Sfântul Dumitru sau Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este sarbatorit la 26 octombrie atât în calendarul ortodox, cât si în cel catolic. În traditia populara româneasca este considerat patronul pastorilor, cel care desfrunzeste codrul si usuca toate plantele. De aceea, se spune, ciobanii afla de ziua Sfântului Dumitru cum va fi iarna. Dar cu ocazia acestei zile au ramas in memoria colectiva si multe traditii si obiceiuri din batrani. Acestea sunt datini mostenite din stramosi, ramase de pe vremea dacilor in mitologia populara si transmise prin viu grai.
Sarbatoarea Sfantului Dumitru este una dintre cele mai importante zile ale crestinatatii. El face parte dintre cei patru Sfinti Mari alaturi de Gheorghe, Andrei si Ion. Acestia sunt prezentati in traditia populara drept vechi zei, personaje mitologice, flacai sau batrani care schimba vremea si rosturile lumii. Sfantul Dumitru este Sanmedru in traditia populara. Totusi, astazi este strict interzis sa faci mai multe lucruri.
Cum au aparut zeii in mitologia populara romaneasca si cum i-a adoptat biserica crestina?
Adica, carevasazica, dragi boieri si fete cochete, vom incerca astazi sa explicam putin felul in care vedeau viata oamenii din trecut.
Cum a aparut mitologia si zeii va intrebati?
Ei bine, taranii din satele romanesti nu stiau sa scrie sau sa citeasca. Si nici nu aveau calendare de la Google sau Apple watchuri. Asa ca se uitam pe cer si citeau semnele pamantului. Nu ii anunta Busu ca vine iarna la stirile ProTV.
Asadar au fost nevoiti sa invete sa citeasca semnele vremii. De aici au aparut tot felul de obiceiuri si superstitii. Taranii satului traditional urmaresc stelele pe cer, natura si animalele pentru a sti cat este ceasul, cand vine ploaia, cand se asterne prima zapada, cum va fi iarna, cand trebuie sa puna muraturi sau cand trebuie sa culeaga graul.
Aceste datini au intrat in memoria colectiva de-a lungul timpului si au fost transmise prin tot felul de balade populare si legende. Asa au aparut incet-incet eroii si zeii carora le sunt dedicate aceste povesti. Fiecare sarbatoare si eveniment principal din viata lor era marcat de un zeu, un protector. Asa apar Sangiorz, Sumedru, Santilie si altii. Probabil zei mai vechi, zei ai stramosilor daci pe care lumea ii uitase. Numele lor au fost pierdute, dar nu si atributiile lor. Unul se ocupa de Soare, altul de recolte, altul strajuia venirea iernii. Iar aici mitologia romaneasca este foarte interesanta si originala pentru ca anul este impartit in mod egal in doua anotimpuri: vara si iarna. Vara este a lui Sangiorz, iar iarna a lui Sumedru.
Biserica crestina si crestinismul au suprapus proprii sfinti sau sfinti imprumutati de la alte popoare (Sfanta Parascheva este din Turcia, Sfantul Dumitru este din Grecia, Sfantul Dimitrie cel Nou este din Bulgaria etc) peste aceste vechi zeitati si personaje mitologice. Tocmai de aceea crestinismul a prins atat de bine in satele romanesti pentru ca exista o intelegere si un simbolism mult mai profund.
Cine a fost Sfantul Mare Mucenic Dumitru si unde a trait el?
În Evul Mediu, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a devenit unul dintre sfintii militari, adica cei venerati în special de soldati în timpul razboiului. Voievodul Stefan cel Mare avea în timpul campaniilor militare pe care le-a purtat un steag cu însemnele Sfântului Dimitrie.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trait în timpul împaratilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305), în provincia Iliricum, adica pe undeva intre Albania si Muntenegru de astazi. si a fost el însusi ofiter al Imperiului Roman.
Sfântul Dumitru s-a nascut în Grecia, la Salonic, unde tatal sau era si guvernator al orasului. Istoria Bisericii ne spune ca acesta a fost botezat in secret. Imparatul Maximian l-a numit guvernator dupa moartea tatalui sau. Insa acesta i-a ordonat sa scape orasul de crestini, iar Dimitrie, in loc sa se conformeze, a inceput sa vorbeasca oamenilor despre Evanghelie. In consecinta, imparatul l-a arestat, iar in ziua de 26 octombrie a fost ucis in celula sa de catre soldati.
