Privind lucrurile din perspectiva istorica a vetrei poporului roman, judetul Mehedinti detine fara indoiala o zestre importanta de marturii ale unor evenimente de seama ce au influentat harta tarii, incluzand vestigii din antichitate, din vremurile cand romanii patrunsera in Dacia prin poarta Drobetei, precum si din perioadele succesive.
Nu multe persoane cunosc faptul ca originea etimologica a denumirii judetului provine din termenul maghiar „meheszkedes”, care in limba romana se traduce prin „stuparit” – o indeletnicire antica a dacilor pe aceste meleaguri, iar albinele care sunt prezente in heraldica mehedinteana tind sa ateste acest lucru.
O alta varianta, sustinuta indeosebi in lucrarile istoricului Bogdan Petriceicu Hasdeu, ar fi ca numele judetului ar proveni dintr-un termen de origini slave, respectiv „Mehedinski” – care ar desemna teritoriul ce inconjura odinioara vechea Mehadia – asezare ce se afla la frontierea cu judetul Caras Severin, varianta care nu o exclude insa pe prima.
Vechimea asezarilor din aceasta zona, trecutul lor istoric, precum si particularitatile de relief – hidrografice, geologice si de habitat in general – fac astfel incat intreg teritoriul mehedintean sa constituie o destinate turistica aparte, chiar si lasand la o parte numerosele si interesantele repere ce apartin resedintei de judet – Drobeta Turnu-Severin.
Iata asadar zece astfel de propuneri:
- Izvorul si stancariile de la Camana
Fac parte din Geoparcul Platoului Mehedinti, care include grohotisuri, abrupturi, grote, formatiuni de calcar, paduri, doline, sisteme hidrocarstice, pasuni si pesteri, ce gazduiesc o varietate enorma de flora si fauna, cu specii rare sau endemice.
Izvorul de la Camana si formatiunile stancoase deosebite care-i fac tovarasie se afla pe teritoriul comunei Podeni, in imediata vecinatate a granitei cu judetul Caras Severin si a Parcului National Domogled-Valea Cernei.
Socotite monumente ale naturii, aceste repere sunt situate intr-o zona protejata ce acopera circa 25 de hectare, bogata in marturii ale unor fenomene carstice deosebite, ce confera peisajului un aspect unic si pretios pentru zestrea naturala a intreg teritoriului romanesc.
- Pestera Topolnita
In partea de est a satului Ciresu, se regaseste o alta rezervatie naturala, de interes geologic, floristic, faunistic si peisagistic deopotriva, care se intinde pe o suprafata de circa 60 de hectare, la nivelul careia se regaseste si Pestera Topolnita.
Aceasta se situeaza pe locul doi in topul celor mai lungi trasee de pestera din tara, totalizand peste 10.300 de metri si este situata in vecinatatea scitului Topolnita, in miezul podisului mehedintean, la circa 30 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin.
- Padurea de liliac Ponoarele
In cumuna Ponoarele, mai exact in partea estica a satului Baluta, intinzandu-se pe o arie de peste 20 de hectare, se afla o alta zona deosebit de interesanta cu statut de rezervatie naturala, cu aspect deluros la nivelul careia se regasesc numeroase sisturi cristaline si formatiuni calcaroase ce dateaza din perioada Jurasicului.
Rotunjimile domoale ale dealurilor sunt acoperite insa si de o vegetatie specifica, bogata in liliac salbatic, supranumit si „tamaita de padure”, de o frumusete rara in perioada aprilie-iunie, cand iflorescentele parfumate se afla in plina faza de maturitate.
- Pestera Epuran de la Jupanesti
Constituie o rezervatie naturala de tip speologic si se regaseste in imediata vecinatate a drumului judetean care uneste localitatea Marga de satul Bunoaica.
Pestera Epuran detine o retea de galerii, sali si puturi, dar si un lac intern cu diametrul sifonului de aproximativ 10 metri.
