Ioan Botezatorul, care este considerat un precursor al crestinismului, a folosit botezul ca ritual central al miscarii sale mesianice. Crestinii considera ca Isus a instituit sacramentul botezului. Cele mai vechi botezuri crestine au fost facute, în mod normal, prin scufundarea completa in apa, desi au fost folosite si alte moduri, cum ar fi turnarea apei. Pâna în secolele al III-lea si al IV-lea, botezul a implicat si ungerea cu mir, exorcisme, punerea mâinilor in cap si recitarea unui crez.
În Occident, Afuzia, adica turnarea apei pe cap, a devenit modul normal de botezare între secolele al XII-lea si al XIV-lea, desi scufundarea era practicata înca în secolul al XVI-lea. În secolul al XVI-lea, Martin Luther a pastrat botezul ca sacrament, dar reformatorul elvetian Huldrych Zwingli a considerat ca botezul si cina Domnului sunt simbolice.
Anabaptistii (precum cei din comunitatea amish) au negat validitatea botezului copiilor, care era practica normala când a început miscarea lor si au practicat în schimb botezul credinciosului adult. Mai multe grupuri legate de anabaptism, în special baptistii, au practicat în curând botezul prin scufundare ca dupa exemplul biblic.
Botezul la evrei
Desi termenul „botez” nu este folosit pentru a descrie ritualurile evreiesti, ritualurile de purificare din legea si traditia evreiasca Halakha, numite tvilah, au o oarecare similitudine cu botezul, iar cele doua au fost legate. Tvilah este actul de scufundare în apa naturala, numit mikva.
În Biblia evreiasca si în alte texte evreiesti, scufundarea în apa pentru purificare a fost stabilita pentru intoarcerea la o conditie de „puritate rituala” în circumstante specifice. De exemplu, evreii care (conform Legii lui Moise) au fost murdariti (spurcati) ritualic prin contactul cu un cadavru au trebuit sa foloseasca mikvah înainte de a li se permite sa intre in Sfântul Templu. Este necesara imersiunea pentru convertitii la iudaism. Imersiunea în mikvah reprezinta o schimbare de statut în ceea ce priveste purificarea, restaurarea si calificarea pentru participarea religioasa deplina la viata comunitatii, asigurându-se ca persoana curata nu va impune necuratenie proprietatilor sau proprietarilor acesteia. Insa acest tip de botez pentru convertitii la iudaism nu a devenit comun pâna dupa captivitatea babiloniana.
Botezul la mandeeni
Mandeenii îl venereaza pe Ioan Botezatorul si practica frecvent botezul cu imersiune completa (masbuta) ca un ritual de purificare, nu de initiere. Mandeenii urasc circumcizia si sunt probabil cei mai vechi oameni care practica botezul. Conceptiile si terminologiile religioase timpurii reapar în pergamentele de la Marea Moarta. Limba lor este strâns legata de limba talmudului babilonian. Ei se refera la ei insisi de obicei cu termenul Nasurai (Nasoreeni). Potrivit unor surse mandeene, cum ar fi Haran Gawaita, Nasurai au locuit zonele din jurul Ierusalimului si râului Iordan în secolul I d.Hr.
Botezul la crestinii timpurii
Biserica a practicat cel mai probabil scufundarea completa, scufundarea partiala si afuzia în diferite momente si locuri în primele secole, stropirea fiind practicata rar (si probabil doar din motive medicale) în acea perioada de timp. Ritualul de botez crestin timpuriu avea ca baza scufundarea în apa (sau o îmbibare aprofundata prin turnare).
Primele botezuri la sugari
Primele informatii din afara surselor biblice apar în Didache (circa anul 100), si sunt considerate a fi despre botezul adultilor, deoarece necesita post pentru persoana care trebuie botezata. Cu toate acestea, inscriptiile datând din secolul al II-lea care se refera la copiii mici drept „copii ai lui Dumnezeu” pot indica faptul ca crestinii obisnuiau sa boteze si copiii.
Cea mai veche referire la botezul copiilor a fost facuta de Irineu (circa anii 130–202) în lucrarea sa împotriva ereziilor. Irineu vorbeste despre copiii „nascuti din nou prin Dumnezeu”.
Trei pasaje ale lui Origen (circa anii 185 – c. 254) mentioneaza botezul copiilor ca fiind traditional si obisnuit. În timp ce scrierea lui Tertulian (circa anii 198–203) sfatuieste amânarea botezului copiilor mici si al celor necasatoriti, el mentioneaza ca era obisnuit sa botezi copii, sponsorii vorbind în numele lor.
Începând cu cel putin secolul al III-lea crestinii au botezat copiii ca practica standard, desi unii au preferat sa amâne botezul pâna târziu în viata, pentru a asigura iertarea tuturor pacatelor lor precedente.
Iata asadar TOP 10 mituri, greseli istorice si interpretari gresite, documentate, cu si despre botezul crestin.
1. Botezul nu este un ritual crestin
Botezul nu e un ritual crestin. Exista la multe religii înainte, în paralel si dupa el. Crestinii (evreii care credeau în Iesua Galileanul-Mesia) l-au luat cel mai probabil de la esenieni sau de la gruparea lui Ioan Botezatorul.