De ce i se spune “Izvorâtorul de Mir”?
In primul rand, ca despre orice sfant crestin, biserica pretinde ca s-au intampla minuni in prezenta sau dupa moartea sa. Se intampla la fel si in cazul Sfantului Dumitru. Imediat dupa moartea sa, istoria Bisericii pretinde ca s-au intamplat minuni si vindecari miraculoase in preajma bisericii din Salonic care ii adapostea mormantul. Apoi, cand aceasta biserica a fost extinsa, au fost gasite si moastele Sfantului Dimitrie. Acestea miroseau asa de bine, incat se zice ca cetatea a fost umpluta de mireasma. De aici si numele “Izvoratorul de Mir”.
Biserica exista si astazi si poate fi vizitata in Salonic, fiind trecuta pe lista monumentelor UNESCO inca din anii ’80. Tot aici sunt adapostite si moastele Sfantului. Asadar, ce pupa romanii la Bucuresti sunt moastele altui sfant, cu nume asemanator, un sfant mai apropiat de Balcani de data asta.
Cine a fost Sfântul Dimitrie cel Nou?
Sfântul Dimitrie cel Nou, numit si Basarabov (numele vine de la satul in care s-a nascut), a fost un pustnic care a trait la sud de Dunare în secolul XIII, conform surselor românesti, sau în secolul XVII, conform celor bulgaresti. El este sarbatorit la 27 octombrie de biserica ortodoxa.
Sfantul Dimitrie cel Nou a fost un pastor care a trait pe langa cetatea Ruse din Bulgaria. Se crede ca el a devenit pustnic sau calugar si, dupa moartea sa, moastele sale au facut minuni. Desi nu avem nicio dovada istorica despre acest fapt, majoritatea povestilor fiind inventate de biserica in secolul al XIX-lea. Singurele dovezi istorice apar in secolul XVIII, cand Sfântul Paisie de la Hilandar (1722-1773), considerat de vecinii nostri bulgari parintele Renasterii Nationale Bulgare scrie despre el in Istoria slavo-bulgara,
Moastele acestui sfant au ajuns la Bucuresti dupa ce rusii le-au furat de la bulgari. Sfantul Dimitrie cel Nou a fost un pastor care s-a facut calugar.
În unele traditii din Campulung Muscel, judetul Arges, se spune ca acest sfânt ar fi fratele Sumedrului. Sarbatoarea este numita si Poitra lui Sumedru sau câinii lui Sumedru, precum si Filip Schiopul. “Praznice cu cinisoara si poitra sunt: Vinerea Mare, Sf Andrei, Sf. Dumitru si Sf. Nicolae (Th. Sperantia) “A treia zi a sarbatorii Sf. Dumitru, poate cel mai important moment al sarbatorii, este tinuta în principal ca lupii sa nu atace turmele. Cunoscuti adesea si sub numele de Câinii Sumedrului, Câinii Sân-Petrului, lupii se contureaza si de aceasta data drept cele mai temute animale de prada care impun o serie de interdictii semnificative. Într-o traditie inedita, Câinii Sumedrului apar în postura unor ajutoare neobisnuite, ale fratelui Sfântului Dumitru”. (Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român).
În 1769 a început cel mai lung si mai sângeros razboi dintre Imperiul Rus si Imperiul Otoman. In general, luptele s-au purtat in Dobrogea si Bulgaria, teritorii ocupate de otomani pe atunci.
In razboiul cu Imperiul Otoman, Generalul rus Peter Saltikov a luat moastele sfântului Dimitrie cel Nou în timpul unei campanii din secolul al XVIII-lea si le-a trimis spre Rusia. Iar aici exista doua variante. Fie una in care un traducator bulgar l-a convins pe general sa predea bucurestenilor moastele sfantului pentru daunele pricinuite. Sau povestea romanilor in care un negustorul aromân pe nume Hagi Dimitrie si mitropolitul Grigore de la Bucuresti, care aveau un mare respect fata de sfânt, au reusit sa negocieze cu Saltikov si sa pastreze moastele sfântului Dimitrie cel Nou la Bucuresti, în 1775.
N-am gasit surse sigure, caci tot ce tine de povestile sfintelor moaste e învaluit într-un fum gros în care-i foarte greu de deslusit ce e adevar sau legenda, chiar si când e vorba despre întâmplari istorice reale.
