Aurul incas – comori uitate
Comorile ne-au aprins mereu imaginatia. Cand vorbim de incasi, comorile reprezinta imaginea vie a unei civilizatii pierdute.
Într-o legenda spaniola, care s-a pastrat din vremuri foarte îndepartate într-o tara din America de Sud, Ecuador, se spune ca o familie veche din sud, familia Solanda, care a daruit istoriei pe sotia eliberatorului tarii, maresalul Antonio Jose de Sucre, ar fi cumparat în decursul timpului un titlu de noblete „marchizatul de Solanda”. Acestui titlu îi erau adaugate, bineînteles, pamânturile din sud. Dar actul de vânzare preciza ca noilor proprietari le reveneau si eventualele beneficii de pe urma uneia dintre comorile de aur masiv destinate sa-l rascumpere pe împaratul incas Atahualpa, prizonier al spaniolilor, comori care au fost îngropate într-ascuns atunci când acesta a fost executat de catre conchistadori.
Actul de vânzare mai mentiona ca aceasta comoara se afla într-un loc denumit la Huaca de Quinara (mormântul incas din Quinara), în provincia Loja (in sudul Ecuadorului, langa granita peruviana). Textul nu mergea, din pacate, pâna acolo încât sa precizeze locul exact!
Bineînteles, aceasta familie si-a pastrat averea ei personala si nu si-a însusit niciodata comoara care îi apartinea prin acte. Analiza actului de vânzare este emotionanta, deoarece la Huaca de Quinara exista într-adevar, fiind situat pe malurile unui fluviu mentionat pe hartile Ecuadorului, Rio Yangana. Denumirea de Yangana e echivalenta, în spaniola, cu aceea de Yangana, desemnând tinuturi aurifere care au apartinut pe vremea imperiului incas unei capetenii, unui învingator, unui Ati.
În partea sudica a acestei tarisoare se afla într-adevar un masiv muntos foarte periculos, greu accesibil, denumit masivul Llanganati. Or, aici se afla ascunsa, istoria o dovedeste, cea mai fabuloasa comoara care a fost îngropata de oameni acum peste cinci secole.
Ne referim la comoara care a fost îngropata în muntii Llanganati, dupa ce spaniolii l-au omorât pe împaratul Atahualpa, desi pretul de rascumparare fagdduit fusese platit de catre indienii imperiului de sud.
Comoara, reprezentând pretul de rascumparare al nordului, a fost atât de bine ascunsa încât nici pâna azi nimeni n-a putut sa si-o însuseasca în întregime. Un spaniol a izbutit totusi sa aiba acces la ea în conditii enigmatice; în pofida misterului cu care s-a înconjurat, el a lasat un text si o harta ce ne-au parvenit.
Vom povesti, de altfel, conditiile în care aceste documente au ajuns pâna la noi si cum au fost transportate pe ascuns pentru ca altii sa nu-si poata însusi imensele depozite de obiecte de aur.
M-am putut întâlni, dupa numeroase dificultati, cu omul care s-a aflat desigur la originea acestor operatiuni abil camuflate. El a descoperit si a recuperat o infima parte a comorii, pe care am putut-o evalua în monede moderne. E greu sa-ti închipui valoarea ei si, totusi, obiectele care au fost ridicate din Llanganati nu sunt mituri. Ele se afla si acum într-o banca din Edinburgh, ale carei nume si adresa le cunoastem, asa cum cunoastem si numarul seifurilor în care sunt închise. Aceasta poveste rocambolesca, ar fi putut constitui ea singura un mit in sine.
Cautatorii de comori
Povestea e simpla: un tânar indian, ajuns diform în urma unor oribile arsuri, care era fiul unuia din ostasii lui Ruminahui. Acest indian, cunoscând de la tatal sau locul exact al comorii ce reprezenta pretul de rascumparare si-a însusit si el o parte din ea, spre a-l recompensa în felul sau pe cel ce l-a scapat de la mizerie, un spaniol.
Frumoasa poveste, mai degraba legenda decât document istoric, vor gândi unii! Si eu as fi avut aceasta atitudine înainte de a fi vazut documente si fotografii care dovedesc în mod indiscutabil, chiar si celor mai increduli, ca extraordinara aventura a lui Cantuna, tânarul indian, n-a fost nascocirea vreunui romancier lipsit de inspiratie, ci într-adevar o fascinanta aventura istorica. Caci scopul acestor rânduri nu este acela de a face digresiuni despre acumularile mitice sau reale de aur, argint ori pietre pretioase, ci de a-l face pe cititor, framântat de problemele moderne ale secolului nostru, sa patrunda în domeniul visului.
Toate faptele povestite sunt reale, culese din sursele oficiale si din vechile arhive spaniole. Datorita unor documente inedite, contemporane primelor calatorii ale conchistadorilor pe pamântul american, am putut face un bilant, relativ detaliat, al bogatiilor adunate de incasi în timpul imperiului si ascunse dupa sosirea „zeilor albi”. Cazul comorilor incase a fost unic în istoria omenirii si tocmai aceasta, dincolo de bogatia ce le reprezinta, le face mai captivante; ele simbolizeaza o civilizatie distrusa.
Oare va exista vreun cititor, in urma acestor randuri, curios sa se lase ispitit de febra aurului incas si sa ia hotarârea de a-si organiza propria sa expeditie ca sa-si încerce norocul.
Mi-au trecut prin fata ochilor multe documente extraordinare. Harti din perioada conchistei, am auzit de grote sau terenuri despre care mi se dadeau asigurari ca ascund bogatii. Nu m-am gândit niciodata sa întreprind ceva. Socot ca-i preferabil ca si cititorul sa faca la fel, multumindu-se sa stie ca toate acestea exista, dar ca visul este un cadru de viata mult mai bogat decât acela al aventurierilor cautatori de comori. Soarta acestora din urma a fost rareori pe masura sperantelor lor.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Incasii – Imperiul visului | Lupul Dacic
1