Samca este o creatura mitologica romaneasca, un spirit necurat, un duh malefic, un demon in cele mai multe variante, care rapeste copiii in partile Bucovinei. Samca se mai numeste aici si Spurcata. In Tara Romaneasca ea este cunoscuta cu numele de Avestita, Aripa Satanei, sau Baba Coja in alte parti.
Noi credem ca Samca este diferita, cel putin ca abilitati, de surata ei Avestita prezenta in partile sudice ale tarii. Daca Avestita este responsabila de durerile gravidelor si moartea acestora, de bolile noilor-nascuti si sugarilor, Samca rapeste in general copii mai mari. In timp ce Baba Coja are exclusiv misiunea de a rapi copii. In plus, Samca are puterea “privirii rele” si, cel mai importanta, este infatisata ca ursoaica, veche zeitate pagana a dacilor.
Cine este Samca in povestile romanesti?
In magia populara romaneasca, Samca este cea mai activa fiinta demonica, chiar mai rea decat Zburatorul, zmeii sau Caii lui Santoader.
Ea provoaca boala numita samca sau spasm (sperietura).
Samca are legatura cu practicile vrajitoresti, acestea fiind folosite pentru a ajuta nasterea si copilul. Samca ataca fizic, dar si spiritual. Femeile gravide sunt speriate aievea sau in somn avand cosmaruri teribile de animale, insect sau argintul viu. Totul este insotit de “privirea rea”. Este un demon care terorizeaza, producand sperieturi atat de puternice incat conduc la avort spontan. Urmeaza deformarile fizice precum pocirea fetei, crampele, schimonosirile ciudate ale membrelor, nebunia, dar si pierderea vietii. Asadar victima trebuia protejata cu descantece si talismane. Insa aceste metode magice nu ofera garantii. Se spune ca cei care au scapat de samca au ramas marcati pe viata. Unii pot ramane mutilati sau sensibili, mai ales in cazul viitoarelor mame.
In descantecele de samca apar cateva nume speciale precum Iuza, Avaruza, Dezana, Nafruta, Cadachia si Necoranda. Ele sunt nume de vrajitoare asociate dracoaicei. O fiinta demonica este cu atat mai puternica cu cat numele ei se schimba permanent si nimeni nu poate avea controlul absolut asupra ei.
Numele ei diverse difera de la tipuri de boli la ceasuri rele.
Numele Samca vine din bulgarescul senka, adica umbra, fantoma a unui om.
Samca apare si infatisata ca ursoaica, unul din animalele in care se transforma. Acest lucru nu duce cu gandul la o zeitate feminina mai veche, al carui animal totemic era ursoaica, cunoscuta pentru protectia puilor. Probabil acest cult a fost detronat mai tarziu de unul patriarhal, zeitatea devenind demon.
Ea apare infatisata cu unghii ca niste seceri la maini si picioare, ramasita a totemului urs. Isi arunca sanii pe umeri ca sa poata umbla, are ochii de jaratic si bolboroseste in limba demonilor, umflandu-si pieptul ca zmeoaicele. Locuieste in Talpa Iadului si se schimonoseste mereu, fiind ea insasi muncita de boala pe care o da victimelor.
Totemul este evident atunci cand apare imbracata ca femeie cu blana de urs, imitand mersul in patru labe. E vazuta dand tarcoale casei si framanta teribil femeile gravide, le tortureaza si le sminteste. De ea se tem cel mai des femeile care au fost atacate in copilarie si acum sunt insarcinate.
Deci probabil aceasta este cea mai mare difernta intre Samca si Avestita – furtul si atacarea copiilor.
Samca ataca si bebelusii provocandu-le spasme, carcei de stomac care ii fac ghem de durere. In unele parti se zice ca li se fura mana. Copiilor li se sucesc membrele, li se stramba falcile si pot ramane asa toata viata daca nu mor.
Samca, spre deosebire de Avestita, poate fi vazuta doar de vrajitorii care stiu sa alunge vampirii si de cei nascuti intr-o sambata. Tot acestia au si puterea sa o omoare. Probabil pentru ca Apa Sambetei alunga demonii in iad.
Ca orice fiinte, si Samca poate muri caci ea pocneste sau crapa la fel precum zmeoaicele din basme.
Descantecul de Samca
La descantecul spus de Samca trebuie sa existe si asa-zisele ingrediente magice: vin, untdelemn, vopsea indigo, un ac si un pai de matura. Scopul descantecului este de a salva victima. Cel care indeplineste ritualul se foloseste de tuica pentru purificare, de cele pomenite mai sus si de un briceag, fierul fiind un element des intalnit in ritualuri si descantece magice.
