La teism cea mai simpla definitie poate fi definita ca fiind credinta în existenta a cel putin un zeu, iar ateismul ca lipsa de credinta în existenta unor zei. Cuvantul provine din limba greaca, prefixul care are sensul “fara” si “theos” care înseamna “Dumnezeu”.
Absenta credintei unui ateu poate veni de la o alegere deliberata de a nu crede, sau de incapacitatea inerenta de a crede doctrina religioasa sau spirituala, literalmente credibila. Ateii nu sunt “în negare” si nu ignora voit dovezile existentei unor zei. Este posibil ca cineva sa fie ateu în mod implicit pentru ca niciodata nu a fost expus conceptului sau notiunii de zeu, dar n-au mai întalnit niciodata aceste speculatii.
În discutarea lipsei de credinta în Dumnezeu sau in alti zei, definirea a ceea ce se întelege prin “Dumnezeu” sau “zei“, nu poate fi asumata imediat, aceasta si din cauza ca sistemele de credinta variaza foarte mult în diferite religii, filosofii si credinte personale. Prin urmare, înainte sa ii acuzati si sa le aratati cat sunteti de credinciosi, ar putea fi o idee buna sa dicutati despre ceea ce ar putea fi implicat, pentru ca fiecare raspuns va fi diferit in functie de fiecare persoana implicata.
Dincolo de întelegerea iudeo-crestina a unui zeu, uneori atat de gresit inteleasa si blamata, de exemplu, se poate argumenta ca exista zei într-un sens metaforic. De exemplu, ca zeii locuiesc în fiecare individ în minte, în constiinta, sau in constiinta de sine. Un ateu nu va disputa probabil ca zeii pot exista metaforic în mintea unui individ, pentru ca aceasta se afla în dezacord sau nu cu acei zei care pot exista sau nu independent de mintea si în afara de credintei umane.
O alta forma de teism, numita animism, descrie obiecte naturale, cum ar fi pietre, copaci, rauri sau chiar universul însusi ca fiind fiinte spirituale, chiar si zei. Ateii nu neaga existenta lor ca obiecte fizice, ci mai degraba disputa ca astfel de obiecte pot fi clasificate în mod corect drept “zei”.
Absenta unui lucru nu poate fi dovedita prin definitie, prin urmare cerand unui ateu dovedirea non-existentei zeilor este stupida. Daca cineva are ceva de demonstrat aceia sunt cei care cred in zei. Aceasta sarcina le revine lor. Daca vor sa-si demonstreze lor insisi si altora din jur care nu cred sau nu vor sa creada niste ineptii spirituale. Teistii incearca de milenii sa demonstreze aceasta existenta si inca n-au reusit? Sa le mai dam credit? Sau timp? Pana una alta atat timp cat credinta lor nu poate fi demonstrata ca rezonabila si justificata, atunci ateismul pare imediat o pozitie perfect rezonabila si de inteles.
Neîncrederea in acest “adevar revelat” propus (în acest caz, necredinta în existenta zeilor), nu pot fi considerate ca fiind echivalente cu convingerea ca propunerea este falsa si ca opusul este adevarat, sistemele de credinta, ca si lumea intreaga, nu graviteaza intr-un astfel de sistem de dualitate strict. Ca sa impacam ambele tabere se poate spune ca nu dispunem inca de mijloacele necesare sau de informatiile adecvate pentru a testa credinta in zei. E foarte greu sa gandim in termeni rationali despre un lucru prin excelenta abstract. Ateismul e acea alegere rationala, acea indoiala aleasa implicit din cauza lipsei de cunostinte bine motivate in acest domeniu.
Exista o presupunere ca ateismul este o religie non-religioasa sau o anti-religie, tocmai cand nu e cazul. Spunem acest lucru tocmai pentru ca toate aceste denumiri si etichete sunt puse de crestini. Daca luam termenul de “religie” care înseamna “un set de credinte, valori si practici, sau un principiu cauza sau activitati desfasurate cu devotament de credinciosi”, ateismul scoate din discutie existenta zeilor sau a unei “puteri mai mari”, astfel ateismul înca nu se califica drept o religie.
