M-am uitat de curand, din nou, la prima parte a documentarului Zeitgeist, precum si la filmul Religulous al lui Bill Maher. Ambele mentioneaza ca adesea exista multe povesti care il preced pe Isus si care au de asemenea paralele izbitoare. Am decis sa urmez aceste afirmatii si sa vedem in ce fel aceste informatii se pot verifica si sustine.
Am gasit mai multe site-uri conduse de crestini care au contestat în mod evident toate pretentiile la orice paralele cu viata lui Isus. Am gasit, de asemenea, mai multe drumuri interesante pe aceasta tema, cum ar fi Cei saisprezece salvatori ai lumii rastigniti: Crestinismul inainte de Hristos prin Kersey Graves, Conspiratia lui Hristos, si Dumnezeu: Krishna, Buddha si Hristos revelati de Acharya S.
Ca non-crestini sa zicem, vreau sa intelegem si sa tratam acest subiect doar ca observatori interesati. Pana la urma sunt sigur ca jumatate dintre cei care citesc acest lucru vor spune în mod automat ca pretentiile sunt false, iar cealalta jumatate va afirma ca sunt adevarate. Insa adevarul este foarte nesigur si are multe fatete. Mai ales in acest domeniu.
Iata cele mai probabile asemanari mai jos:
Ambele povesti (atat a lui Isus cat si a lui Buddha) sustin ca cei doi au mers la templele lor la varsta de doisprezece ani, în cazul în care se spune ca i-au uimit pe toti cu întelepciunea lor. Ambele relatari presupun ca cei doi eroi/zei/invatatori au postit în singuratate pentru o lunga perioada de timp: Buddha timp de patruzeci si sapte de zile si Isus pentru patruzeci de ani. Deasemenea se crede ca cei doi invatatori au avut aproximativ aceeasi varsta atunci cand si-au început lucrarea lor publica:
“Cand el [Buddha] a mers din nou in gradina a vazut un calugar care a fost calm, linistit, stapan pe sine, senin, si demn. Printul, determinat sa devina un astfel de calugar, a fost condus pentru a savarsi marea renuntare”. La momentul acesta avea douazeci si noua de ani … “Isus, cand a început lucrarea, avea aproximativ treizeci de ani.” (Luca 03:23). In ambele relatari au fost tentati de “diavol” de la începutul lucrarii lor: lui Buddha, el i-a spus: “Du-te departe de viata religioasa, dar întoarce-te în împaratia ta, si în sapte zile, vei deveni împarat al lumii peste cele patru continente”. Lui Isus, probabil acelasi diavol i-a propus in acelasi stil acelasi lucru. El a spus:” Toate acestea [împaratiile lumii] Eu ti le voi da, daca mi te vei inchina mie “(Matei 04:09). Buddha i-a raspuns “diavolului”: “Pleaca departe de mine.” Isus a raspuns: “… Pleaca, Satan!” (Matei 04:10). Amandoi s-au straduit sa stabileasca o împaratie a cerului pe pamant. Potrivit Somadeva (o carte budista sfanta), invatatura de mai jos transmisa de Isus a apartinut lui Krisna. Isus a spus: “Daca ochiul tau cel drept te face sa cazi în pacat, scoate-l si arunca-l departe.” (Matei 05:29).
Potrivit Bhagavata Purana unii cred ca Krishna s-a nascut fara o unire sexuala, prin “transmisie mentala” de la mintea Vasudeva în uterul lui Devaki, mama lui. Ca atare o alta conceptie imaculata. Dar mult mai devreme de a se naste Isus. Hristos si Krishna l-au chemat pe Dumnezeu ca pe tatal lor si s-au numit Fiul lui Dumnezeu. Amandoi au fost trimisi de la cer pe pamant în forma unui om. Amandoi au fost numiti Mantuitorul si cea de-a doua persoana a Sfintei Treimi. Tatal adoptiv al omului Krishna a fost, de asemenea, un tamplar. Un spirit sau duh era tatal lor real. Krishna si Iisus au avut origine regala. Amandoi au fost vizitati la nastere de catre oameni întelepti si pastori, calauziti de o stea. Îngerii, în ambele cazuri, au emis un avertisment ca dictatorul local a planificat sa-i omoare pe copii si a emis un decret pentru asasinarea lor. Parintii au fugit in ambele cazuri si povestea seamana extrem de mult. Se spune ca istoria se repeta. Insa cu prea multe amanunte. Maria si Iosif au ramas în Muturea, parintii lui Krishna au ramas în Mathura. Atat Hristos cat si Krishna s-au retras în pustie ca adulti si au postit. Krishna a fost numit “Leul din semintia lui Saki.” Isus era sustinut ca “Leul din semintia lui Iuda.”: “Eu sunt învierea.”, spunea el. In cele doua povesti cei doi au fost “fara de pacat”. Deasemenea au fost oameni-zei dar au cerut sa fie luati în considerare atat uman cat si divin. La fel cei doi au facut multe minuni, inclusiv de vindecare a bolii. Unul dintre primele miracole pe care le-au executat in comun a fost de a vindeca un lepros. Fiecare vindeca “tot felul de boli” exorcizand demoni si înviind mortii.