2. Botezul crestin este un simplu ritual
Botezul crestin este un simplu ritual prin care un oarecare devine membru al comunitatii crestine. Conditiile necesare sunt pocainta, marturisirea pacatelor, postul si marturisirea credintei crestine, totul liber si fara constrângere (mai sunt prezente si lepadarea de diavol, exorcisme s.a.).
3. Botezul pruncilor este un abuz
Botezul pruncilor, din nefericire, si cu scuzele de rigoare, e o tampenie, ba chiar un abuz, lipsit de orice fundament biblic, uman, legal etc. (Studiile cele mai serioase contrazic prezenta unui botez al pruncilor în Noul Testament, iar aici e o nesfârsita gâlceava între ortodocsi si protestanti.) Când Imperiul Roman s-a crestinat masiv, a început sa se raspândeasca practica, aparuta prin veacul al III-lea si criticata de teologii crestini însemnati, numiti „Sfintii Parinti“ (un soi de influenceri sau responsabilii cu propaganda ai epocii). Daca toti suntem crestini, copiii nostri vor fi la fel, de ce sa mai asteptam pâna la maturitate? Hai sa-i crestinam de mici. Dar avem o problema. Pruncul nu poate marturisi credinta crestina pentru ca nu vorbeste, nici nu poate întelege nimic din ce e în jurul lui, darmite din crestinism si învatatura lui. De aia au fost nascociti nasii, care chipurile marturisesc credinta în locul lui. In Imperiul Roman aveau numele de sponsori. Însa în crestinism mântuirea e personala, individuala. Fiecare se mântuieste în functie de ce crede si marturiseste el, nu de ceea ce cred altii în locul lui. Nasii pot marturisi cel mult pentru ei. De pocainta si post ce sa mai zic, ala micu’ nu are niciun pacat. Atunci ce facem? Teologii crestini au inventat o alta tampenie ce pica tocmai la tanc: pacatul originar. Asadar, botezul spala pacatul lui Adam transmis tuturor urmasilor acestuia. Dar pâna la Augustin nu se pomeneste de asa ceva, cel mult de o alterare a naturii care se transmite descendentilor lui Adam. Augustin asta a inventat vina, transmisa urmasilor lui Adam, pe lânga stricarea naturii umane. Adica un smecher, acum cateva veacuri, traind pe plajele însorite ale Africii, a zis ca pruncii nebotezati nu intra în rai. Dar nici în iad, ci într-un soi de loc intermediar, un fel de limbo. Exorcisme, lepadare de diavol? Prin urmare ala micut e îndracit? Cam da, ne zic teologii crestini. Ei au acreditat opinia ca diavolul locuieste în copil înainte de botez – cum o face în toti pagânii – , iar la botez este scos afara! No comment, dar acum întelegem disperarea cu botezul grabnic sau cu botezul urgent în caz de necesitate. Daca vreti sa aflati mai multe despre nebunia asta cu pacatul originar va las un link in descriere.
4. Botezul anuleaza liberul arbitru
Daca botezam copilasii, inocenti si inconstienti, introducem în Biserica o leguma, un soi de obiect (bebelusul nu e înca o persoana, constienta, rationala, libera). Unde mai este liberul arbitru? Fireste, dupa câtiva ani amicul nostru se trezeste crestin si i se pare foarte normal ce i s-a întâmplat, desi nu a fost deloc consultat în privinta asta.
5. Botezul era valabil doar pentru adulti
Botezul se savârsea în vechime la maturitate. Si acum e la fel, la protestantii care au renuntat la practica botezului nou-nascutilor. Ioan Gura de Aur, Augustin, Vasile, Grigore (un soi de vloggeri ortodocsi mai rafinati) s-au botezat pe la vreo 30 de ani. Cum e si firesc. Sa fii constient, informat, sa alegi de bunavoie si nesilit de nimeni. Crestinismul se bate cu pumnul in piept si urla sus si tare ca e religia libertatii si a alegerii libere. Când colo, în cazul botezului copilasilor, se încalca flagrant constiinta si libertatea, si bunul-simt, si tot ce se mai poate încalca, inclusiv drepturile omului, abuz nenica în toata regula. Nu o zic eu, au zis-o multi juristi seriosi. Se cheama mântuire de tip gulag, salvarea sufletului de tip voluntariat chinez, dar ce zic, mai curând de tip Inchizitie. Vrei sau nu vrei, te crestinez. Îti pun stampila cu Cristos. Te lepezi de Satana? Da, atunci ia si primeste cipul cu Cristos. Omul nu se naste crestin, ci devine crestin spunea Tertulian, teolog latin si mare smecher pe vremea lui, desi cam dus cu pluta, tocmai vorbind despre botez si criticând practica botezarii pruncilor. Tertulian combatea aici si teoria unor teologi crestini potrivit careia omul e prin nastere (prin natura) crestin si credincios (teorie sustinuta si azi de multi teologi), iar botezul ar fi un fapt absolut firesc, de vreme ce copilul, daca ar fi constient, ar cere el botezul în mod natural.