In Moldova, Samca este alungata intr-un peste. Mreana este valva pestilor, pestele de aur pescuit de eroul basmelor romanesti. El este pestele primordial, un dar ritualic care urmeaza sa duca Samca in adancul apelor necreatului. Cea mai buna zi pentru ritual este martea, ziua in care Dumnezeu, cu ajutorul Nefartatului a ridicat pamantul din haosul apelor primordiale. In aceasta zi se mantuie lumea si bolnavul are cele mai multe sanse.
Cartile de descantece de Samca exista inca din secolele XVII-lea – numeroase manuscrise romanesti fiind dovada vie.
Cartile de Samca sunt un talisman ce este citit copiilor cand incepe sa-i doara pieptul. Aceste carti apar in special in zona Bucovinei. Se zice de luatul stransului sau de spariet.
Credinta despre Samca se va raspandi si in Ardeal. In 1862 existau carti de Samca si la Sibiu. Ca si contrapondere, apare si Sf. Sisoe ca protector al nasterilor si copiilor.
Samca este rezultatul unor influente crestine asupra mitologiei romanesti. Insa demonii crestini s-au suprapus peste credinta autohtona intr-o zeitate a fertilitatii, reprezentata de ursoaica.
Romanii credeau ca bolile capatate de “cei truditi de Samca” putea fi gonite cu ajutorul descantecelor. De aceea apelau la “femeile pricepute în a face descantece”. Acestea pregateau de cele mai multe ori o “scaldatoare din planta Samca sau Samcutia (nota: scai albastru sau scai vanat) în care scalda apoi pe copii sau pe cei bolnavi”. Daca acest leac nu însanatosea bolnavul descantatoarea lua
“untura si excremente de porc negru, gainatde cocos negru, tamac, dohot (pacura) si din plante: usturoi, iarba mare, leustean si samca si pe toate obiectele acestea le pun la un loc într’o tigaie de lut sa se prajeasca la foc, iar pe cand se prajesc le mesteca bine. Dupa ce s’au prajit de ajuns, ung cu amestecatura aceasta copilul bolnav de Samca, începand de la crestetul capului de catre urechea dreapta, în jos peste piept pana la varful degetului de la piciorul stang, apoi din crestetul capului de catre urechea stanga peste piept pana în varful piciorului drept. Tot în acest chip si pe spate.”
La final femeile faceau cate o cruce în fiecare colt al casei. Acest ritual era însotit de rostirea unui “descantec de Samca”, asemeni celui publicat de Gheorghe Tazlauanu în anul 1943 în culegerea de folclor “Comoara neamului” (vol.VIII):
“Plecand femeia (cutare)
Duminica la sfanta biserica,
Caci era zi de sarbatoare,
Cu pruncul a nascatoare.
Si la mijloc de cale,
La mijloc de carare,
S’a întalnit cu Satan al mare,
Calare pe un taur,
În mana cu biciul de balaur.
Cu biciul a pocnit
Si trei draci au venit,
Pe (cutare) au apucat-o,
De mijioc au luat-o,
Sus au asvarlit-o,
În pamant au trantit-o,
În desert au izbit-o,
Si copilul neîmplinit,
Ea ca l-a facut,
Si nimeni n’a vazut-o,
Si nimeni n’a auzit-o,
Numai Maica Domnului,
Din înaltul cerului,
Care’ndata a venit
Si la (cutare) femeie i-a poruncit
Degraba la descantatoare sa se duca
Si carte pe piele i-a facut
Cu litru de sange a iscalit,
Pe Satan l-a afurisit,
Ca din copil sa iasa,
Si peste noua mari sa treaca
Acolo sa traiasca,
Acolo sa-si vacuiasca,
Iar copilul va creste,
Ca voinicul din poveste,
Frumos ca spuma laptelui,
Nalt ca bradul muntelui.”
Din gura descantatoarei Elena lancu, Tescani-Bacau.
In functie de zonele tarii exista si alte descantece la fel de interesante, urmarind in general aceleasi principii:
Descantec de Samca:
A purces pe cale, pe carare, N.
Cand, la jumatate cale,
L-a întalnit o Samca cu patru picioare,
Cu par de urs îmbracata pana în pamant.
Bine l-a întalnit,
Trupul i-a schimonosit,
Pieptul i-a stricat,
Ochii i-a paienjenit,
Sangele i-a baut.
Carne i-a mancat,
Toate puterile i-a luat.
