Demoniacii sau cei posedati de diavol sunt oameni in care se presupune ca diavolul si-a gasit domiciliul. Ei sunt mai mult sau mai putin agitati, in functie de pozitia lunii. Sau cel putin asa credeau cei din vechime. Istoricul Josephus afirma ca nu diavolul intra in corpurile posedatilor si-i chinuie, ci sufletele celor pacatosi.
Posedatii: demoni sau cazuri medicale?
Evreii alungau pe diavol din trupul posedatilor cu radacina de “barath” pronuntand anumite cuvinte. In biblie scrie ca Mantuitorul ii alunga prin puterea lui divina, ca el a transmis aceasta putere apostolilor si urmasilor lor, dar ca aceasta virtute a scazut cu totul.
Iata cateva marturii si exemple despre posedati si diavol. Ele au fost povestite si consemnate de diferiti calugari si membrii ai clericului. Adevaraul lor insa, in lumina medicinii si a tehnologiei secolului al XXI-lea, este contestat. Logica si ratiunea, stiinta si tehnologia ne arata ca astfel de scenarii sunt neverosimile. Cele mai multe au constituit saralatanii.
Exorcizarea lui Emily Rose si cazul Tanacu
Daca stam sa ne gandim, cazul Anneliese Michel, o tanara din Germania, de religie catolica, despre care doctorii credeau ca sufera de afectiuni psihiatrice grave, a inspirat filmele “Exorcizarea lui Emily Rose“ si “Requiem” care au definit genul legat de exorcizare si demoni. Crizele fetei se pare ca au aparut la 16 ani. A murit de foame si deshidratare dupa 67 de sedinte de exorcizare. Cei doi preoti care au initiat acest macabru si barbar ritual au fost condamnati pentru ucidere din neglijenta.
Astfel de cazuri celebre au aparut peste tot, mai tarziu, inclusiv in Romania – cazul Tanacu. In numele credintei, oameni ai religiei, oameni ai cartii, preoti si calugari isi condamna si omoara semenii. Locul unor astfel de oameni este in spitale sau ospicii unde ar trebui sa beneficieze de tratamente pe masura. Insa societatea inapoiata in care traim permite, ba chiar incurajeaza astfel de ritualuri salbatice. Lipsa educatiei, ignoranta, izolarea, ba cateodata chiar si o evlavie exagerata si prost plasata, ii imping pe cei din jur la astfel de acte.
Moliftele Sfantului Vasile – rugaciuni pentru exoricizare in Biserica Ortodoxa
In Biserica crestina ortodoxa exista sapte rugaciuni pentru izgonirea demonilor lasate de Sfantul Vasile si Sfantul Ioan Gura de Aur. Ne gandim ca civilizatia a evoluat de atunci pana in zilele noastre, nu? Si ar trebui sa tratam aceste ineptii ca pe niste basme grotesti, lipsite de logica si fara minte. Insa cei mai multi dintre noi le vad ca pe un adevar absolut si asta e groaznic. A crede intr-un zeu invizibil e nebunie, a crede ca cineva poate fi posedat de duhuri necurate e deja o crima. Pentru ca cei mai multi fanatici au fost convinsi de asta.
Fapte descrise exagerat si inexact, oameni grav bolnavi suferind de boli psihice si nu numai. Ganditi-va cati au murit pe rug crezandu-se ca sunt posedati de diavol sau vrajitori. Sau acei saraci umili care au platit cu pretul vietii faptul ca s-au nascut cu diverse afectiuni psihice. De la epilepsie la schizofrenie totul era tratat ca demoniac. Cunoasterea unor secrete, vorbirea in limbi straine, chiar nedovedita, o forta musculara fara seaman – orice era motivul perfect.
Se cunosc demoniaci carora diavolul le-a smuls unghiile de la picioare fara sa simta vreo durere. Unii mergeau in patru labe sau se tarau pe spate si pe burta. Au fost vazute de asemenea femei care mergeau cu capul in jos, altele alergand pe strazi despletite, aproape goale, scotand strigate teribile. Altii se simteau gadilati la picioare, fara sa stie de cine sau vorbeau limbi pe care nu le invatasera vreodata.
