Societatile antice ale stepelor dn Asia centrala este denumirea colectiva folosita pentru culturile Epocii de Bronz din anii 3.500 – 1.200 i.Hr. Aceste grupuri nomade si semi-nomade ale stepelor euroasiatice erau pastori ce traiau de pe urma animalelor in vestul si centrul Asiei timp de cel putin de 5.000 de ani. Ei cresteau cai, vite, oi, capre si ieci. Pamanturile fara granite intersecteaza tarile moderne ale Turkemenistanului, Uzbekistanului, Taijikistanului, Kyrgkistanului, Kazakstanului, Mongoliei, Xinjiang si Rusiei. Acest imens teritoriu a fost afectat de sistemele sociale complexe din China pana la Marea Neagra, din valea Indusului pana in Mesopotamia.
Preerie, desert si semi-desert, stepele asiatice se intind in Asia, din Ungaria pana in Muntii Altai si padurile din Manciuria. In partile de nord, pasunile bogate acoperite in zapada pentru o treime din an sunt cele mai productive de pe pamant, iar in sud exista deserturi si oaze.
Istorie antica
Textele antice din asezarile europene si asiatice descriu interactiunile cu popoarele stepelor. Multi dintre autorii de propaganda ii caracterizeaza pe nomazi ca neinfricati, razboinici sau nobili razboinici calare. Persanii le descriu bataliile ca un razboi intre bine si rau. Dar studiile arheologice ale oraselor si siturilor societatilor din stepe a relevat o nuanta mult mai subtila a vietii nomazilor si multe aspecte interesante si comple ale culturii, limbajului si stilului lor de viata.
Popoarele stepelor au fost constructorii si cei care au intretinut vastul Drum al Matasii, ca sa nu mentionam comerciantii ce au miscat nenumarate caravane de-a lungul peisajelor pastorale si desertice.
Ei au domesticat caii, au inventat carele de razboi si, probabil, primele arcuri.
Dar de unde au venit? In mod traditional, societatile stepelor sunt crezute a fi provenit din societati agricole din jurul Marii Negre, devenind tot mai dependenti de domesticirea vitelor, oilor si cailor, apoi extinzandu-se in est ca raspuns la schimbarile de mediu si nevoia de noi pasuni sustenabile.
Pana in timpul Erei Tarzii a Bronzului (cca 1.900 – 1.300 i.Hr.), intreaga stepa era populata de pastori numiti de arheologi cultura Andronovo.
Raspandirea agriculturii si limbajul
Potrivit ultimilor cercetatori, pastorii din societatile stepelor au fost direct implicati in transmiterea informatiilor privind domesticirea plantelor si a animalelor de la locul de origine in intreg interiorul Asiei pana la inceputul celui de-al treilea mileniu i.Hr. Exista dovezi pentru astfel de culturi in situri, in contexturi rituale.
Limbajul si istoria lingvistica nu se potrivesc intru totul cu specificul grupurilor culturale. Nu toti vorbitorii de spaniola sunt spanioli. Au existat insa doua istorii lingvistice care au fost folosite pentru a incerca sa intelegem posibilele origini ale societatilor din stepe: indo-european si altaic.
Potrivit cercetarilor in domeniu, la inceputuri in 4.500 – 4.000 i.Hr., limba indo-europeana era inchisa in regiunea Marii Negre. Pe la 3.000 i.Hr., forme ale limbii indo-europene s-au raspandit in afara regiunii Marii Negre in sudul, centrul si vestul Asiei si in nordul Mediteranei. Parti ale acestei miscari sunt legate de migratia popoarelor, iar o parte va fi transmisa prin contact si comert. Indo-europeana este limbajul radacina pentru vorbitorii de hindu din sudul Asiei (hindi, urdu, punjabi), limbile iraniene (persana, pashtun, tajik) si majoritatea limbilor europene (engleza, germana, franceza, spaniola, portugheza).
Limba altaica era originara din sudul Siberiei, estul Mongoliei si Manciuria. Descendentii ei includ limbile turcice (turca, uzbeca, kazaka, uighur) si limbile mongole, posibil coreeana si japoneza.
Este totusi posibil ca domesticirea calului sa nu fi impins la dezvoltarea unei singure societati a stepelor. Cercetatorii propun un numar de trei arii in vest, centru si estul regiunii centrale din Asia.
In vest erau tarile de astazi ca Ucraina, Rusia, culturi precum Cucuteni, Tripolye, Sredny Stog, Khvalynsk, Yamnaya; situri ca Moliukhor Bugor, Derievka, Kyzl-khak, Kurpezhe-molla, Kara Khuduk I, Mikhailovka II, Maikop).
In centru erau parti din Kazahstan, Rusia, Mongolia, culturile Botai, Atbasar.
In est erau Rusia siberiana, culturile Afanasievo.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.