Sfantul Dimitrie cel Nou a devenit astfel patronul Bucurestilor, iar moastele sale cele mai valoroase relicve sfinte din Muntenia.
Moastele acestuia au fost scoase spre cinstire în timpul epidemiilor de ciuma si holera din 1815 si 1830 de domnitorii Caragea si Ghica. În 1955 Biserica a decis generalizarea cultului.
Traditii si obiceiuri. De Sfântul Dumitru se afla cum va fi iarna!
În credinta populara, anul este împartit în doua anotimpuri: vara si iarna. Daca Sfântul Gheorghe „încuie” iarna si înfrunzeste întreaga natura, Sfântul Dumitru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele. Exista credinta ca, în ziua Sf. Dumitru, caldura intra în pamânt si gerul începe sa-si arate coltii.
Sfântul Dumitru este considerat si patronul pastorilor, ziua lui fiind aceea în care, spune traditia, ciobanii afla cum va fi iarna. Acestia îsi asaza cojocul în mijlocul oilor si asteapta sa vada ce oaie se va aseza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, anotimpul rece va fi aspru.
Un alt mod de a afla cum va fi iarna este acela de a urmari mersul oilor în dimineata sarbatorii Sf. Dumitru. Astfel, daca dimineata se va trezi mai întâi o oaie alba, care va pleca spre sud, iarna va fi grea. Daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara.
Potrivit altor traditii, daca de Sfântul Dumitru este vreme aspra, iarna va fi buna, iar de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa. Daca Luna va fi plina si cerul acoperit de nori, iarna va fi grea, cu zapezi mari.
Traditii. Focurile lui Sumedru
Ziua Sfântului Dumitru era, pe vremuri, si o zi a soroacelor. Se terminau învoielile încheiate între stapânii oilor si ciobani la Sân-George, de unde si zicerea ca „la Sân-George se încaiera câinii, iar la Sâmedru se sfadesc stapânii”.
Tot de Sfântul Dumitru, se tocmeau servitorii pentru diverse treburi si se stricau stânele. Taranii tundeau coama cailor pâna la trei ani, ca sa aiba par frumos.
În anumite zone, taranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împartasanie.
În ajunul sarbatorii Sfântului Dumitru, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, exista traditia de a se aprinde focuri (focurile de Sâmedru), peste care sar copii, pentru a fi sanatosi tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a încalzi mortii. Dupa ce focul este stins, taranii arunca un carbune în gradina, pentru ca aceasta sa primeasca putere de a rodi.
Sfântul Dumitru. Ce superstitii si traditii au loc pe 26 octombrie?
Afla tot ce trebuie sa stii despre Sfântul Dumitru 2020. Ce este bine sa faci si ce nu pe 26 octombrie? Sarbatorii îi sunt specifice, de sute de ani, traditii si obiceiuri care, daca sunt respectate, aduc noroc si bunastare.
În Bucovina, persoanele care vor semana usturoiul dupa Sanmedru vor avea parte anul viitor doar de paguba.
În regiunea Olteniei, oamenii cred ca doar daca vei respecta toate traditiile acestei sarbatori vei fi într-adevar protejat de necazuri si primejdii. Oamenii obisnuiau sa respecte aceste superstitii cu strictete pentru a-si proteja animalele de lupi.
De Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptenele. În caz contrar, vei atrage asupra ta necazuri si primejdii.
La Sâmedru, se zice din batrâni, ca oamenii morti se fac moroi, vârcolaci, strigoi si, iesind din pamânt, îi bântuie pe cei vii.
Un alt obicei frumos al zilei de Sfântul Dumitru se întâlneste în Dobrogea. Mai multi tineri se strâng la o casa, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere si cavale. Printre ei se afla si un fecior îmbracat ca o cadânca, iar astfel capata bacsisuri. Obiceiul se mai numeste si “datina Saiegiilor”.
Ce nume sunt sarbatorite de Sfantul Dumitru?
Ei bine, pe langa numele Dumitru sau Dimitrie, mai exista si alte nume sarbatorite in aceasta zi: Dumitrache, Dimitri, Dima, Dimitrica, Mitrea, Mitru, Mitrache, Mitache, Dumitrica, Dumitra, Demetre, Dumitrita, Mita sau Mimi. Se pare ca numele Dumitru si derivatele lui sunt foarte indragite de romani. Deasemenea se estimeaza ca numele Dumitru este cel mai des intalnit printre barbatii din Romania, dupa cel de Gheorghe.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5
4.5