Interesul speologic manifestat de specialisti pentru aceasta pestera se datoreaza atat prezentei unei mari varietati de formatiuni concretionare – stalactite, stalagmite, baldachine, coloane si draperii – cat si resturilor de fauna fosila care au fost semnalate in acest loc.
- Tufarisurile mediteraneene Cornetul Obarsia-Closani
Formeaza o zona protejata, cu statut de rezervatie naturala de tip botanic, situata in comuna Obarsia-Closani, in vecinatatea judetelor Gorj si Caras Severin.
Arborii si arbustii regasiti in acest areal includ specii ocrotite prin lege, precum carpinita, mojdreanul, darmoxul, scumpia si cornul ( o varietate de liliac salbatic), dar in poienite si in zonele acoperite de ierburi, se regasesc si flori rare, cum ar fi unghia-ciutei, ruginita, gentiana si sanziana rosie – un veritabil spectacol coloristic pentru cei ce indragesc natura si drumetiile pe carari mai putin batute de calatori.
- Peretii calcarosi de la Izvoarele Cosustei
Se afla in comuna Balta, in extremitatea central-nordica a Mehedintiului, intr-o zona strabatuta de apele repezi ale paraului Cosustea, afluent al Motrului.
Particularitatile de relief ale acestei arii se remarca prin prezenta de abrupturi calcaroase, cu versanti deosebiti, cheiuri, vai , doline, dar si paduri si pajisti la nivelul carora se adapostesc numeroase specii de plante si animale ocrotite prin lege.
Izvoarele Cosustei se afla intr-o zona calcaroasa din Muntii Mehedinti, situata intre doua masive impunatoare – Ciolanu si Pietrele Albe – la o altitudine de aproximativ 580 de metri.
- Ruinele cetatii Gradetului
Se afla pe culmea dealului cu acelasi nume, in veinatatea punctului de confluenta al Stilbitei cu Topolnita, la nord-vest de Drobeta Turnu-Severin.
Studiate pentru prima data in anul 1869 de catre istoricul Cezar Bolliac (1813-1881), ruinele apartin unei fortificatii dacice, cunoscuta prin partea locului sub denumirea de „Zidina Dacilor” sau „Cetatea lui Mateias”.
In randurile istoricilor insa, parerile sunt actualmente impartite, unii sustinand ca ruinele ar fi cu adevarat antice, din perioada dacilor, altii fiind adeptii teoriei potrivit careia cetatea ar fi fost ctitorita de Matei Basarab, in perioada medievala.
„In incinta a fost dezvelit un donjon circular, ridicat in centrul fortificatiei. Tehnica de constructie a acestuia difera substantial de cea a zidurilor, fiind construit din blocuri de piatra cu rosturi mari intre ele. Aceasta diferenta a condus la ideea ca cetatea a avut doua etape de utilizare diferite in timp”, se precizeaza in literatura de specialitate.
- Castrul roman de la Hinova
Este locul in care a fost descoperit de catre arheologi cel mai important tezaur preistoric de pe teritoriul tarii nostre, alcatuit din circa 10.000 de piese din aur.
Accesul la castru este unul cu adevarat dificl, motiv pentru care turismul nu a inregistrat o evolutie exploziva dupa marea descoperire, iar comuna Hinova nu beneficiaza de cine stie ce atractii peisagistice deosebite, dar fortificatia romana ale carei vestigii se afla aici merita din plin sa fie inclusa intr-un itinerariu turistic, fiind una din putinele astfel de repere care s-au mai pastrat de-a lungul timpului pe intreg teritoriul mehedintean.
- Manastirea Baia de Arama
Se afla intr-o mica depresiune, intre colinele delurilor Dochiciu, Cornet si Dealu-Mare, ctitorita fiind in jurul anului 1703, prezentand un stil arhitectural specific unei perioade anterioare, de infloritoare evolutie cultural-artistica, sustinuta de domnia lui Matei Basarab (1632-1654).
