Casa Dragonului: Institutii si functii de majora importanta
Casa Dragonului ne introduce intr-o lume in care desi institutiile si functiile cele mai importante se aseamana in buna parte cu cele din realitatea noastra moderna, prezinta anumite caracteristici ce impun abilitati si cunostinte specifice mediului fantezist din Westeros.
Astfel, in cetatea de scaun a regelui, la King’s Landing, regasim in imediata vecinatate a coroanei o serie de personaje carora le revin sarcini bine definite, responsabilitati si misiuni de majora importanta atat pentru regat cat si pentru regele insusi.
Iata in cele ce urmeaza o descriere a particularitatilor fiecareia din aceste pozitii si/sau institutii care indeplinesc roluri deosebite in acest context:
Mana Regelui (Hand of the King)
Mana Regelui reprezenta functia celui mai de incredere consilier al Stapanului celor Sapte Regate si totodata intruchipa deplina autoritate a regelui in intreg teritoriul.
Nu putine erau indatoririle acestuia, incluzand pe de o parte comanda armatelor regelui, participarea la elaborarea legilor si aplicarea justitiei, iar pe de alta parte, gestionarea in sens general a activitatilor zilnice ale coroanei.
Mai mult decat atat: Mana Regelui putea lua decizii si actiona chiar in numele regelui in anumite circumstante si se putea aseza pe tronul acestuia atunci cand suveranul nu era in masura sa-si exercite autoritatea, fie din pricini de sanatate, fie din alte motive exceptionale care-l impiedicau sa fie prezent.
In teorie, Mana Regelui era cel mai puternic personaj de la curte imediat dupa suveran, dar nu putine au fost cazurile in care regele insusi fu condus si manipulat de sfetnicul sau cel mai apropiat, fie pentru ca nu avea varsta potrivita pentru a guverna cu intelepciune, fie pentru ca pur si simplu era usor influentabil.
Garda Regelui (Captain of the guards)
Garda Regelui constituia functia indeplinita de comandantul garzilor locuitorilor castelului regal, menita sa preintampine si/sau sa impiedice eventualele atacuri la siguranta suveranului, familiei acestuia si castelului insusi.
Atata vreme cat sarcinile de paza ale acestuia se rezumau doar la acoperirea ariei castelului, functia de „Capitan al Garzii” ar putea corespunde in oarecare masura celei de „Comandant al Garnizoanei”, prezentand similituni multiple cu aceasta.
Pe de alta parte insa, in sens general, fiecare castel avea propriul sau comandat al garzilor, tot astfel dupa cum orice personaj de vaza si suficient de bogat pentru a-si permite o garda personala mai mult mai putin numeroasa, in functie de posibilitati, putea avea la randul sau un comandant al garzii personale, a carui sarcina primordiala era sa vegheze la siguranta patronului sau.
Totusi, Capitanul Garzii Regelui era ales din randurile celor mai inzestrati cavaleri in materie de manuire a armelor, care-si demonstrasera aptitudinile in turnirurile organizate la curte si care erau cu atat mai apreciati cu cat se puteau lauda de a detine si experienta acumulata in batalii reale, pe campul de lupta.
In Casa Dragonului, Ser Criston Cole obtine aceasta functie tocmai datorita faptului ca printesa Rhaenyra il alege pentru ca s-a remarcat in batalii si nu doar evaluand performantele inregistrate de cavalerii care luasera parte la turniruri.
Garda Orasului sau Mantiile Aurii (Gold Cloaks)
Garda Orasului era alcatuita din aparatorii capitalei celor Sapte Regate si cetatii de scaun de la King’s Landing, inclusiv a Fortaretei Rosii, veghind asupra respectarii legilor si jurand credinta in exclusivitate Tronului de Fier, cu un raport de subordonare fata de Maestrul Legilor.
Efectivele sale erau distribuite la nivelul a trei garnizoane: una aflata in partea de rasarit a orasului, in imediata vecinatate a Portii Dragonului, o alta la apus, langa Cobbler’s Square si cea de-a treia la baza turnului principal de aparare a Fortaretei Rosii.
Acesti gardieni purtau mantii aurii si erau echipati cu armuri, sulite si spade, avand cizmele si manusile negre, in timp ce ofiterii detineau un gen de pieptar ornamentat cu patru discuri de aur.
In ciuda faptului ca nu erau socotiti adevarati soldati, puteau interveni in anumite circumstante fie ca paznici, fie ca infanteristi sau ca lancieri cavaleristi.
Viata spirituala si cel mai important ordin religios local – Credinta celor Sapte
Din punct de vedere religios, Credinta celor Sapte (The Faith of the Seven) constituia forma predominanta de religie existenta in majoritatea tinuturilor din cele Sapte Regate.
Propavaduitorii acesteia erau totusi destul de rar intalniti in zonele nordice si in Insulele de Fier, unde locuitorii imbratisau credinta vechilor zei si respectiv a zeitatii marilor, forme care erau asociate traditiilor si obiceiurilor locale.
In Credinta celor Sapte, simbolul spiritual de baza era o stea cu sapte colturi, in cele sapte culori de baza ale curcubeului, fiecare din acestea indicand o putere anume: Tatal, Mama, Razboinicul, Smith (divinitatea tuturor meseriilor si meseriasilor), Maiden (protectoarea tinerelor fecioare), Crone (intelepciunea) si Strainul (o divinitate stranie – nici barbat, nici femeie, ci un fel de zeitate care prezenta caracteristici ale ambelor sexe) – acesta din urma constituind reprezentarea cumulativa a proscrisilor si/sau ratacitorilor intre doua lumi, cu infatisare ce amintea mai degraba de chipul mortii.