Cum pot spune crestinii ca numai Isus a infaptuit miracole? Daca stam sa ne gandim nici macar nu a facut ceva neobisnuit fata de Krisna. Cei doi au selectat ucenici pentru a le raspandi invataturile. Amandoi au fost blanzi si milostivi, generosi si placuti lumii. Amandoi au fost criticati pentru asocierea cu pacatosii. Ambele povesti au sarbatorit o ultima cina. Ambele relatari spun despre cei doi ca si-au iertat dusmanii. Apoi Isus si Krisna au fost rastigniti si au inviat. Krisna insa a facut-o primul. Atunci cum pot afirma crestinii ca Isus e un zeu? E aceasta lume plina de zei inviati? Sau e mai normal sa credem ca aceste povesti au circulat, s-au transmis prin viu grai pana au fost puse in mari carti precum Rig-Veda, Mahabharata, Somadeva, Epopeea lui Ghilgames si asa mai departe pana la mai recentul Vechi Testament?
Povestea homerica despre Ulise a subliniat o viata plina de suferinta si incercari, la fel cum Marcu descrie suferintele pe care Isus a trebuit sa le indure. Nu numai in cazul rastignirii si al procesului ci si in cursul vietii. Pentru a fi adulat de mase un erou trebuie sa suporte suferinta si sa o invinga. Profetii credeau in ambele cazuri ca cel predestinat ar avea de suferit foarte mult. Ulise este un tamplar ca si Isus, si el vrea sa se întoarca acasa. Ulise vrea sa se intoarca in prea-iubita Itaca. La fel, Isus vrea sa fie primit în casa lui natala si mai tarziu in casa lui Dumnezeu din Ierusalim. In cele din urma vrea sa fie primit in casa din ceruri, in Ierusalimul ceresc. Ulise este chinuit impreuna cu tovarasii sai necredinciosi si care nu inteleg esenta lucrurilor, ei intruchipand defecte tragice. Ei au deschis stupid un sac magic care tinea vanturile legate în timp ce Ulise dormea si au eliberat furtuni teribile care împiedica întoarcerea lor acasa. Acesti marinari sunt comparabili cu ucenicii lui Isus, care nu cred tot ce le spune Isus, pun întrebari prostesti, si arata ignoranta generala despre tot. Este uimitor ca nici Ulise sau Isus nu au reusit vreodata sa realizeze ceva, avand în vedere tovarasii pe care ii au, dar acest lucru demonstreaza pur si simplu puterea si capacitatea de a fi un lider adevarat, care are un mandat divin de a conduce poporul din întuneric într-un viitor mai luminos. Acestea sunt paralele intre cei doi calatori, unul pe marea greceasca, iar celalalt pe marea sufletelor. Amandoi am putea spune ca vor cauta sa se intoarca acasa. Chiar daca povestile sunt asemanantoare numai in anumite puncte critice trebuie sa intelegem ce inseamna cu adevarat relavanta, dar mai ales, ce inseamna cu adevarat simbolul.
In literatura de specialitate, toate aceste povesti sunt trunchiate la elementele lor de baza. Eroul se naste, studiaza sau invata sa lupte, este supus unei greseli, trece prin anumite probe, gaseste salvarea, mantuirea sau uneori fericirea. De unde credeti ca vin basmele, legendele, miturile? Ele incearca sa ne invete, sa ne educe la un nivel subconstient, un nivel invatat in timp si predat mai departe copiilor nostri.
