Exista mai multe povestiri despre comori pierdute, unele datand din cele mai vechi timpuri si altele care sunt mai recente. În timp ce ideea ca bogatia de neimaginat este acolo undeva asteptand sa fie gasita este o idee seducatoare si ispititoare, adevarul este ca multe dintre aceste averi sunt fie doar mituri sau au fost, probabil, “culese” cu mult timp în urma. De exemplu, cele mai multe comori legate de aurul german care a disparut la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost, probabil, ilegal si încet reintrodus pe piata în America de Sud sau este înca blocat în casele bancilor private imposibil de a fi depsitat. Probabil si rezervele de aur din ultimele zile ale tarilor Rusiei si-au gasit drumul în mainile noilor guverne si comoara de pe Titanic, probabil, nu a existat niciodata. Daca cineva stie adevarul, atunci vor sa-l mai tina ascuns o vreme. Totusi, exista multe comori de valoare care inca sunt cautate si aceasta este lista cea mai veridica pe baza valorii si probabilitatea ca acestea înca mai exista acolo undeva. Si ne pot surprinde oricand.
Paititi – Orasul de Aur secret
Majoritatea oamenilor au auzit povestea lui El Dorado, un oras plin de aur pierdut undeva în padurile tropicale din America de Sud. De fapt, El Dorado este de fapt o legenda despre un sef Muisca (Golden One – Cel de Aur), care se va acoperi cu praf de aur, înainte de anumite ceremonii religioase. Orasul real de aur este Paititi. Pe scurt, spaniolii au fost în razboi cu incasii din Peru de aproape patruzeci de ani si incasii s-au retras pana la Vilcabamba Valley unde i-au tinut in loc pe invadatori pana în 1572. Cand spaniolii au cucerit incasii au gasit orasul în mare parte pustiu. Se pare ca în cazul în care incasii au fugit într-o locatie noua în padurile tropicale din sudul Braziliei au luat comoara lor in majoritate din aur cu ei. Noul oras nu a fost gasit nici nu a fost de aur si în cele din urma povestea a fost retrogradata la statutul de mit. Cu toate acestea, în 2009, fotografii din satelit ale zonelor defrisate din Boco in regiunea Acre din Brazilia au aratat ca au existat odata asezari mari. Acestea pot fi observate clar pe Google Earth si au fortat istoricii si arheologii sa-si revizuiasca gandirea. Acum pare posibil, din nou, ca Paititi într-adevar a existat si ascuns în el este un tezaur potential de aur lasat in urma de incasi. Orasul secret de aur al incasilor ramane inca o enigma pentru arheologi, cercetatori dar si pentru vanatorii de comori.
In poze apar exemple de artefacte de aur incase similare cu posibila comoara din Paititi. Pierduta in 1572. Valoare: 10 miliarde dolari. Aur incas si artefacte, lingouri de aur, bijuterii, etc (Sud-vestul Brazilia) Google Earth referinta pentru Boca do Acre: Latitudine: 8 ° 50’38 .63 “S Longitudine: 67 ° 15’11 .95 “W
Aurul african al presedintelui Kruger
În timpul celui de-al doilea razboi anglo-bur, descendentii din Africa de Sud ai colonistilor olandezi si buri si-au dat seama ca Pretoria, capitala lor, va fi în curand capturata de trupele britanice, astfel încat acestea au rechizitionat rapid cat mai mult aur au putut din rezervele de stat, banci si mine. Ei au batut, de asemenea, mai multe mii de noi monede de aur. O mare parte din acest aur se crede ca a calatorit cu presedintele Boer, Paul Kruger, care era în calatorie spre est prin Middleburg, Machadadorp si Waterfal Boven spre Mozambic pentru a scapa de trupele britanice care avansau. El a plecat, cu vaporul, spre Franta, pe 19 octombrie 1900. Aurul a ramas în urma, ascuns undeva în tinuturile din nordul tarii. Acesta nu a fost niciodata gasit oficial, desi este o “înselatorie” populara pentru escroci, ei încercand sa vanda harti cu locul comorii pentru turistii naivi. Este estimata ca valoare la 250,000,000.00 de dolari.
Se sustine dealtfel ca aceasta comoara (sau o parte din ea) a fost descoperita în anul 2001 aproape de Ermelo, dar toate aceste ipoteze sunt în general considerate oarecum dubioase.
