Populatiile primitive se gasesc aproape peste tot in lume si se caracterizeaza printr–un stadiu de civilizatie foarte putin avansat. Ele nu cunosc agricultura, cresterea animalelor si mestesugurile, ci traiesc din culegerea fructelor si radacinilor ei, din vanatoare.
Antropologii nu sunt de acord asupra originilor omenirii. Dupa Biblie, suntem toti urmasii lui Adam si chiar ai lui Noe, asadar omenirea s–ar fi lansat in valuri succesive ca sa ocupe globul pamantesc, plecand de la platourile inalte ale Asiei apusene. Unii presupun ca populatiile care s–au detasat primele din nucleul principal ar fi ramas la un stadiu de dezvoltare mai elementar si ca urmare, ar fi fost impinse in regiunile cele mai retrase si mai neprimitoare ale planetei.
In stadiul actual al stiintei, nu putem sa afirmam categoric ca aceste populatii sunt mai primitive decat altele, nici ca religia lor ar fi mai asemanatoare cu cea a primilor nostri stramosi. Dar nu se poate nega faptul ca populatiile acestea, atat de departate unele de altele, au obiceiuri religioase asemanatoare si care le deosebesc de vecinii lor imediati, care sunt totusi mai avansati prin organizarea si tehnica lor.
Intai sa trecem in revista rapid aceste populatii:
In Africa, pigmeii sau negritos de talie mica, impinsi in adancul padurii virgine, precum si bosimanii sau hotentotii, instalati pe platourile neroditoare ale Africii de sud.
In Asia, andamanii, alungati din India si refugiati în insulele Andamane din Oceanul Indian; pigmeii semang, in extremitatea de sud–est a Asiei, in peninsula Malacca; negritos, populatie primitiva din insulele Filipine; ainos, impinsi de japonezi in nordul arhipelagului nipon; samoiezii, în partea arctica a Siberiei.
In Australia, bastinasii australieni, mai ales cei din sud–est.
In America, eschimosii, in extremul nord; anumite triburi amerindiene mai dezmostenite decat altele:
algokini, in muntii de est;
californienii, pe platourile pustii din vest;
amazonienii, in infernul verde al padurii virgine;
fuegienii, in extremitatea sudica – Tara de Foc.
Se poate constata ca populatiile acestea locuiesc la extremitatile planetei. In amanunt, exista deosebiri nenumarate intre ele, dar in ansamblu, se constata o convergenta remarcabila.
a) Dumnezeu unic
Esentialul conceptiilor lor religioase este notiunea de Dumnezeu unic, creator al universului. El face ce vrea. El are cunostinta perfecta despre ceea ce se petrece. Cateodata se presupune in mod naiv ca soarele si luna sunt cei doi ochi ai Sai, care ii permit sa vada totul sau, ca pasarile ii aduc informatiile de care are nevoie. Notiunea de trinitate nu este prea puternica dar nu lipseste. Marele Dumnezeu general, el este considerat drept si bun. El pedepseste pe cei rai si rasplateste pe cei care fac binele.
Avem, deci, de–a face cu un fel de monoteism, cu cateva rezerve, totusi. Monoteismul este stirbit cateodata de mituri familiale. Marele Dumnezeu poate avea un fiu sau un frate. Se intelege cum a putut sa se dezvolte aceasta notiune. Un trib adora pe Marele Dumnezeu sub un nume specific. Tribul vecin se inchina unui Mare Dumnezeu foarte asemanator dar sub un alt nume. Nu era deci acelasi Dumnezeu dar cei doi se asemanau foarte mult. In alta parte, monoteismul este stirbit de ideea ca Marele Dumnezeu are un rival, in persoana unui geniu al raului sau chiar a primului om care, dupa ce a fost creat, s–ar fi razvratit contra creatorului sau.
Exceptand australienii, Marele Dumnezeu nu este niciodata reprezentat printr–o imagine. Este cu atat mai remarcabil, cu cat vecinii acestor populatii sunt adesea inchinatori la idoli.
Numele si titlurile date Marelui Dumnezeu sunt semnificative: Cel care face, Persoana, Stapanul tuturor, Marele Spirit ( Marele Manitu, al unor triburi amerindiene), Cel ce este Puterea, Sprijinul, Domnul cerului, Tatal.
b) Cultul
Cultul comporta rugaciunea adresata Marelui Dumnezeu. Jertfa poate fi de genul ofrandei primelor roade. Astfel, inainte de a culege nuci de cocos pentru ei, pigmeii – negrillos ofera doua divinitatii. Cand bosimanii descopera un izvor, ei incep sa raspandeasca putina apa pe pamânt, ca libatiune, inainte de a bea ei insisi.
Anumite jertfe au o valoare de ispasire. In caz de furtuna, andamanii cred ca Dumnezeu s–a maniat si ard frunze pentru a–l calma. Pigmeii semang isi fac taieturi la genunchi, pana cand tasneste sangele.
Morala
In general, aceste populatii au o morala inalta. Misionarii din Amazonia adevereau ca, in triburile unde lucrau ei, omorul, adulterul, hotia erau complet necunoscute. Greseala cea mai condamnabila de care acesti oameni se faceau vinovati era de a imprumuta un obiect fara a cere permisiunea prealabila dar avand grija, totusi, sa–l dea inapoi dupa ce il foloseau, chiar daca nu toate aceste populatii au acelasi nivel al virtutii, in ansamblu, au o purtare relativ pura, de o purtare mult mai mare decat vecinii lor.
Lumea de apoi
Notiunea de viata – de – apoi este generala. Unii plaseaza lumea de apoi intr–o insula a fericitilor sau pe un munte la care se ajunge cu o scara sau in cer unde s–ar ajunge urmand razele soarelui la asfintit sau urcandu–se pe curcubeu. Pentru ainos, viata viitoare va fi sub pamant. Unii cred ca ocupatiile pamantesti se prelungesc in lumea-de-apoi, iar mortii sunt inmormantati cu armele lor, pentru ca ei sa poata practica vanatoare.
In general, se crede intr-o viata-de-apoi fericita. unii bastinasi din Austrailia cred in pedepsirea celor rai prin foc, unii amerindieni din California cred ca raposatii vor urma Calea Lactee si ca in locul unde aceasta se desparte in doua, unii vor merge la fericire, iar altii vor merge la osanda.
Dupa cum se vede, religia primitiva este desigur, lipsita de rafinament, dar este relativ scutita de deviatii dezastruoase. Populatiile mai bine organizate si mai bine utilate care inconjoara acesti oameni simpli, au dezvoltat forme mult mai elaborate de religie insa, de asemenea, mult mai contestabile.
In concluzie monoteismul primitiv se numeste henoteism. In care zeul suprem este conceput ca spirit, religia ar putea sa se indrepte spre panteism, prin animism adica spre credinta ca natura are un suflet universal care se manifesta prin sufletele fiintelor si lucrurilor pe baza principiului :“Tot ce este, traieste”. Mana, spiritul impersonal al malanesienilor este un suflet al naturii, in germene.
Daca divinitatea henoteista este conceputa dupa chipul si asemanarea omului, multiplicarea acestei divinitati duce la politeism. Se poate ca divinitatea respectiva sa ramana unica si personala, ducand la un monoteism perfect, cum este religia negrilor swahili din Kenya (Africa de est), care trec usor la crestinismul evanghelic si chiar la penticostalism
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.