Intr-o epoca in care profilurile digitale ale utilizatorilor capata din ce in ce mai multa influenta asupra manifestarilor si actiunilor acestora in lumea reala, e firesc sa ne intrebam de ce parte se inclina balanta cand vine vorba despre beneficii versus probleme etice in universul online.
Mituri si metamorfoze digitale. Beneficii versus probleme etice in universul online
Potrivit afirmatiilor specialistilor de la „Ethics Advisory Group” (EAG) – entitate ce evalueaza dimensiunile etice si gradul de protectie al datelor personale in lumea Web, se poate concluziona ca „asa dupa cum exista o limita in ceea ce priveste atributele globalizarii in epoca in carea aceasta a devenit protagonista, tot la fel exista o limita intrinseca si la nivelul digitalizarii datelor si informatiilor in era digitala”.
La nivelul raportului oficial intocmit de catre expertii grupului, se semnaleaza in mod explicit implicatiile de necontestat ale noilor algoritmi de inteligenta artificala ce actioneaza asupra marilor baze de date, subliniindu-se modul in care utilizatorii devin subiecti digitali destinati sa se supuna tot mai des unor decizii impuse de angrenaje informatice, rafinate dupa schemele datelor produse constant de noi insine.
Unul din cele mai elocvente exemple in acest sens este reprezentat de pilda de functionamentul sistemelor judiciare, ca sa nu mai vorbim despre tendintele expansive ale fenomenului in sectorul serviciilor medicale, de comunicatii, de transport, de divertisment si in multe alte domenii la care omul se raporteaza in mod firesc de-a lungul vietii sale cotidiene.
Daca europenii ar fi insa tentati sa arunce o privire in ograda vecina, a asiaticilor, ar observa cu usurinta ca „e loc si de mai rau”, dupa cum spune o zicatoare, atata vreme cat in China, gratie unui nou sistem de „credit-rating”, utilizatorii dobandesc note ca la scoala, pentru o incomensurabila cantitate de actiuni digitale personale cotidiene.
Asadar, in afara prevederilor legale actuale ce reglementeaza ambientul online, ca in mai toate cele, ar fi necesara si o doza suplimentara de bun simt elementar, insotita de vocabularul specific eticii in era digitala.
Cititi mai multe despre:
Crearea unei memorii false
CE INFLUENTA AU JOCURILE VIDEO ASUPRA CREIERULUI UMAN?
Tehnic posibil, etic sustenabil
Pana in momentul de fata, etica a constituit un soi de disciplina si un domeniu in care au fost implicate resurse, pe care oamenii l-au asociat unor sectoare bine determinate – indeosebi in cel al medicinei si sanatatii, beneficiind de o dimensiune filozofica insuficient de incisiva pentru a penetra si alte arii de interes cu principiile sale bazate pe valori ce nu aduc profituri palpabile imediate.
Dara daca s-ar intocmi o harta simbolica dedicata importantei aplicarii principiilor etice la fiecare pas savarsit de om in universul online, avantajele pe termen lung ar fi fara indoiala, considerabile.
Chiar si in ceea ce priveste anumite activitati de monitorizare sustinute de fortele de ordine si de cele ale departamentelor de intelligence si care beneficiaza de un cadru legal relevant in materie de protectie a datelor personale, nu ofera suficiente raspunsuri atunci cand vine vorba despre ceea ce tehnic e posibil dar nu e sustenabil din punct de vedere etic.
Pentru a ne face o idee despre cat de straveziu e scutul de protectie in universul Web, e suficient sa aruncam o privire asupra celebrului episod al aplicatiei Strava, care a dat frau liber in mediul online informatiilor vizand antrenamentele tuturor utilizatorilor sai, inclusiv cele ale soldatilor si ofiterilor amplasati in diferite baze militare secrete.
Din punct de vedere tehnic e simplu sa se acumuleze astfel de informatii pentru a fi ulterior postate pe Internet, dar analizand situatia din punct de vedere etic, se pare ca producatorul aplicatiei in cauza nu s-a obosit catusi de putin sa se intrebe in ce masura ar fi potrivit sa le impartaseasca in lumea intreaga.
Cititi mai multe despre:
CUM VA ARATA OMUL VIITORULUI SI BIONICA: HIBRIZI SAU ROBOTI?
Cat de familiarizati sunt oamenii cu noua „paradigma epistemica”?
Intr-un limbaj mai putin accesibil utilizatorului obisnuit, raportul EAG avertizeaza populatia in legatura cu „paradigma epistemica” ce guverneaza comportamentele utilizatorilor in mediul online, referindu-se la pericolul intergistrarii unor schimbari marcante al modului de raportare al omului fata de restul lumii.
In numele libertatii cuvantului insa, utilizatorul-muritor-de-rand nu are nici cea mai vaga idee de adevaratul sens al expresiei cu pricina si nici nu-i pasa sa despice firul in patru pe marginea acestui argument, fiind presat de timp si de alte interese personale, sa obtina maximum de informatie (si de avantaje imediate), implicand minimum de resurse.
Incercand sa aduca intr-un con de lumina chestiunile asociate acestui fenomen, Luciano Floridi, unul din membrii EAG si profesor in cadrul Facultatii de Filosofie si Etica la Oxford, sustine ca „majoritatea cercetarilor efectuate in prezent se bazeaza pe date imprumutate din mediul online si nu pe informatii culese direct din lumea reala”.
Rezultatele unor astfel de studii ar reprezinta asadar concluzii desprinse din simulari informatice care permit experimentarea si validarea unor teorii si/sau solutii, fara a detine neaparat o corespondenta efectiva in lumea reala.