Ateii variaza foarte mult în credintele si atitudinile lor si conceptia gresita ca ateismul înseamna mai mult decat ceea ce se vede este o explicatie eronata si falsa. Utilizand definitia noastra de mai sus, simplista, ateismul este lipsa de credinta in existenta unor zei. Nu exista credinte unificate printre atei care sa-i lege pe toti împreuna, dincolo de faptul ca niciun ateu nu crede într-un zeu sau zei. Nu exista alte convingeri despre politica, filozofie, societate, conditii sociale, stiinta, religie implicite. Cand cineva va spune ca este ateu tot ce puteti presupune despre el este ca nu impartaseste credinta în zei. In rest, fiecare ateu e la fel de diferit ca oricare altul in gandire si conceptii.
În esenta, diferenta dintre ateism si teism nu are nicio semnificatie morala sau intelectuala implicit. Asta ar vrea crestinii sa credem. Diferenta consta în metodologia de aplicare a scepticismului si a ratiunii. Observarea realitatii fizice (stiinta) este diferenta majora, prapastia dintre ateism si fantezie, intuitie si traditie în problemele teologice.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
In primul rand, vreau sa spun ca sunt de acord cu faptul ca teistii ar trebui sa demonstreze existenta lui Dumnezeu si nu ateii inexistenta Sa! Oricum, eu cred in Dumnezeu si nu am sa incerc sa dovedesc vreunui ateu existenta Sa, pentru ca nu exista dovezi care sa multumeasca un ateu! Dar, totusi am cateva nelamuriri in legatura cu ateii:
-daca esti ateu, nu inseamna automat ca esti un geniu, doar pentru ca te bazezi pe stiinta (si pe faptul ca unii savanti, oameni de cultura etc. inaintea ta au fost atei); dupa cum am observat si IRL si in media, toti ateii se cred superiori celor religiosi si etaleaza o infatuare extrema, doar pentru ca “ei sunt atei, deci implicit sunt foarte inteligenti”. De ce aceasta atitudine a ateilor?
-multi atei cred in existenta extraterestrilor, desi nu exista nici o dovada palpabila in acest sens. Nu inteleg logica acestui lucru: ai nevoie de dovezi fizice clare ca Dumnezeu exista pentru a crede in El,dar nu ai nevoie de absolut nici o dovada de nici un fel pentru a crede in existenta extraterestrilor. Nu vreau argumente de genul ” nu toti ateii” (deja sunt constienta ca nu toti) sau “exista dovezi ale existentei extraterestrilor: o picatura de apa gasita pe planeta x” s.a. As aprecia daca as primi un raspuns la aceste intrebari! Multumesc!
Buna Laroux,
De obicei se merge pe principiul primar. Cine isi declara credinta in “X” trebuie sa o si demonstreze. O demonstratie stiintifica “ca la carte” presupune argumente, dovezi masurabile, conditii de experiment etc.
Daca esti ateu asta nu te califica automat ca geniu. Astea sunt doar niste stereotipuri neroade. Ateii cred ca le sunt superiori crestinilor neghiobi, grobieni si mult prea zelosi. Trebuie sa recunoastem ca multi dintre ei au un nivel cultural mult sub medie si prejudecati pe masura. Si, pana la urma, am cazut tot intr-un stereotip, anume acela al crestinului fervent, irational, invechit in gandire etc.
Am destui prieteni atei ca sa-ti spun ca nu se cred buricul pamantului. Sunt oameni decenti, cumsecade, tineri rebeli poate, dar de incredere. Au o busola morala demna de invidiat si nu au nevoie de biserica, cleric sau Dumnezeu ca sa stie sa distinga intre bine si rau.
Nu cunosc atei care sa creada in Dumnezeu, dar hei, sunt multi nebuni pe lumea asta. Fiecare e liber sa creada in ce vrea.
Personal, dupa ultimele evenimente petrecute in Romania, o sa mor un satanist convins!
Pingback: Mituri despre religie | Mythologica.ro