O femeie adusa de un staret la manastirea sa din Londra, s-a bucurat o vreme acolo de ingrijirile necesare. Cu timpul insa, ea a fost lasata fara prieteni, fara venituri, cautand cum era si firesc, consolarea pe langa fanatici care i-au impuiat capul cu povesti. Repede, a devenit posedata. Greutatea era sa se afle daca spiritul ce o poseda era din infern sau din cer. Dar indoielile nu intarziara sa se clarifice: varsaturi de ace rasucite, palmele intoarse pe dos au facut sa fie identificat diavolul in persoana. Nenorocita isi pierdu darul vorbirii si gura ei scotea cuvinte in care martorii recunoscura imediat vocea diavolului. Ea a fost deci declarata demoniaca in toata regula.
Dar cine o adusese in starea aceasta? Calugari si calugarite venire sa-i ceara numele celui vinovat. Pierdere de vreme. Niciun raspuns! Nimeni din acestia nu avea dreptul s-o chestioneze. Cand, prin forta magiei, un spirit al infernului ia in stapanire pe cineva, acesta are dreptul sa nu raspunda, cu conditia ca cel care il interogheaza sa nu fie episcop, caci atunci e obligat sa spuna adevarul.
Prin urmare, soseste la manastire episcopul cel mai apropiat si secretul este scos la lumina. Diavolul marturiseste in sila ca el e supus staretului, din ordinal caruia se afla in locuinta prezenta si ca e hotarat sa ramana la datorie. Episcopul, foarte priceput exorcist, se foloseste cu succes de armele bisericii. Staretul e acuzat public de vrajitorie. Martori numerosi si seriosi il acopera cu acuzatii grave, 14 persoane de incredere garanteaza ca l-au auzit pe diavol vorbind limba latina. Ce aparare sa opui la asemenea autoritati? Astfel, in urma unui process, vinovatul este condamnat si piere, ca atatia alti eretici, aruncat pe rug.
Cum recunoastem un posedat?
Ce timpuri! Oamenii din acele vremuri nu erau ca cei de azi, ci vrednic-credinciosi. In trecut existau in Franta si in toata Europa o multime inspaimantatoare de posedati si calugarii nu mai faceau fata la aceasta situatie. Astazi nu mai exista asa ceva. Dar, in sate uitate de lume sau chiar in unele comunitati, aceste asa-zise exorcizari inca se mai practica. Copiii nevinovati sau rude bolnave cad prada acestui ritual.
Oamenii bisericii credeau ca se putea recunoaste o persoana demoniaca dupa mai multe semne sigure, si a caror cauze naturale nu puteai sa le cauti fara sa fii acuzat de crima, contorsiuni, obraji buhaiti, imobilitate, sunete scoase din stomac, fixitatea privirii, sangele care nu curge cand e intepat corpul etc. Nebunii si maniacii aveau reputatia si simptomele maniacale atat de inspaimantatoare incat intr-un anume fel, stramosii nostri sunt oarecum de scuzat pentru ca au pus aceste manifestari pe seama spiritelor raului. In fond, cauzele adevarate ale acestui delir infernal erau inselatoria si sarlatanismul.
Ne vom intreba cine a putut mana pe oameni pe drumul acestei monstruoase nebunii? Toate acestea raspundeau unor interese, populatia superstitioasa trebuia infricosata si facuta sa creada ca diavolul e mereu pregatit sa-l inhate pe cel pacatos. In secolul al XIX-lea s-a dat publicitatii aceasta ingrozitoare amenintare: “daca nu va platiti darile, serpi inaripati, iesiti din iad, vor veni sa roada sanul nevestelor voastre!”
In realitate posedarea e doar un mit. Exoricismul nu are nicio putere asupra mintii umane. Biserica, prinsa inca in Evul Mediu intunecat, incearca cu toate puterile sa sperie omul prin farmece si vrajitorii. Nimeni nu ar mai merge la biserica daca n-ar avea de ce sa se teama. Asa ca inventia diavolului, a raului perfect, unanim acceptat, omniprezent, a fost scuza perfecta. Ar mai merge cineva la Biserica fara frica de iad? Ar mai face cineva fapte bune fara frica de pedeapsa? Sistemul fiind corupt din fasa, rezultatul e compromis totalmente.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
Pingback: Cum se impaca exorcismul si societatea moderna? | Mythologica.ro
Buna ziua.mai postati despre posedati .ca sa ne dam seama dacs sunt boli pshice sau inteadevar posedati…