In realitate insa, vechiul asezamant monahal a fost atestat documentar inca din perioada de inceput a secolului al XV-lea (anul 1400), de pe vremea Sfantului Nicodim de la Tismana, servind drept nucleul ulteriorului lacas de cult, construit in secolul al XVII-lea, din initiativa vatafului Milco Baiasul si a Marelui Ban al Craiovei, Cornea Brailoiu, dupa cum rezulta din pisania chirilica ce se regaseste la nivelul peretului dinspre apus al naosului:
„Cu vrerea Tatalui, a Fiului si cu savarsirea Duhului Sfantu au facut aceasta sfanta biserica dumnealui jupanulu Cornea Brailoiu velu Banu, dimpreuna cu dumnealui jupanului Milco Baiasul nepotu de frate lui Poznanu capitan cu toata cheltuiala dumnealoru si fiind igumenu Vasile arhimandritu in zilele prealuminatului si bunului crestin Domnu Ion Constandinu Basarab Voievod. Inceputu-s-au a sa zidi aceasta sfanta biserica la mai 22 leat 7027 (1699) si s-au savarsitu cu toasta podoaba ei la mai 7 leat 7211 (1703). Eu cu mana-mi pacatoasa am zugravit biserica, Neagoe si Parthenie, eromonah din Tismana”.
- Cula Cutui din Brosteni
Poate ca nu exista in Mehedinti un loc mai incarcat de legenda decat satul Brosteni si constructia cunoscuta sub denumirea de „Cula Cutui” de pe teritoriul acesteia.
Potrivit istorisirilor din batrani, in zorii vecului al XIX-lea, familia capitanului de panduri Ghita Cutui detinea o constructie mai veche, distrusa in timpul atacurilor otomane; in timpul unei confruntari crancene, un grup de turci rapira sotia capitanului si o purtara pe insula Ada-Kaleh.
Pentru a o rascumpara, Ghita Cutui vandu pamanturi roditoare si decise sa construiasca o noua casa, impreuna cu fiul sau, pentru a sterge cu desavarsire amintirea napastei care i-a lovit familia si pentru a se pune la dapost pe viitor de alte evenimente similare.
Astfel, „Cula Cutui” fu cladita cu ziduri groase de peste un metru, strapunse de metereze trainice, cu turnuri de veghe si structura interna bine organizata, semenea unei fortificatii cu adevarat emblematice pentru acea perioada marcata de atacurile turcesti.
„Zidurile casei scarii erau strapunse de metereze, prin care se apara accesul in cula. Tavanele sunt din grinzi tencuite, iar pardoseala camerelor din scanduri late de stejar. Pridvorul, cu pardoseala din caramida, prezinta arcade trilobate, sase pe latura principala si una la capul liber dinspre nord-vest. In exteriorul cladirii, fatadele de la etajul I sunt decorate cu mici panouri dispuse neregulat fa?a de arcade si panouri mari pe restul suprafetelor de la etaj”, vine descrisa constructia intr-un material dedicat, intocmit de specialisti.
Cula Cutui este vizitabila si este socotita una din perlele patrimoniului romanesc mai putin cunoscute publicului larg, dar purtand o incarcatura istorica legendara, care o inscrie fara indoiala in lista de prioritati pentru calatorul ce strabate plaiurile mehedintene.
Bibliografie:
- Roman, Nicolae – „Flora si vegetatia din sudul podisului Mehedinti”, 1974;
- Popescu, Eleodor – „Judetul Mehedinti imagini”, 1975;
- Cucu, Vasile & Cucu, Ana Popova – „Judetul Mehedinti”, 1980;
- Rustoiu, Aurel – „Razboinici si artizani de prestigiu in Dacia preromana”, 2002;
- Roman, Ileana – „Ghid cultural-turistic: Tara de Mehedinti”, 2003;
- Cirstea, Ionelia – „Judetul Mehedinti: monografie”, 2011.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.