Dragi mitologi, eu sunt Delmo si a venit randul sa analizam si istoria casei Lannister din House of the Dragon. Stiu ca deja sunteti familiarizati cu leii din Game of Thrones: Jaime Lannister, Tyrion si Tywin Lannister, dar aici avem o cu totul alta poveste! Vom analiza atat serialul cat si cartile lui George Martin din perspectiva familiei Lannister. Deja am vazut in episodul al treilea ca isi vor face aparitia. In ultima parte a acestui episod vor urma spoilere grave si dezvaluiri nebunesti in privinta implicarii acestui familii si a membrilor ei proeminenti in Dansul Dragonilor. Pentru celelalte personaje, familii si recenzii gasiti linkuri in descriere.
Inainte de a incepe, nu uitati ca pe canalul meu veti gasi raspuns la orice intrebare legata de mitologie romaneasca, traditii si folclor, legende urbane, istorie antica si istorie romaneasca, supereroi din basmele romanesti, topuri si liste cu tot felul de ciudatenii, creaturi mitologice, zei, eroi si monstri, dar mai ales recenzii la filme, carti si jocuri inspirate din mitologie precum Urzeala Tronurilor, Stapanul Inelelor, Witcher, Roata Timpului, Vikingii, God of War, Assassin’s Creed, Marvel si DC si alte nebunii.
Istoria Casei Lannister – House of the Dragon
Una din cele mai bogate si mai influente case nobile prezente in House of the Dragon este cea a familiei Lannister din Casterly Rock, reprezentand totodata si principalul reper nobiliar din regiunea de apus a continentului Westeros. E vorba de o casa care exista deja si era foarte puternica cand Aegon Cuceritorul si sotiile lui dragoni au ajuns in Westeros. De fapt, erau chiar regi, la fel ca cei din familia Stark.
Desi resedinta oficiala a Casei Lannister era declarata la Casterly Rock, familia detinea si o alternativa, aflata in vecinatate, la Lannisport, unde se putea profita de o pozitie optima pentru accesul la mare, gratie unui splendid port, care se bucura de o activitate comerciala intensa.
Aici se impleteau intr-o maniera efervescenta dinamicile afacerilor banoase, incheiate de pe urma incrucisarii drumului fluvial, drumului aurului si drumului oceanic, deopotriva. Adica deaia erau putred de bogati si li se dusese vestea ca se rahateau aur.
In realitate insa, Lannisterii reusira sa intre in posesia Casterly Rock ca descendenti ai eroului legendar cunoscut pentru istetimea sa sub numele de „Lann the Clever” si devenit un personaj frecvent intalnit la nivel foloristic, in baladele si istorisirile din trecut, dupa ce trase pe sfoara Casa Castelry, insusindu-si proprietatile acesteia printr-o inselatorie.
Blazonul Casei Lannister infatisa un leu de aur inaltat amenintator pe picioarele din spate, aplicat pe un fond de un rosu aprins al scutului si fiind insotit de lozinca ce suna precum o invitatie pe cat de scurta, pe atat de sugestiva: „Asculta-mi racnetul de leu” – o formula care avea darul mai degraba sa tina eventualii adversari la distanta.
In plus, Casa Lannister se mandrea si cu o alta fraza de tip motto, asociata reputatiei sale, potrivit careia „Un Lannister isi plateste datoriile intotdeuna”.
Leul de aur prezent la nivelul scutului-blazon trimitea cu gandul si la bogatiile nemasurate ale Casei Lannister, dobandite de pe urma exploatarii minelor de aur pe care le detinea inca din cele mai vechi timpuri pe domeniile sale.
Cand Aegon Cuceritorul se abatu pe coama dragonului sau, Balerion, asupra teritoriilor vestice ale continentului, Lannisterii deschisera larg portile castelului lor, intampinandu-l cu onoruri deosebite, astfel incat Targaryenii le ingaduira sa-si pastreze privilegiile dominatiei asupra intregului tinut generatie dupa generatie.
Lannister – Infatisare si trasaturi de caracter
Familia Lannister se distingea in randurile tuturor nobilelor case din Cele Sapte Regate prezentand chipuri luminoase, atragatoare, cu parul de un blond-auriu si ochii de un verde precum smaraldele si tenul alb, fara cusur.
Comportamentul lor era cu precadere mandru, hotarat, ambitios si plin de siguranta, asemenea celor ce nu duc lipsa de nimic si cunosc puterea avutiilor de care dispun, precum si atuurile detinute de pe urma pozitiilor lor privilegiate in societate.
