Dragi mitologi, reluam seria noastra favorita despre obiceiuri si traditii romanesti de Craciun.
Sarbatoarea Craciunului are parte în Romania de tot felul de obiceiuri, care difera de la o regiune la alta. Deasemenea este o perioada a superstitiilor transmise din generatie în generatie. Colindele, scenetele cu motive religioase si mesele bogate sunt nelipsite în toate colturile Romaniei, dar in Dobrogea exista datini speciale, mai ales datorita diversitatii obiceiurilor aduse de comunitatile de machidoni, turci, tatari, lipoveni, greci, ucraineni si bulgari. Va spun sincer ca sarbatorile sunt altfel pe malul marii cu o piftie de peste, o ciorba pescareasca si o stiuca umpluta.
Cele mai intalnite traditii si obiceiuri din zona Dobrogei sunt legate de Mosoi, Oleleu, Jieni si Jocul Strutului.
Traditia Mosoaielor la Luncavita, Dobrogea
Sarbatoarea Mosoaielor la Luncavita, Tulcea, este un obicei strabun pastrat cu sfintenie de localnici. Mosoiul si mosoicuta reprezinta cele mai arhaice forme ale crestinismului, alungatorii tuturor nenorocirilor care încearca sa puna stapanire pe sfarsitul anului si sa contamineze noul an care vine.
Mosoiul are rolul de a „curata” sufletul de rau, de a gati constiintele, vestind si slavind Nasterea Mantuitorului! El apara si sfinteste casa gospodarului, aranjand-o atat pentru Craciun, cat si pentru Anul Nou. El este „mosul” casei, batranul ancestral, sfatuitorul, ocrotitorul, cel care previne si care nu trebuie sa lipseasca din nicio gospodarie.
Mosoii sunt tineri îmbracati în piele de vulpe, cu cojoc lung de lana. Pe cap poarta coarne de cerb sau de berbec, iar fata le este acoperita de o masca confectionata din catruna (tartacuta). La brau sunt încinsi cu o centura lata de care sunt prinse talangi mari sau mai multi clopotei.
Cetele sunt formate din 20 – 30 de mosoi. În seara de 24 decembrie, în ajunul Craciunului, cetele de mosoi defileaza în centrul comunei Luncavita. Apoi, pleaca în satele Luncavita si Rachelu si colinda din usa în usa.
Confectionarea si pregatirea mastilor, învatarea si repetarea colindelor, a dansului ritualic, organizarea paradei din ajunul Craciunului si ultima defilare de Boboteaza, reprezinta etapele principale acestei mari sarbatori din Dobrogea.
Zgomotul produs de cioaie si de talanga pregateste noul an care se apropie, îl curata de rele, îl primeneste. Luncavita trezeste în decembrie traditia ancestrala, care protejeaza prezentul si viitorul si traieste alaturi de simbolurile ei cele mai de pret, care renasc mereu.
Cantecele colindatorilor care însotesc mosoaiele sunt pastrate în forma lor arhaica si se canta pe cete: „La lina fantana” (colind de fata mare), „Colindul al mare – Dinaintea istor curtii”, „Doamnele” (colinde pentru casa gospodarului), „Cerbul”, „Ciutele” (colinde de vanatoare), „La creanga de visinel” (colind de copil), etc.
Jocurile cu masti
In timp ce Plugusorul, Capra si Ursul se interpreteaza in majoritatea satelor si sunt cunoscute si alte zone ale tari, celelalte jocuri dobrogene specifice sarbatorilor de iarna au loc doar in anumite sate. De pilda, Iapa se joaca in Ciobanu si in Garliciu, jocul Strutul are loc in Saraiu, Jienii se joaca in Chirnogeni, Lipnita, Seimenii Mici, Ivrinezu Mic si Ivrinezu Mare, iar Cerbul se joaca in Seimenii Mici. De asemenea, Plugusorul este interpretat doar pentru gazdele care au posibilitatea rasplatirii si este recompensat numai cu bani. Familiile mai nevoiase si batranii singuri, care nu au posibilitati financiare, sunt ajutati de comunitate pentru ca si ei sa se simta binecuvantati in aceasta perioada magica a anului.
