Iisus a fost un om sau un zeu iubitor si milostiv. Si-a iubit semenii, asta se poate citi in Biblie. Invataturile lui au mers in acest sens. Si totusi, in numele acestui sublime om al legii, care a venit sa inlature sacrificiile sangeroase, barbare si sa-l aduca pe om spre cultivarea binelui, acel care a spus: “Acel dintre voi care este fara de pacat sa arunce primul piatra”, in numele sau, la popoarele crestine, Inchizitia a jertfit mii de victime, intr-o sarbatoare a religiei, oferind cu mainile sale nelegiuite unui zeu al iertarii, pare-se, sangele omului si numind acest act monstrous de atrocitate “act de credinta”.
In primele trei secole ale existentei Bisericii, sfinti ca Ignatiu, Irineu, Justin, Origen, Clement din Alexandria, Tertulian s-au multumit sa scrie impotriva ereticilor. Cand imparatii s-au crestinat, papii si episcopii au inceput persecutiile imitandu-i pe pagani. Pana atunci ereziile nu erau pedepsite decat pe linie canonica. Imparatul Teodosiu si urmasii lui au ordonat pedepse corporale. Cei mai periculosi erau considerati maniheistii: in anul 382, Teodosiu a emis o lege care ii condamna la pedeapsa capitala, la confiscarea bunurilor in folosul sfatului si-i insarcina pe inchizitori sa-i traga la raspundere.
Putin dupa aceea, imparatul Maximus a dat pe mana calaului, la Treves, pe spaniolul Priscillian si pe adeptii lui, ale caror opinii au fost considerate eronate. Toti au fost schingiuiti cu mare zel.
Sfantul Scaun si Inchizitia
Asemenea masuri s-au inmultit in secolele urmatoare. Papii au profitat de slabiciunea suveranilor lor pentru a-si asuma drepturi fara limita. Puterea lor in timp a ajuns atat de mare, incat tronurile n-au mai avut stabilitate decat daca erau date sau acceptate de papa. Papii au dezlegat juraminte de credinta si au permis schimbari nelegitime de coroana in Franta. Sistemul ii va obliga, chiar si pe Carol ce Mare, sa se tarasca cu timpul la picioarele Romei. La sfarsitul secolului al IX-lea, Papa Ioan al VIII-lea inventeaza indulgentele pentru cei ce mureau luptand impotriva ereticilor. Fanatici sau scelerati pornesc mai tarziu cruciadele. Acest razboi nedrept, dar ce razboi e drept pana la urma, si fara motivatie, murdarit de cele mai monstruoase crime si cele mai crude excese va zdrunina intreaga lume.
Lucrurile merg insa mai departe. Dupa ce termina cu paganii, fratii se intorc impotriva fratilor. Alexandru al III-lea urca pe Sfantul Scaun in 1181. El i-a excomunicat pe crestinii eretici si, confundandu-i cu necredinciosii, el a dat indulgente si a acordat viata vesnica celor care mureau combatandu-i. Asa se naste anatema si excomunicarea. Bunurile acestora sunt confiscate. Cine ii ajuta este pedepsit.
La inceputul secolului al XIII-lea in sudul Frantei se porneste un adevarat razboi impotriva ereticilor. In numele Papei, totul se termina in varsare de sange. Asa se naste Inchizitia in Languedoc, Franta in 1208. Mii de nenorociti vor arde in flacari spre cinstea unei religii care avea la temelie blandetea si toleranta.
Pentru cea mai mare slava a unui zeu, s-au pus in scena mari acte nobile de o cruzime fara precedent. Alt papa da putere de tribunal inchizitiei. De parca n-ar fi fost de ajuns, ea se extinde din Franta si Italia pana in Spania prin calugarii dominicani. Ocupandu-se cu mare spor de toate acestea, puterea inchizitiei n-a mai avut limite. La inceput, totusi, ea nu avea dreptul sa pronunte pedeapsa cu moartea. Daca un judecator nu indeplinea pedeaspsa era si el acuzat, la randul lui, de erezie.
Prima lege a conciliului de la Toulouse ordona cautarea si pedepsirea ereticilor cu orice scop oriunde, in case, in pivnite. In Spania au ars atat de multi eretici incat au trebuit sa construiasca esafoduri din piatra. Si jocurile politice au fost facute tot cu acordul Inchizitiei. Marele general inchizitor al Spaniei trimitea pe lumea cealalta circa 10 000 de eretici pe an. Probabil aveau o cifra speciala in minte.
Inchizitia merge pana in inima lumii crestine. Toata lumea se teme, regii si imparatii tremura. Legile date de Sfantul Scaun erau inspirate de codul vizigotilor, nu de Evanghelie. La acestea s-au adaugat noi orori. Singurele tari care s-au opus au fost Anglia, Germania si Tarile de Jos. 200.000 de oameni au pierit in acest razboi. Masacre, torture, persecutii, Noaptea Sfantului Bartolomeu.
Procesele vrajitoarelor
Orice greseala, orice opinie contrara deciziilor papei, orice fel de neincredere, faptul ca papa nu este infailibil, ca nu are o putere fara margini, ca bulele nu sunt tocmai bune – toate acestea aduceau condamnarea definitiva.
Tortura a ajuns la noi culmi oripilante de rafinament. Legile omenesti exceptasera intotdeauna femeile de la acest supliciu, oricare ar fi fost crimele lor, menajandu-le fragilitatea si respectand pudoarea. Sfantul Scaun s-a situat deasupra acestor considerente. A existat insa o mare deosebire, de nuanta as putea spune. Cei care marturiseau erau strangulati, apoi arsi. Cei care nu marturiseau erau arsi la foc mic.
Incununarea Inchizitiei este frica, teroarea absoluta, abominabila. Si mai presus de toate acestea, ceea ce s-a chemat, in termeni laici, vanatoarea vrajitoarelor (“witch hunt”). O adevarata cursa impotriva Diavolului, credeau clericii. Esti femeie? Esti epileptica sau ai alte probleme psihice? Traiesti izolata de lume si, pe deasupra, ai in preajma ta si pisici negre. Felicitari! Ai castigat loteria! Te asteapta arderea pe rug sau innecul, in alte cazuri familiare din Europa.
Adesea ne intrebam cum a putut scapa asa ceva de sub control? Cum s-a putut instala o adevarata isterie in jurul acestor procese ale vrajitoarelor din Salem si nu numai? Intre 1400 si 1700 se estimeaza circa 100.000 executii. Ultimul proces a avut loc in Europa in secolul al XVIII-lea. In Marea Britanie si Germania au fost legi impotriva lor. In Arabia Saudita si Camerun inca mai exista. Astfel de legi exista inca din Egipt si din codul lui Hammurabi insa nimeni nu le-a pus in aplicare cu atata salbatici ca vecinii nostri.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
0.5