Pergamentele de cupru sau comoara biblica
Situata la vest de extremitatea nordica a Marii Moarte si în apropiere de orasul Kalya este site-ul arheologic Qumran. Pe un platou desertic sculptat de ravene sunt ascunse pesterile în care celebrele Manuscrise de la Marea Moarta au fost initial descoperite de beduini în 1946. Excavarea efectuata mai tarziu in cele unsprezece pesteri de arheologii sponsorizati de Departamentul Iordanian de Antichitati a descoperit 972 pergamente si texte de papirus si doua suluri neobisnuite din cupru. Acestea s-ar dovedi a fi o lista ciudata care a fost împartita în doua bucati. Acest artefact extrem de rar gasit a fost descoperit pe 14 martie 1952, in partea din spate a Pesterii numarul trei, oarecum separata de alte descoperiri. Cand continutul fragmentelor a fost derulat s-a observat ca a fost prost oxidat si extrem de fragil la atingere, dar era evident ca era diferit de alte tipuri de piele si pergamente de hartie cunoscute si folosite la acel timp – a fost o lista detaliata de 64 de locatii în care cantitati semnificative de aur si argint au fost ascunse. Acesta a fost scris ca si în cazul în care era descoperit sa nu fie inteles dcat de cineva care ar fi familiar cu locurile mentionate si se crede ca au fost create între anii 110 si 30 î.Hr. Desi multi istorici cred ca o parte din tezaur ar fi putut fi localizat de catre romani în timpul ocupatiei lor din regiune este rezonabil sa credem ca cel putin unele dintre locatii nu au fost dezvaluite. In plus, istoria romana nu pomeneste nimic despre aceste artefacte sau comori disparute. Iar romanii era cunoscuti ca fiind foarte meticulosi. Asta ne face sa speram in continuare.
Articolul 3 din altarul de înmormantare, în al 3-lea rand de pietre: O suta de lingouri de aur. Postul 5:. În ascensiunea de “scara de refugiu”, în partea stanga, trei coti de la etaj sunt patruzeci de talgere de argint punctul 32:. În pestera care este alaturi de (necunoscuta) sase sunt lingouri de aur. Pierduta in circa 100 i.Hr. Valoare: mai mult de 1,2 miliarde de dolari
Bijuteriile coroanei regelui Ioan
Regele Ioan cel “Rau” a fost deosebit de mandru. Acesta colectiona si cel mai adesea fura pentru el insusi bijuterii, argint, aur si monede dar si pentru garzile sale, soldati si adeptii sai inraiti. În 1216 regele Ioan a calatorit în în Norfolk la Episcopul Lynn, unde a ajuns pe data de 9 octombrie. Zona este numita pe buna dreptate Wash pentru ca a fost odata o imensa întindere de mlastini si zone cu nisip miscator deosebit de periculoase. La Episcopul Lynn Regele Ioan s-a îmbolnavit de dizenterie si a decis sa se întoarca la Castelul Newark prin Wisbech. El a luat calea mai lenta si mai sigura în jurul Washington-ului. Cu toate acestea, soldatii si carutele pline de bunurile sale personale, inclusiv bijuteriile coroanei pe care le-a mostenit de la bunica sa, împarateasa Germaniei, au luat calea mai scurta prin mlastini. Prins de valul care le-a innecat – probabil aproape de Sutton Bridge, carutele pline de comori si bijuterii s-au pierdut si nu au mai fost recuperate. Regele Ioan a murit cateva zile mai tarziu, pe 18 octombrie 1216. Ce s-a intamplat cu adevarat, nimeni nu poate sti. Ca valoare este estimata la 70 milioane dolari si contine Bijuteriile Coroanei, cupe de aur, farfurii de argint, bagheta de aur cu un porumbel, sabia lui Tristram, monede de aur.
Flor de la Mar
Flor de la Mar (Floarea Marii), a fost o fregata portugheza de 400 de tone, construita în Lisabona în 1502. Istoria navala a navei a fost impresionanta si a fost implicata în batalia de la Diu, subjugarea coloniei Goa si la capturarea orasului Malacca. Capitanul Alfonso de Albuquerque a încarcat nava cu o comoara mare luata din Malacca precum si cu omagii din partea regelui din Siam. Potrivit diverselor descrieri istorice a fost cea mai mare comoara asamblata vreodata în istoria marinei portugheze. Flor de la Mar a pornit spre Portugalia, împreuna cu alte patru nave, dar a fost prinsa într-o furtuna violenta în Stramtoarea Malacca. Pe 20 noiembrie 1511 nava a naufragiat pe recifurile din Sumatra. Nava s-a rupt în doua si, desi Alfonso a fost salvat, comoara si multi sclavi tineri s-au pierdut în valuri. Locatia exacta a naufragiului este confuza, probabil din cauza hartilor inexacte ale vremii. Acesta este considerat cel mai bogat tezaur care inca nu a fost gasit. Epava scufundata valoreaza mai mult de 2,6 miliarde dolari (54,431 kg de aur x 49.000 $ pe kilogram).