Nimeni nu l-a vazut,
Nimeni nu l-a auzit,
Numai Maica Domnului
Din poarta cerului
A auzit si l-a vazut
Si l-a întrebat
– Ce te vaicarezi si te cainezi?
– Cum nu m-oi vaicara
Si nu m-oi caina,
Cand am purces pe cale pe carare,
Gras si frumos
Cand la jumatate de cale
M-a întalnit o Samca cu patru picioare,
Cu piele de urs îmbracata,
Trupul mi-a schimonosit,
Pieptul mi l-a stricat,
Ochii mi-a paienjenit,
Sangele mi-a baut,
Carnea mi-a mancat,
Si nume nu m-a auzit
Si nime nu m-a vazut!
Si i-a zis Maica Domnului:
– Du-te la cine stie descanta,
Cu matura te-a matura,
De la tine l-a departa,
Cu acu l-a împunge si l-a strapunge,
De la tine s-a duce.
Cu biciul l-a biciui,
De la tine s-a porni,
Peste Marea Neagra l-a arunca,
Unde popa nu toaca,
Lui Dumnezeu nu se roaga.
Acolo sa-i fie cina si odihna
Si N. sa ramaie luminat,
Ca cristalul de curat,
Cum Dumnezeu l-a zidit,
Si ma-sa ce l-a facut!”
Se descanta în trei luni, în cate trei zile de cate trei ori, în rachiu si cu un pai de matura, un ac si o biciusca de gasit. Rachiul îl bea bolnavul si se mai spala cu el.
Samca, rautatea copiilor
Samca este un duh primejdios in folclorul romanesc pentru femeile lauze si nou nascuti, sinonima cu Avestita, Spurcata, Raul Copiilor, Aripa Satanei.
Din familia ei mai fac parte Samcoiu si noua copii, la fel de urati si periculosi ca Samca. Se arata, atat ziua cat si noaptea, sub forma de vietate (pisica fara par cu ochii mari holbati si infocati, caine cu dintii ranjiti, capra, porc foarte mare si fioros, gaina, cioara mare cu ochii de sange, broasca, musca, paianjen mare si negru) sau de femeie. Samca inspaimanta, framanta si chinuieste femeile in timpul facerii, uneori le omoara sau le lasa schimonosite si neputincioase pentru tot restul vietii. Copiii in varsta de 1- 4 ani imbolnaviti de Samca tremura din tot corpul, tresar in somn, ofteaza, li se stramba mainile si picioarele.
Boala data de Samca se numea rautatea copiilor. Pentru a se feri de Samca i se scria pe o hartie sau pe peretii casei cele peste 99 de nume purtate sau se deseneaza scena in care Sf. Arhanghel Mihail o omoara, practici magice imprumutate de romani de la alte popoare. Hartia era pastrata ca amuleta de femeia lauza, in san, intr-un saculet agatat de gatuI pruncului, sub perna sau in albia (Leaganul) copilului. Mai frecvente erau insa descantecele care descriu intalnirea, infatisarea, comportamentul si raul pe care il face Samca. Este cunoscuta sub numele de Samca sau Spurcata in Bucovina si Moldova, de Avestita in Tara Romaneasca si Banat.
In alta parte a tarii se vorbeste despre 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava si Samca. Cine ii scrie numele prin descantec o va face pe Samca sa se duca in schimb la cel care l-a scris, dar, daca acesta este un om batran, care si-a trait viata, Samca nu ii va face rau, ci doar il va face sa scrasneasca din dinti in somn.
Asadar, discutam despre un personaj din legedele romanesti, un spirit necurat, un demon daca privim din perspectiva crestina. Mainile de fier, ascutite ca andrelele si limba de foc o fac inspaimantatoare la vedere. Va dati seama daca v-ar urmari nebuna prin padure. Demonul se arata mereu pe luna plina.
Baba Coja
Coja: este un spirit feminin malefic, specific mitologiei romanilor din Ardeal, care are puterea de a ucide copii nebotezati. Marele etnolog si folclorist Simion Florea Marian (1847– 1907) insista asupra paralelei cu surata sa, Frau Brechta mit dem Klumpfuss din mitologia germana, stapana peste toate duhurile necurate. Baba Coja are unghii de arama la maini si nas de sticla, topaie cu un picior de fier prin negura noptii si fura sufletele copiilor pentru a le ascunde in tufe de soc. B. P. Hasdeu este, insa, de parere ca etimologia ei deriva din numele teribilei Babe Kuga/Kuzica sau Kuzna din folclorul sarbesc, ca o reminiscenta din epoca convietuirii in regiune a daco-romanilor si slavilor de sud.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.