Liderul religios al Credintei celor Sapte se numea Inaltul Septon (High Septon) si era considerat purtatorul mesajelor noilor zei pe pamant (sau vocea zeilor), nemaiavand nevoie de un alt nume omenesc din momentul in care devenea avatarul celor sapte divinitati.
Bratul militar al Credintei celor Sapte era constituit din militanti complet devotati, aflati sub directa comanda a Inaltului Septon, impartiti fiind in doua tipuri de efective: „Fiii Razboinici” – cavaleri care au renuntat definitiv la toate proprietatile si averile lor, jurand credinta Inaltului Septon – si „Ucenicii Nevoiasi” – oameni de rand, fara avuturi, carora li se incredintau de regula sarcini mai putin importante, cum ar fi de pilda de a escorta si pazi anumiti calatori.
Credinta celor Sapte se bucura prin traditie de o serie intreaga de privilegii, pornind de la dreptul de a detine propriile sale efective militare si continuand cu cel de a beneficia de instantele ecleziastice pentru judecarea celor acuzati de a fi savarsit fapte necuvenite, daca acestia nu veneau judecati si condamnati in prealabil de catre curtea monarhica.
Mai mult decat atat: averile si proprietatile considerabile ale Credintei celor Sapte erau complet scutite de taxe si impozite.
Nu putine au fost evenimentele istorice in care Credinta celor Sapte a detinut un rol hotarator, autoritatea sa demonstrandu-se atat de puternica incat pana si cei mai aprigi suverani au socotit ca e mai intelept sa fie cu bagare de seama in ceea ce priveste raportul cu Inaltul Septon si cu credinta in sine.
Micul Consiliu (Small Council) sau Consiliul Restrans al regelui
Cei mai intelepti si mai iscusiti consilieri ai regelui alcatuiau asa-numitul Consilu Restrans sau Micul Consiliu (Small Council), din componenta caruia faceau parte sapte membri, avand functii de o importanta covarsitoare pentru coroana:
- Mana Regelui (Hand of the King) – prim consilier al suveranului si omul sau de incredere;
- Marele Maester – functie care presupunea un complet devotament fata de regat si un intelept ghid al regelui in problemele de guvernare;
- Maestrul Trezoreriei – insarcinat cu problemele financiare, investitiile si sporirea resurselor monetare;
- Maestrul Legilor – responsabil atat pentru elaborarea si introducerea unor legi nei atunci cand acestea erau necesare, cat si pentru chestiunile ce tineau de justitie in general;
- Maestrul Soptitorilor – cel mai abil spion aflat in serviciul regelui, insarcinat cu organizarea, coordonarea si gestionarea retelei de informatori si de agenti de spionaj pe intreg teritoriul celor Sapte Regate;
- Maestrul Comandant al Flotei Regale – responsabil cu sporirea flotei regale, construirea si intretinerea navelor de razboi, procurarea echipajelor corespunzatoare acestora si indeplinind totodata rolul de comandant al tuturor operatiunilor navale;
- Lordul Comandant al Garzii Regelui – titlu acordat celui mai de incredere si mai iscusit cavaler din Garda Regelui, ales din randurile celor sapte campioni desemnati din categoria protectorilor suveranului celor Sapte Regate.
Micul Consiliu era condus de rege – unicul indreptatit sa aprobe deciziile adoptate in cadrul intrunirilor si de a le transforma in lege, dar in conditiile in care monarhul se declara dezinteresat in ceea ce priveste chestiunile marunte ale guvernarii, activitatile de gestionare a acestora erau indeplinite de consilieri.
Reuniunile membrilor Micului Consiliu se desfasurau intr-o sala special dedicata din incinta Fortetei Rosii, a carei intrare era pazita de un cavaler al Garzii regelui, iar cand regele nu era prezent din motive intemeiate, locul sau putea fi ocupat de Mana Regelui.
Totusi, dincolo de aceste institutii si functii de importanta majora se distingeau prin actiunile si deciziile lor si alte prezente mai mult sau mai putin impozante, influentand in mod considerabil evenimentele si atragand cu anumtie afirmatii sau teorii exprimate consecinte neasteptate, chiar daca in aparenta rolul lor era neinsemnat la curte.
Unul din cele mai elocvente exemple in acest sens il constituia… Bufonul Regelui – cel caruia-i revenea sarcina de a-l binedispune pe suveran – lucru nu tocmai simplu de altfel, dar care-i acorda anumite avantaje, trecandu-i-se cu vederea exprimarea libertina, gesturile deplasate si in general, comportamentul impestritat cu caraghioslacuri.
Bufonul Regelui, profitand de pozitia sa aflata in imediata apropiere a suveranului, cunostea toate intrigile si barfele de la curte si chiar, la adapostul rolului sau de mascarici, inventa istorii din cele mai stranii si/sau raspandea zvonuri scandaloase in randurile curtenilor, distrandu-se copios pe seama lor.
Piticul Mushroom de pilda, servi pe post de bufon al regelui nu mai putin de patru monarhi: Viserys I Targaryen, Aegon al II-lea Targaryen, Rhaenyra Targaryen si Aegon al III-lea Targaryen, ceea ce ar putea spune multe despre abilitatile sale de a iesi bazma curata din complicatele si periculoasele intrigi de la curte…
Bibliografie:
- Martin, George R.R. – „Fire & Blood”, 2018;
- Young, Joseph Rex – „George R.R. Martin and the Fantasy Form”, 2019;
- Martin, George R.R. – „Fire and Blood: 300 Years Before a Game of Thrones (a Targaryen History)”, 2020;
- Wilson, Jeffrey R. – „Shakespeare and Game of Thrones”, 2020;
- Day, Debbie – „Everything We Know About Game of Thrones Prequel Series House of the Dragon”, 2021.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.