Pierdutele oua Faberge
Peter Carl Fabergé (de asemenea, cunoscut sub numele de Karl Gustavovici Fabergé) si fratele sau, Agathon au fost rusi bijutieri de origine franceza cu sediul în Sankt-Petersburg. Ei au devenit rapid celebrii pentru calitatea extraordinara si frumusetea muncii lor. În 1885, tarul Alexandru al III-lea (Casa de Romanov) a comandat din aur si email un “ou de gaina” pentru sotia sa, împarateasa Maria pe care a adorat-o. Fabergé a fost facut aurarul familiei regale si primit la resedinta imperiala, iar în urmatorii 33 ani aproape 52 de oua au fost facute pentru familia regala rusa, precum si o suplimentare de 15 alte oua pentru alti cumparatori privati. Revolutia rusa din 1917 l-a rasturnat pe tarul Nicolae al II-lea, care a fost executat, împreuna cu o mare parte a familiei regale, în iulie 1918. Temandu-se pentru siguranta lui, Peter Carl Faberge a abandonat Rusia calatorind în primul rand pentru a ajunge in Letonia, apoi in Germania si în cele din urma in Elvetia, unde a murit în Lausene în 1920. Ouale Fabergé si multe alte comori ale familiei regale au fost confiscate si depozitate în tezaurul Armelor de la Kremlin. Unele au fost vandute pentru a strange fonduri pentru noul regim. De-a lungul timpului doar opt din cele 52 de oua imperiale originale au fost gasite, in timp ce restul au disparut. Locul lor ramane un mister pana in aceasta zi. În 2007, doar un singur ou, “Rothschild“, a fost vandut la Casa de licitatie Christie pentru 8,9 milioane de dolari. Unii banuiesc ca ouale care lipsesc din colectie s-ar afla in colectii private in diferite colturi ale lumii. Aceste oua Faberge intruchipeaza nobletea, eleganta si puterea absoluta. Ele sunt un simbol de legenda si extravaganta. In prezent ele apartin unor oligarhi rusi, principesei de Monaco sau familiei Vanderbilt. O parte o regasim si in muzee. Pierdute intre 1917 si 1929 si valoareaza intre 90 – 150.000.000 dolari (Locatie Necunoscuta)
Flota de Argint
Din 1712 Spania a avut nevoie disperata de fonduri ca urmare a razboiului de succesiune, care l-a facut pe Phillip al V-lea sa ia tronul. Pentru a rezolva aceasta problema, spaniolii au adunat una dintre cele mai puternice flote care a strabatut vreodata marile. In 1715 flota aceasta care trebuia sa aduca bogatiile in Spania. Cantitati semnificative de argint, aur, perle, bijuterii (smaralde) si alte obiecte pretioase au fost încarcate la Vera Cruz, Cartagena, Nombre de Dios si Portobello. O nava în plus, o nava comerciala franceza, Griffon, s-a alaturat, de asemenea, convoiului.Ca un mijloc de aparare in plus împotriva piratilor, comandantii flotei au amanat plecarea pana in momentul dinainte de sezonul uraganelor înainte de a pleca de la Havana. Aceasta a fost o greseala si o furtuna teribila a distrus flota la doar sapte zile de la plecarea din Cuba. Mii de marinari au murit. In urmatorii patru ani, spaniolii au recuperat aproximativ jumatate din comoara piratilor, desi eforturile lor au fost împiedicate. Obiecte care fac parte din comoara înca mai apar ocazional sa spele malul din apropiere. În mare parte datorita eforturilor lui Kip Wagner, un vanator de comori navale, sapte dintre nave au fost descoperite, si doar un mic procent din comoara a fost recuperat. San Miguel, o nava de clasa, nu a fost înca gasita si se crede ca s-au separat de flota cu o zi înainte de a fi lovit furtuna. Asadar, San Miguel e cea mai bogata nava care a cutreierat marile.