Romulus este nascut dintr-o fecioara vestala, care a fost o preoteasa a focului si a zeitei caminului Vesta si care a jurat celibat. Deci inca o data avem o conceptie imaculata. Mama lui sustine ca a fost impregnata de divinitate, dar acest lucru nu este considerat adevarat de catre Rege. Romulus si fratele sau geaman, Remus, sunt aruncati în rau si se crede ca pleaca spre lumea mortilor. (Un “sacrificiu al inocentilor” poveste paralela cu cea din Matei 2:13-16). Romulus este salutat ca Fiu al lui Dumnezeu. El este “smuls la cer” de un vartej de vânt (Se presupune ca zeii l-au luat), si isi face aparitii post-mortem. În lucrarea sa Numa Pompilius, înregistrarile lui Plutarh spun ca a existat un întuneric care a acoperit pamantul înainte de moartea sa (La fel cum a fost în timpul mortii lui Isus, conform lui Marcu 15:33). De asemenea, el afirma ca Romulus urmeaza sa fie cunoscut ulterior drept “Quirinus“, un Dumnezeu care a apartinut Archiac Triadei (un “zeu triplu”, similar cu conceptul de Sfanta Treime). Aici s-ar putea sa avem un caz clar in care romanii, cunoscuti in mod deosebit pentru “interpretatio romana” sa asimileze un zeu crestin si minunile lui. Vedem foarte clar ca modul in care moare si minunile prin care apare post-mortem sunt cele similare crestinismului. Mai cunoastem de asemenea si obiceiul roman de a zeifica eroi, imparati romani si nu numai. Vedem astfel in acesti eroi romani o continuare, o incercare de reconciliere cu cei care i-au dat pe crestini odinioara leilor din arene.
Dionysos s-a nascut dintr-o fecioara pe 25 decembrie si, ca Pruncul Sfant, a fost plasat într-o iesle. Acest scenariu este mult mai complet si mult mai apropiat. Avem asadar nu numai nasterea imaculata dar si acel 25 decembrie care este preluat destul de tarziu de crestinism. El a fost un calator care a facut minuni. El “a mers într-o procesiune triumfala pe un magar.” A fost un rege sacru ucis si mancat într-un ritual euharistic de fecunditate si de purificare de catre bacante. Dionysos a înviat din morti pe 25 martie. El a fost zeul vitei de vie si a transformat apa în vin. El a fost numit “Regele Regilor” si “Dumnezeul dumnezeilor.” El a fost considerat “Fiul Unul Nascut,” Salvatorul “,” Mantuitorul “,” Purtator al pacatului, “Unsul”, si nu in cele din urma “Alfa si Omega.” El a fost identificat cu mielul sacru. Titlul sau de sacrificiu de “Dendrite” sau “tanar de lemn” sugereaza ca el a fost spanzurat de un copac sau crucificat. Poate va aduceti aminte si de Odin al vikingilor aici care s-a spanzurat de un copac pentru a obtine cunoastere. Toate aceste elemente sunt distincte si arata intr-o singura directie. Le-am putea numi simple coincidente? Daca am fi crestini….probabil. Dar acestea sunt relatari din izvoare scrise. Ele pot fi documentate, analizate, studiate si interpretate. Ori vom accepta ca exista mai multi zei care mor si invie, ori nu vom accepta niciunul.
Acest scenariu mitic al invierii nu simbolizeaza decat moartea si invierea naturii, asa cum anotimpurile curg de-a lungul anului solar. Uitati-va la spicul de grau (laitmotiv si in cazul lui Osiris) sau la vita de vie aminitita de Dionis dar si de Isus si veti observa ca mor iarna simbolic, se ascund sub pamant, coboara in Infern ca zeii, pentru a invia si a iesi la suprafata primavara. Ce credeti ca sarbatorim in decembrie si martie? Moartea si reinvierea naturii. Nu a spus Isus ca el este “Invierea””. La ce credeti ca se refera?
Heracles este fiul unui zeu (marele Zeus). Se înregistreaza ca Zeus este atat tatal cat si stra-stra-strabunicul lui Heracles, la fel ca in cazul lui Isus fiind atat “Radacina si Samanta lui David” (Apocalipsa 22:16), ca el face parte din Unul în Treimea lui Dumnezeu, care este tatal lui Adam si în cele din urma a lui Isus. Amandoi sunt de doua ori în legatura cu Dumnezeul Suprem.
