sa-si adjudece functii inalte in epoca stalinista.
Nicolae Ceausescu era la vremea respectiva un tanar UTC-ist, numit ulterior subsecretar de stat in ministerul Agriculturii in timpul guvernarii lui Petru Groza; ascensiunea politica a lui Ceausescu a fost cu adevarat spectaculoasa, considerand ritmul in care a avut loc:
- in 1950 deveni general fara ca macar sa fi facut armata,
- in 1957 era adjunct al Ministrului Fortelor Armate,
- in 1965 devenea secretar general al PCR,
- croindu-si drum la carma tarii, pe care si-a adjudecat-o pentru 15 ani (1974-1989).
Din greseala in greseala, pan’ la victoria finala
Ca pentru a concluziona procesul consolidarii regimului comunist in tara noastra, se poate spune ca acesta a survenit in urma unui lung sir de erori, care au condus la aplicarea pecetei staliniste pe fruntea Romaniei.
Greseli care au condus la instaurarea comunismului in Romania:
- diplomatia romaneasca a dat gres in tentativele sale de aliere cu fortele anglo-americane in 1944,
- Antonescu a gresit cand a optat pentru mentinerea cordonului ombilical care-l lega de Hitler,
- regele Mihai a gresit cand a ordonat arestarea maresalului Antonescu,
- partidele istorice au gresit cand s-au aliat cu PCR,
- politicienii onesti care credeau in valorile democrato-socialiste au gresit cand si-au pus increderea in sovietici,
- Churchill a gresit cand a transat problema balcanica dupa reguli camataresti, aruncand Romania in bratele bolsevicilor.
Desigur, privind in urma de pe pozitia observatorilor detasati, azi este dificil de stabilit cum ar fi evoluat lucrurile in situatia in care cel putin una din optiunile de mai sus ar fi lipsit din peisaj, dar conditiile socio-politice de la vremea respectiva au favorizat alunecarea Romaniei pe o panta fara intoarcere, de pe urma careia tara s-a ales cu patru decenii de comunism.
Bibliografie:
- Turcanu, Ion – „Istoria romanilor. Cu o privire mai larga asupra culturii romane”, 2007;
- Ciobanu, Mircea – „Convorbiri cu Regele Mihai”, 2008;
- Zamfirache, Cosmin Patrascu – „Cum s-a instaurat comunismul in Romania. Misterele ascensiunii unui partid insignifiant, controlat de bolsevici”, 2016.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Care-i treaba cu partidele din Romania? | Mythologica.ro