Valoareaza doua miliarde dolari. Navele din 1715 care nu au fost gasite: Flota Nueva Espana – General Juan de Ubilla, Maria Galante – Frigatilla . Din Flota Tierra Firma – General Antonio de Echeverz, Nuestra Senora de la Concepcion, (El Senor) San Miguel si El Ciervo (La Franecsa)
Comoara Cavalerilor Templieri
Cavalerii Templieri au fost un ordin militar religios format în 1119 pentru a proteja pelerinii crestini în calatoria lor spre terenurile sfinte din Orientul Mijlociu. Ei si-au stabilit sediul pe partea de pe Muntele Templului din Ierusalim, si au fost declarati o organizatie de caritate de catre Papa Inocentiu al II-lea. De-a lungul deceniilor donatii de la nobili si regi au transformat Cavalerii Templieri in cel mai bogat si cel mai puternic ordin militar din Europa. Ei au inventat o forma timpurie de bilete bancare care i-au facut chiar si mai bogati, dar nepopulari printre oamenii care au împrumutat bani. Timp de aproape doua sute de ani templierii au acumulat o avere în terenuri, castele, aur, argint, bijuterii si obiecte pretioase. Altii sustin ca cele mai de pret comori ale lor erau cunostintele. Din 1291 prestigiul militar al Cavalerilor Templieri a cunoscut esecul si au fost fortati sa iasa din Orientul Mijlociu. Popularitatea lor a scazut in special printre cei care in continuare le datorau bani, cum ar fi Phillip al VI-lea, rege al Frantei. Vineri, 13 octombrie 1307, cu permisiunea Papei, Phillip al VI-lea a arestat liderii cheie ai Ordinului din sediul din Paris si i-a torturat smulgand de la ei marturisiri de erezie si venerare a diavolului. El a confiscat pamanturile si a descins la Trezorerie, dar a gasit-o mult mai goala decat era de asteptat. În 
restul Europei, Cavalerii ramasi par a se fi mobilizat rapid pentru a ascunde comoara lor de pret. O luna mai tarziu, Papa Clement al II-lea a emis “Pastoralis Praeeminentiae”, prin care a cerut sefilor de stat din lume arestarea tuturor templierilor si sa profite de averile lor, care urmau sa fie acordate unui alt ordin religios – Cavalerii Ospitalieri. Acest lucru a fost doar partial realizat, dar era deja prea tarziu. Cea mai mare comoara a templierilor a disparut în mare parte si nu a fost niciodata gasita. Un mister la fel de interesant este ceea ce s-a întamplat cu majoritatea cavalerilor care nu au fost arestati. Cel putin cateva mii de oameni, precum si o flotila de nave a disparut pur si simplu. În special, 18 dintre navele care au fost ancorate la La Rochelle, Franta, în noaptea de 12 octombrie 1307 si au stabilit ca navigheaza sub acoperirea întunericului, chiar înainte de persecutiile initiale si au trecut in istorie. Un document, Pergamino de Chinon, gasit în arhivele Vaticanului în 2002 arata acum ca Papa Clement al II-lea a absolvit de fapt templierii în 1308. Valoreaza miliarde de dolari si contine aur si lingouri de argint, monede, bijuterii, placi de aur si argint, relicve religioase, arme, documente si înregistrari, trofee din Orientul Mijlociu si artefacte, curiozitati valoroase si insemne regale detinute ca titluri de valoare. (Locatie Necunoscuta)
Comoara piratilor
Acesta este, probabil, cel mai cautat site dar totusi nimeni nu a reusit sa il gaseasca. Oak Island se intinde pe aproximativ 140 de hectare în dimensiune si este situata chiar în largul coastei de sud-est a Nova Scotia. Aceasta este una din multele insule mici din zona si este acum legata de continent printr-un drum pietruit îngust. Povestea a fost impodobita si a fost denaturata de-a lungul anilor, dar iata care sunt faptele de baza. In 1795 Daniel McGinnis si un prieten au observat o depresiune circulara, ca atunci cand cineva sapa o groapa si o acopera la loc. Crezand ca ceva de valoare ar fi fost îngropat acolo au sapat la o adancime de noua metri. Initial, ei au descoperit un strat de dale, urmat de urme de tarnacoape pe stanci. Unele povesti spun ca au gasit platforme de busteni de aproximativ trei metri. Ei nu au reusit sa gaseasca ceva de valoare, dar raspandirea povestii a fost rapid legata de comoara pierduta a Capitanului Kidd si chiar a piratului Blackbeard – personaje notorii. De-a lungul secolelor urmatoare, zeci de alte gropi au fost cercetate de mai multe ori si prospectorii au inclus chiar si un presedinte american pe lista, anume Franklin D. Roosevelt. Nu a fost o sarcina usoara sa sapi o astfel de groapa in acele conditii. Unele chiar s-au dovedit a fi capcane pentru cautatorii de comori. Pana cand a fost descoperita o inscriptie pe o piatra plata care, atunci cand a fost tradusa, se pare ca a afirmat:. “Patruzeci de metri mai jos , doua milioane de lire sterline zac îngropate. Cele mai profunde sapaturiau ajuns la abia 72 de metri si de-a lungul anilor cel putin sase persoane au murit încercand sa gaseasca ceea ce este îngropat pe Oak Island.
Diferite teorii referitoare la continutul Oak Island includ: Comoara capitanului Kidd, Comoara lui Barba Neagra, Trezoreria Cetatii Louisbourg , Bijuteriile lipsa ale Mariei Antoinette, Aur spaniol de la un naufragiu, Comoara Cavalerilor Templieri, Comoara francmasonilor, Documentele lui Sir Francis Bacon.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.