Toate aceste trasaturi de caracter le confereau in anumite circumstante aerul trufas si dispretuitor specific celor ce se considera superiori si nu-si fac probleme atunci cand isi privesc semenii de sus.
Inteligenti si inzestrati din plin cu simtul afacerilor, au stiut sa-si sporeasca bogatiile de-a lungul generatiilor, investind aurul lor in proiecte indraznete dar profitabile si folosindu-se de influenta lor la curte si de casatoriile aranjate intre membrii propriei familii si cei ai altor nobile case, ce se bucurau de privilegii din cele mai variate.
Treptat insa, Lannisterii facura cunostinta cu retrogradarea titlurilor, Targaryenii transformandu-i in vasali si acordandu-le doar titlul de lorzi si nicidecum de regi, ba chiar limitandu-le accesul la curtea regala in primul secol al suveranitatii lor.
De altfel, pana in perioada premergatoare razboiului civil Dansul Dragonilor, nu se mentioneaza niciun Lannister ca membru al Consiliului Restrans al regelui, ci doar reprezentanti ai caselor Velaryon, Baratheon, Tully, Hightower si Arryn.
Abia in zorii celui de-al doilea secol, lordul Tymond Lannister, alaturi de trei sute de reprezentanti ai tinutului apusean, participa (in anul 101) la Marele Consiliu de la Harrenhal, votand in favoarea succesiunii la tron a lui Viserys I Targaryen.
Ulterior, in anul 112, Ser Jason – lord de Castelry Rock si fratele sau geaman, Ser Tyland Lannister – iscusit in chestiunile din domeniul politic, se straduira sa castige favorurile printesei Rhaenyra in timpul unui festin organizat cu prilejul vizitei acesteia la castelul lor, dar eforturile pe care le depusera nu fura incununate de succes.
Umbrela Casei Lannister – un adapost pentru multe blazoane
Bogatia impresionanta a Casei Lannister, influenta pe care aceasta o exercita asupra dinamicilor economice si comerciale in cele Sapte Regate, precum si reteaua de relatii politice si diplomatice pe care o construira de-a lungul generatiilor lorzii de la Castelry Rock, atrasera sub umbrela protectiei sale multe alte nobile case.
Astfel, familiile care jurara credinta Casei Lannister erau mult mai numeroase decat cele aflate in raport de vasalitate fata de Casa Hightower de pilda, desi aceasta din urma beneficie de privegii mult mai insemnate la curte, in timpul domniei lui Viserys I Targaryen, datorita rolului de Mana a Regelui indeplinit de catre Ser Otto Hightower.
Lannisterii reusira totusi sa reuneasca peste 20 de nobile case sub umbrela lor de-a lungul timpului, printre acestea numarandu-se: Casa Algood, Casa Banefort, Casa Brax din Hornvale, Casa Broom, Casa Clegane, Casa Crakehall, Casa Estren din Wyndhall, Casa Farman din Fair Isle, Casa Kenning din Kayce, Casa Lefford din Golden Tooth, Casa lorch, Casa Lydden din Deep Den, Casa Marbrand din Ashemark, Casa Payne, Casa Reyne din Castamere, Casa Prester din Feastfires, Casa Serrett din Silverhill, Casa Spicer din Castamere, Casa Swift din Cornfield, Casa Tarbeck si Casa Westerling din Crag.
Casa Lannister – implicarea in razboiul civil Dansul Dragonilor
De-a lungul domniei regelui Viserys I Targaryen, Casa Lannister urma linia politica aplicata de Casa Hightower, sustinand cu precadere cauza celei de-a doua sotii a suveranului, Alicent Hightower.
Totusi, in timp ce familia regala trata cu un respect aparte Casa Hightower din pricina legaturii stranse pe care aceasta o avea cu ordinul religios Faith of the Seven (Credinta celor Sapte), Lannisterii nu reusira sa dobandeasca pozitii similare in imediata vecinatate a regelui.
Fura chiar plasati intr-un plan inefrior din acest punct de vedere chiar si in comparatie cu alte nobile case, precum Casa Velaryon sau Baratheon si rareori slujira in Consiliul Restrans al regelui, dar izbutira sa-si impuna autoritatea la nivelul unui puternic oras portuar de pe coasta apuseana a continentului Westeros, desi acest lucru nu-i satisfacea pe deplin.