Aceste traditii sunt fascinante, unele amuzante, altele controversate, dar toate unice si extrem de interesante. Daca vei ajunge sa petreci un Craciun in Dobrogea, bucurandu-te de aceste traditii ce tind sa se stinga odata cu trecerea anilor, nu vei regreta. Varianta dobrogeana a „Caprei” este „Strutul”. Traditionala costumatie de Craciun este facuta în aceasta zona dintr-o tesatura groasa de lana, de care sunt prinse legaturi de stuf, plante gasite din abundenta pe malurile lacurilor dobrogene. Flacaii se strang în cete înca din 6 decembrie, de la Mos Nicolae, pentru a începe repetitiile. În trecut, cetele erau foarte bine organizate. Fiecare avea un „cap” care se asigura de pastrarea tuturor traditiilor, un ajutor, un contabil, un tuicar, un pisic si o iapa. Aceste oranduiri se mai pastreaza înca în unele localitati în care baietii se mai organizeaza dupa vechile obiceiuri.
În nordul Dobrogei, în apropierea Muntilor Macinului, cetele de feciori au si „Oleleul” – personaj de origine pagana care intra primul în gospodarie, înconjoara ceata de colindatori de doua-trei ori, dupa care o vegheaza. Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este îmbracat în general în cojoc din piele de oaie si înarmat cu un buzdugan si cu o sabie din lemn. Costumatia este completata cu beteala, clopotei si talangi pe care „oleleul” le bate din pamant pentru a proteja gospodariile de spiritele rele.
Colindele din Dobrogea
Colindul este întalnit si în zona Dobrogei. Aici, grupurile formate din tineri necasatoriti umbla din casa în casa, din Ajunul Craciunului si pana la Boboteaza. Exista si particularitati: în Adamclisi si în Aliman, de exemplu, exista trei cete de colindatori: ceata de copii, ceata cea mica, formata din tineri necasatoriti, si ceata cea mare, alcatuita din barbati însurati.
Uneori, cantatul este însotit de jocul caprei sau al turcii. Costumul purtat la dans îmbina elemente animale, coarnele cerbului si ciocul unei berze. Pe langa colindele populare în toate zonele tarii, precum „Astazi s-a nascut Hristos” sau „Deschide usa, crestine”, se canta si colinde la cerere, de regula, adaptate în functie de meseria gazdei sau de pozitia sa sociala. Colindatorii sunt rasplatiti cu mere, nuci si colaci, iar fetele nemaritate daruiesc tinerilor coronite de flori.
Chiti-Mitii si Raza soarelui, colinde traditionale în Dobrogea
În Dobrogea exista doua colinde traditionale atestate de peste un secol, la Rasova si la Oltina. Este vorba de ”Raza soarelui” si de ”Chiti-Mitii”, care se mai pastreaza chiar si în zilele noastre în aceste localitati.
Acesta din urma are o denumire care ne duce cu gandul la desenele animate. Daca sunteti curiosi, acesta este textul original: ”Chiti-mitii dupa sac/ Zgarii ochii la colac/ Dati colacu si hornacu/ Ca plecam la alta casa/ Ca e fata mai frumoasa/ ?i slanina mai gustoasa”. Tot în ajun se colinda si cu ”Florile dalbe” si cu ”Steaua”, pentru a vesti Nasterea Domnului.
În Dobrogea, copiii canta în dimineata de Ajun, iar flacaii colindau dupa-amiaza. În unele sate, bataia clopotului ce anunta sfarsitul slujbei de la biserica era semnalul ca tinerii pot vesti Nasterea Domnului, în timp ce în alte localitati cetele mari colindau de seara pana în zorii zilei de Craciun. ”Alaturi de colindele cunoscute în toata tara, ”Asta seara-i seara mare” sau ”Deschide usa crestine”, exista si colinde la cerere, care se cantau pe plan local. Exista foarte multe diferente între zonele etnografice. Este vorba despre colinde specializate pe meserii sau pe pozitii sociale, adica pentru pescari, ciobani sau vanatori”. Existau si colinde la casa preotului, ”colinde pentru feciorii plecati în armata” sau colinde ”de fata mare”.
