Ce este mitologia?
Termenul de mitologie se poate referi fie la studiul miturilor (de exemplu, mitologie comparativa), sau la o colectie de mituri (mythos, de exemplu, mitologia inca ).
În folclor, un mit este de obicei o naratiune sacra explicand cum lumea sau omenirea a ajuns în forma sa actuala, desi, într-un sens foarte larg, termenul se poate referi la orice poveste traditionala. Bruce Lincoln defineste mitul ca “ideologie în forma narativa”.
Miturile pot aparea fie ca reprezentari adevarate sau relatari mult prea elaborate ale unor evenimente istorice, ca alegorii sau ca personificare a fenomenelor naturale, sau ca o explicatie pentru un ritual. Ele sunt folosite pentru a transmite experiente religioase sau idealizate, pentru a stabili modele de comportament morale si pentru a învata.
Clasificarile rivale timpurii ale miturilor grecesti de Euhemerus, de Phaidros-ul lui Platon si Sallustius au fost dezvoltate de catre neoplatonici si au fost reînviate de catre mitografii renascentisti ca în Theologia mythologica.
Secolul al XIX-lea al mitologiei comparative a reinterpretat mitul ca evolutie spre stiinta ( EB Tylor ), “boala limbajului” ( Max Muller ), sau interpretarea gresita a ritualurilor magice ( James Frazer ).
Interpretarile ulterioare au respins opozitia dintre mit si stiinta, cum ar fi arhetipurile jungiene, “metafora de potentialitate spirituala” a lui Joseph Campbell sau “arhitectura mentala fixa” a lui Lévi-Strauss. Tensiunea dintre cautarea comparativa a lui Campbell dupa monomit sau Ur-mit si scepticismul mitologilor antropologi de origine universala au marcat secolul al XX-lea.
În plus, mythopoeia moderna, cum ar fi romanele fantasy, manga si legendele urbane, cu multi alti concurenti artificiali, sustin ideea mitului ca practica sociala în curs de desfasurare.
Caracteristicile mitului
Personajele principale din mituri sunt de obicei zei, eroi supranaturali si oameni. Ca povesti sacre, miturile sunt adesea aprobate si capata autoritate din partea conducatorilor si a preotilor si sunt strans legate de religie sau de spiritualitate. În societatea în care este spus un mit, el este de obicei considerat ca o relatare adevarata a trecutului indepartat.
De fapt, multe societati au doua categorii de naratiuni traditionale, “povesti adevarate” sau mituri si “povesti false” sau fabule. Miturile creatiei, în general au loc într-o epoca primordiala, atunci cand lumea nu a atins înca forma sa actuala, si explica modul în care lumea s-a format si felul in care datinile, institutiile si tabu-urile au fost stabilite.
Ce este mitul?
Mitul este povestea care serveste pentru a defini viziunea fundamentala asupra lumii a unei culturi si incearca sa explice aspecte ale lumii naturale delimitand clar practicile si idealurile psihologice si sociale ale unei societati. Multi oameni de stiinta din alte domenii folosesc termenul de “mit” în moduri oarecum diferite, într-un sens foarte larg termenul se poate referi la orice poveste traditionala sau, in utilizarea zilnica, la o conceptie gresita populara sau o entitate imaginara. Pentru ca sensul traditional folcloric al termenului “mit” este adesea confundat cu aceasta utilizare mai mult peiorativa, putem folosi termenul “Mythos” ca original lipsit de ambiguitate pentru a distinge definitia pozitiva de cea negativa.
Strâns legate de mit sunt legenda si basmul. Miturile, legendele si basmele populare sunt diferite tipuri de poveste traditionala. Spre deosebire de mythos, povestile pot fi setate în orice moment si în orice loc, si ele nu sunt considerate adevarate sau sacre de catre societatile care le spun. Ca si miturile, legendele sunt povesti care sunt în mod traditional considerate adevarate, dar sunt stabilite într-un timp mai recent, cand lumea era mai asemanatoare cu cea de astazi. Legendele au, în general, oameni ca personaje principale, în timp ce miturile se concentreaza în general pe super-eroi.
Distinctia între mit, legenda si basm este pur si simplu un instrument util pentru gruparea povestilor traditionale. În multe culturi, este greu sa trasam o linie clara între mituri si legende. În loc de împartirea povestilor traditionale în mituri, legende si basme populare, unele culturi le împart în doua categorii, una care corespunde aproximativ cu basmele populare, si una care combina mituri si legende. Chiar si miturile si basmele populare nu sunt complet distincte. O poveste poate fi considerata adevarata (si, prin urmare, un mit), într-o societate, dar poate fi considerata fictiva (si, prin urmare, un basm) într-o alta societate. De fapt, atunci cand un mit îsi pierde statutul, ca parte a unui sistem religios, el ia adesea trasaturi tipice din basmele populare, cu personajele sale divine reinterpretate ca eroi umani, giganti sau zane.
Mai exista deasemenea si alte categorii care includ anecdote si unele tipuri de glume . Povestile traditionale, la randul lor, sunt doar o categorie în folclor, care include elemente cum ar fi gesturi, costume si muzica.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.