6. De ce nu stim mai multe despre botezul istoric?
Meh, de ce se amâna botezul în primele veacuri? Pentru ca exista convingerea ca ar sterge istoricul de navigare al individului prin aceasta lume pâna în momentul botezului. De aia Constantin cel Mare si altii s-au botezat pe patul de moarte. Constantin de catre un arian, eretic, dar asta e alta poveste. Asadar, adio toate pacatele! Un chilipir!
7. Botezul cu forta
Atunci de ce sa mai botezam copiii, daca nu au nici un pacat si nu sunt constienti, fiind incapabili sa îsi marturiseasca credinta liber aleasa? Eh, influencerii ortodocsi au mai scos un as din mâneca: botezul e necesar pentru mântuire. Pffff… Alta controversa. Textul din Marcu unde se zice „cel ce va crede si se va boteza se va mântui“ e un adaos intarziat la Evanghelie, neautentic asadar. Mai mult, el le da peste nas tocmai botezatorilor de puradei, pentru ca ala micut nu crede în nimic. Creierul lui e tabula rasa. Mântuirea nu e legata de nici un ritual. Elementar, monser! Mântuirea o da Cristos, botezul e un simplu ritual de initiere si acceptare în comunitatea crestina, copiat la indigo dupa religiile de misterii de dinaintea si din vremea crestinismului. Daca mai are si alte efecte secundare e de discutat. Nu neg, nici nu afirm. Aici nu fac teologie, ci istorie a ideilor si a practicilor.
8. Cum se face un botez ca la carte?
Modul de administrare a botezului a variat mult. S-a facut prin scufundare, prin stropire, turnare, cu nisip sau… fara nici un gest, doar prin recitarea formulei. Esenta botezului e formula: „se boteaza… în numele Tatalui etc.“ În caz de necesitate oricine poate boteza pe cineva spunând doar formula, chiar o… femeie (sic!). Apa e un simplu simbol. Catolicii au renuntat de multa vreme la cufundare si îl fac prin stropire. Cât se poate de frumos. Fireste, ortofanaticii – ignoranti total în privinta istoriei Bisericii – zic ca nu e valid.
9. De ce nu vrea BOR sa scape de malpraxis?
Cei de pe la cârmuirea mainstream-ului BOR ar fi trebuit sa sara ca arsi, sa îsi ceara iertaciune si sa zica: bre, au murit copilasi pâna acu, destul! Au mai fost cazuri de asemenea „malpraxis“ baptismal. Câti trebuie sa mai moara? Hai sa schimbam si noi modul de administrare cu unul mai putin primejdios. De fapt, sa revenim la o veche practica, dar ce zic, la practica initiala (cufundat pâna la brâu si turnat apa pe cap!) Sau mutam botezul mai încolo, la o vârsta mai maricica, aidoma protestantilor. Ori luam si noi exemplu de la catolici, care îl fac prin stropire. Bine, daca am fi luminati si am fi studiat cum trebuie Scriptura si istoria crestinismului am face botezul la 18 ani cel mai devreme. Dar nu – dupa cum observa nu doar ateii români, ci si multi credinciosi – , clerul pare interesat doar de cresterea sau macar de mentinerea numarului de contribuabili. Îi facem crestini mai înainte de a sti ce e cu ei. ”
10. De ce e botezul diferit si civilizat la catolici?
Ar mai trebui adaugat ca la catolici, intrarea pe deplin a tânarului în comunitatea credinciosilor se face odata cu primirea Sfântului Mir si a Primei Împartasanii (la romano-catolici) si a Primei Împartasanii la greco-catolici. (La greco-catolici Sf Mir fiind administrat la Botez.) Copiilor, în jurul vârstei de 10 ani, dupa lectiile de cateheza cu parohul si un examen li se administreaza, cu tot fastul cuvenit, aceste taine si tânarul intra de data aceasta constient în rândul credinciosilor. Nu este cazul ortodocsilor care doar în baza botezului administrat pruncilor se considera pe deplin crestini si mântuiti, soldasi ai domnului si oi alese în cadrul turmei fara ca sa mai fie nevoie din partea lor de niciun efort. Asta este explicatia faptului ca adeseori întâlnesti grobieni lipsiti de orice educatie religioasa, brute nerusinate si agresive, porcomani si pornografi, betivi si curvari, sovini înspumati care se considera cu totii buni ortodocsi fara sa faca nici un fel de legatura între faptele si continutul mintii lor cu învatatura crestina – care de fapt nu exista. Ortodoxia este astfel redusa la un fel de magie. Nici macar ritual samanic întrucât în samanismul comunitatilor primitive de vânatori-culegatori, intrarea tânarului în comunitate se facea constient, la pragul iesirii din adolescenta si presupunea trecerea unor probe initiatice.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Buna Catalin iti apreciez munca si iti multumesc pentru acest site. Este absolut superb.
Buna, Lavinia. Multumesc pentru vorbele frumoase.