În momentul în care se intra în casa gospodarului, colindatorii întrebau gazdele ce anume sa cante, în afara de ”Asta seara-i seara mare” si ”Deschide usa crestine”, lucru care astazi nu se mai întampla. Gazda indica un anumit tip de colind, fie pentru fata mare, care urma sa se marite, fie pentru tinerii casatoriti sau pentru copilul mic. Acestea sunt colinde specializate care astazi nu se mai întalnesc”.
Vestimentatia traditionala a colindatorilor
Colindatorii cetei mari aveau o anumita tinuta cand mergeau sa vesteasca Nasterea Domnului. În Dobrogea, desi a existat un port popular traditional, se folosea mai mult în cadrul sarbatorilor legate de nunta. Ceata de colindatori era compusa numai din flacai, iar vestimentatia lor era axata pe culori închise. Pantalonul era din lana de culoare închisa, iar haina din postav. Pe dedesubt se purta camasa din lana, iar pe cap caciula din astrahan. Ca accesorii speciale, colindatorii nu aveau decat o bata, în varful careia fixau primul colac pe care îl primeau drept dar. Caciulile flacailor în satele dobrogene erau împodobite cu coronite din flori nemuritoare sau din hartie creponata, pentru ca fiecare fecior îsi avea logodnica în sat. Astfel, cand ajungeau sa colinde la casa iubitelor lor, ei primeau o coronita din flori colorate, pe care o purtau la caciula.
Daca acum, atat fetele cat si baietii merg cu colindul, în trecut fetelor si femeilor le era interzis sa colinde în cetele mari. Acesta era un atribut al masculinitatii. Lor le era îngaduit sa colinde doar la ceata mica, daca aveau varsta de pana la 8-9 ani. ”Chiar si la jocurile cu mascati, unde apar personaje feminine, cum este mireasa sau tiganca, în spatele celor costumati în personaje feminine erau întotdeauna barbati. Era, de fapt, o activitate initiatica, pe care acestia o desfasurau înaintea momentului colindarii”.
Colindatul continua pana in noaptea de Anul Nou, cand sunt nelipsite uraturile cu Sorcova si Plugusorul.
Superstitii de Craciun in Dobrogea
Se spune ca pentru a avea noroc, în anul ce bate la usa, nu trebuie sa mananci nimic în ajun de Craciun. În ziua de Ajun nu sunt permise supararea, certurile si loviturile: cel care loveste cu pumnul va primi înapoi tot atatia pumni cat a dat.
Conform unei superstitii, în ziua de Ajun nu este permis consumul de rachiu. Se spune ca cel care bea rachiu pe 24 decembrie, va fi batjocorit de diavol.
Un obicei popular este aducerea unei crengute de vasc în casa. Aceasta este aducatoare de noroc, belsug si alunga certurile si ghinionul. O traditie presupune împodobirea bradului de Craciun cu un saculet mic, umplut cu boabe de fasole alba. Acestea simbolizeaza puritatea sufletului.
Casa nu trebuie maturata în ziua de Ajun, caci asa se alunga tot norocul. O alta traditie este recuperarea tuturor bunurilor împrumutate de-a lungul anului.
O superstitie spune ca daca un barbat intra primul în casa în ziua de Ajun si ziua de Craciun, familia va fi binecuvantata cu noroc tot anul care urmeaza.
Un obicei respectat în special la sate este aruncarea boabelor de grau sau porumb catre colindatori.
Boabele calcate trebuiesc împartite apoi la pasari, pentru ca acestea sa dea oua din belsug în noul an.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.