Este vorba despre un „modus operandi” similar experientelor efectuate spre exemplu de catre expertii de la CERN, care elaboreaza proiecte pe baza de date, pentru a evalua si a valida modele din Univers.
Acest lucru conduce la o majora dependenta de software, care nu e intru totul transparenta – cand algoritmele de „deep learning” sau „machine learning” adopta decizii in mod automat, exista riscul de a nu putea indentifica in mod clar temeiul acestora si argumentele care stau la baza optiunilor alese.
Avem de-a face asadar cu un sistem opac si inexpugnabil la capitolul „distribuire de responsabilitati”, compromitandu-se astfel rolul pe care omul tine sa si-l adjudece in scenariul propriei sale existente.
„Da-i fiecaruia tot ce vrea si vei vedea cat e de periculos”
Expertii sustin teoria potrivit careia omul si-a insusit treptat o conceptie din ce in ce mai digitala a vietii de zi cu zi, apeland frecvent la aplicatii si la baze de date gigantice, care actioneaza rapid prin prisma propriilor filtre, oferindu-i in final solutii sau imagini mai mult sau mai putin deformate despre realitate.
Flitrarea rezultatelor pentru care optam pe parcursul existentei noastre nu este neaparat un lucru negativ atata vreme cat algoritmul utilizat nu se invecheste, oferindu-ne preferinte ce nu reflecta o reala corespondenta cu mediul extern.
„Da-i fiecaruia tot ce vrea si vei vedea cat e de periculos”, afirma Floridi, sustinand ideea ca un astfel de concept echivaleaza insusi cu „negarea eticii”.
Demnitatea umana in „Infosfera” nu este numai un drept, ci pur si simplu esenta tuturor celorlalte drepturi existente, ramanand prerogativul pentru care numerosi specialisti in domeniu se lupta sa obtina instrumente eficiente menite sa combata amenintarile la adresa libertatii si autonomiei individului in general.
„Atata vreme cat suntem siliti sa ne gestionam viata prin intermediul dispozitivelor smartphone sau PC, din cauza carora pierdem controlul asupra informatiilor pe care le punem la dispozitia celorlalti in schimbul unor aparente beneficii poleite cu aur, socotesc ca nu suntem tratati tocmai ca indivizi”, afirma la randul sau Giovanni Buttarelli – European Data Protection Supervisor (EDPS).
Acesta este contextul in care se poate afirma ca ceea ce numim astazi cu o oarecare emfaza „privacy”, devine cu adevarat sistemul imunitar – bariera de protectie a organismului informational ce se proiecteaza in Infosfera.
Omul nu mai este doar un organism biologic, perceput ca materie organica, ci face parte dintr-un mediu mult mai amplu, care include toti acei subiecti – naturali si artificiali – cu care impartasim un numar infinit de informatii.
Masiva recolta de date si consecintele proliferarii acesteia in mediul online risca sa ne reduca la simpli parametri ai algoritmului insusi, stergand cu buretele demnitatea umana si consolidand personalitati ce nu reusesc sa tina pasul cu timpul.
In realitate, identitatea personala prezinta un caracter flexibil, de care automatismele computerizate nu tin seama, avansand formule ce constrang de multe ori omul la acceptarea unor solutii depasite.
Punctul de plecare pentru orice rationament etic in era digitala constituie asadar simpla observatie ca fiintele umane nu sunt acelasi lucru cu datele lor, in ciuda preciziei din ce in ce mai sporite cu care profilurile utilizatorilor pot fi modelate digital.
Era digitala impune o analiza preventiva a riscurilor de natura etica, precum si o majora intelegere a schimbarilor pe care noile tehnologii le implementeaza in matricea valorilor fundamentale pentru un individ.
Mituri si metamorfoze digitale – slalom printre iluzii si realitati
Cautarea unei dimensiuni etice in sfera impactului informational si tehnologic actual lasa loc confruntarii entuziastilor sustinatori ai profetiilor exaltante ale cyberspatiului cu cele ale defetistilor exponenti ai marelui „reject”, generand teorii apocaliptice care neaga cu inversunare beneficiile universului virtual sau, dimpotriva, pigmenteaza cu superlative argumentul.
Asa dupa cum ne invata viata, adevarul se afla pe undeva pe la mijloc si in ceea ce priveste metamorfozele digitale si consecintele lor.
Nu tot ce straluceste e aur, asa dupa cum nu tot ceea ce tine de Universul Web e lipsit de etica, dar sta in puterea de discernamant a omului sa evalueze justa alternativa si sa actioneze in virtutea respectarii unor valori etice care pun pe locul de frunte demnitatea umana.
Daca vi se pare un veritabil slalom printre iluzii si realitati, ei bine, aveti dreptate, dar ce poate fi mai frumos decat izbanda unui comportament pozitiv intr-o lume in care provocarile ne rasar in cale cu un ritm si cu o intensitate dificil de prevazut? Reusita va fi, fara indoiala, cu atat mai purtatoare de satisfactii.
Bibliografie:
- Gismondi, Gualberto – „Etica del lavoro scientifico”, 2016;
- Deiana, Giuseppe – „Etica e multimedialità nella società della comunicazione. L’educazione alla cittadinanza elettronica: una sfida”, 2017;
- Coluccini, Riccardo – „Unione Europea – faro per l’etica digitale nel mondo. La dignità umana – centro del dibattito nel mondo tecnologico”, 2018.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5
5