Cu timpul incepura sa manifeste ostilitate fata de Velaryoni si aliatii lor, care erau mult mai bine vazuti la curte decat ei, asadar odata cu izbucnirea razboiului civil, se orientara spre tabara verzilor, alaturi de Casa Hightower si sustinatorii cauzei acestora, in timp ce Velaryonii ramasera fideli printesei Rhaenyra Targaryen.
Dupa moartea lui Viserys I, lordul Jason Lannister sprijini ascensiunea la tron a lui Aegon al Ii-lea Targaryen, fiul cel mare al reginei vaduve, Alicent Hightower, in timp ce fratele sau geaman, Ser Tyland Lannister, izbuti sa obtina functia de Maestru al Trezoreriei, dupa ce regele il indeparta din acest rol pe Lyman Beesbury din pricina ca era unicul membru al Consiliului Restrans care nu-l sustinea pe Aegon.
In momentul in care Tyland puse mana pe visteriile doldora de aurul acumulat de-a lungul a multi ani de pace si prosperitate, decise sa imparta aceste resurse impresionante in patru parti: una fu incredintata Bancii de Fier din Braavos spre a fi pastrata in siguranta, o alta fu trimisa la Castelry Rock si o a treia parte la Oldtown.
Restul fu utilizat in folosul verzilor, in actiuni de coruptie, favoruri, daruri scumpe si angajarea de soldati mercenari, dispusi sa le execute ordinele fara cracnire in schimbul unor plati generoase. Oare cu ce seamana asta?
Lordul Jason Lannister isi pierdu viata pe campul de lupta, in batalia de la Red Fork, ranit mortal de spada scutierului Pate of Longleaf – fapta pentru care acesta din urma obtinu titlul de cavaler din partea Lordului Petyr Piper, dar si supranumele de „Doboratorul de Lei”, ca o aluzie la blazonul Casei Lannister.
Ser Tyland Lannister fu capturat de Daemon si Rhaenyra Targaryen in momentul in care acestia cucerira King’s Landing pentru o scurta vreme, dar nu fu ucis pe data, asa cum se intampla cu anumiti membri ai Consiliului Restrans al regelui Aegon al II-lea, ci fu torturat pentru a-l face sa destainuie locurile in care a expediat bogatiile vistieriei.
Dar nici chiar dupa luni intregi de tortura nu izbutira sa-i smulga acest secret lui Tyland.
Abia spre sfarsitul razboiului, cand Aegon al II-lea reusi sa recucereasca King’s Landing, Ser Tyland Lannister, orb, mutilat si sleit de puteri, fu eliberat si readus in Consiliul Restrans al regelui.
Nu putini fura cei incredintati ca dupa o atat de indelungata perioada in care fu supus torturilor, Ser Tyland si-ar fi pierdut mintile, dar in ciuda chinurilor cumplite pe care fu silit sa le indure, isi pastra nealterata judecata, inteligenta si abilitatile care-l indreptateau sa ramana unul din cei mai iscusiti consilieri ai coroanei.
Mai mult decat atat: Tyland ii supravietui chiar si regelui Aegon al II-lea, pentru a participa ulterior la incoronarea fiului Rhaenyrei, Aegon al III-lea Targaryen si a fi numit Mana a Regelui, servindu-si cu loialitate si credinta suveranul pana in anul 133, cand isi dadu ultima suflare din pricina epidemiei Febrei de Iarna care se abatu si asupra King’s Landind intre anii 132-133.
Ultima sa dispozitie fu aceea de a fi inchise atat portile orasului, cat si cele ale Fortaretei Rosii, pentru a izola persoanele contaminate si a impiedica raspandirea bolii; muri dupa doua zile de suferinta, avandu-l alaturi pe insusi regele Aegon al III-lea Targaryen, care-i tinu mana intre ale sale in timp ce trecea pragul catre cele vesnice.
Bibliografie:
Martin, George R.R. – „Fire & Blood”, 2018;
Young, Joseph Rex – „George R.R. Martin and the Fantasy Form”, 2019;
Martin, George R.R. – „Fire and Blood: 300 Years Before a Game of Thrones (a Targaryen History)”, 2020;
Wilson, Jeffrey R. – „Shakespeare and Game of Thrones”, 2020;
Day, Debbie – „Everything We Know About Game of Thrones Prequel Series House of the Dragon”, 2021.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.