Diodorus scrie ca, “pentru ceea ce priveste amploarea faptelor pe care le- a realizat Heracles este general acceptat ca unul care a depasit toti oamenii pe care ii pomeneste memoria de la începutul timpului, prin urmare, este o realizarea dificila sa raportez fiecare dintre faptele sale într-un mod demn si prezentand o inregistrare care va fi la un nivel cu lucrarea de atat de mare amploare care a castigat pentru sine premiul nemuririi “.
Despre Isus se spune, de asemenea, ca a facut un numar foarte mare de fapte bune. Ioan 21:25 spune ca: “Isus a facut multe alte lucruri, de asemenea. Daca fiecare dintre ele ar fi fost scrise în jos, cred ca nici chiar lumea întreaga nu ar avea loc pentru cararile care s-ar fi scris “. Vedem aici o idealizare, o hiperbolizare a faptelor lui Isus. Am urmarit diverse argumente pro si contra Zeitgeist inainte sa ma aventurez in scrierea acestui articol. Am fost cat se poate de obiectiv si am incercat sa manevrez printre obstacolele si inselatoriile lasate in urma de diferiti adepti.
Cei doi vor sa fie ucisi de catre autoritate. Irod vrea sa-l omoare pe pruncul Isus, Hera vrea sa-l ucida pe micutul Hercules.
Dar cea mai importanta paralela si cred ca cea mai izbitoare dincolo de altele este trecerea in Infern. Aici incepe adevaratul proces prin care Isus se va indetifica cu intreaga lume greaca. Aici incepe procesul prin care crestinismul devine uman si poate trece ca religie a lumii. Heracles face o coborare în Hades si se întoarce cu Tezeu si Peirithoüs, la fel ca si Isus care coboara în “partile mai de jos ale pamantului” sau Hades (Efeseni 4:7-8), desi Isus nu aduce pe nimeni de acolo. Corpul lui Heracles “nu este gasit si se presupune a fi fost luat de zei:” Dupa aceea, cand însotitorii lui Iolau au venit sa adune oasele lui Heracles se presupune ca el a urcat alaturi de zei.
Trebuie de asemenea sa mai intelegem aceasta simbolistica a coborarii in infern si a urcarii in rai sau paradis caci aceste notiuni definesc mitologiile lumii.
Zoroastru a fost nascut dintr-o fecioara si imaculata conceptie a pornit de la o raza de lumina ca motiv divin. El a fost botezat într-un rau. În tinerete a uluit întelepii cu întelepciunea lui. El a fost ispitit în pustie de diavol. El a început lucrarea sa la varsta de 30 de ani. Zoroastru a fost botezat cu apa, foc si “sfant vant.” El a alungat demonii si a restaurat vederea unui om orb. El a învatat despre rai si iad, si a dezvaluit misterele, inclusiv învierea, judecata, mantuirea si apocalipsa. Si cand te gandesti ca a facut-o inaintea lui Isus. El a avut o ceasca sacra sau potir. Apoi a fost ucis. Religia sa a avut o Euharistie. El a fost “Cuvantul facut trup.” Credeam ca macar asta ar avea radacini crestine, insa se pare ca a fost imprumutata. Adeptii lui Zoroastru asteapta o “a doua venire” a lui Saoshynt sau Mantuitorul nascut din virgina, care se crede ca va veni în 2341 d.Hr. Si isi va incepe lucrarea la varsta de 30 de ani, inaugurand o epoca de aur. Se pare ca si adeptii lui Zoroastru din ziua de azi asteapta sosirea lui. Si crestinii asteapta a doua venirea a lui Isus, nu?
Ma intreb, oare cine va ajunge primul?
Attis s-a nascut pe 25 decembrie din Fecioara Nana. Se pare ca a fost o perioada cand toti copii se nasteau din fecioare. El a fost considerat salvatorul care a fost ucis pentru mantuirea omenirii. Corpul ca painea a fost mancat de adoratorii sai. El a fost atat Fiul divin cat si Tatal. De vinerea neagra a fost rastignit pe un copac, din care sangele Sau sfant a fugit în jos pentru a rascumpara pamantul. El a coborat în lumea de dincolo. Dupa trei zile, Attis a fost înviat. Se pare ca nici aceasta idee a rascumpararii nu le apartine crestinilor. In schimb, vedem din nou coborarea in infern. Deasemenea, putem recunoaste aici un laitmotiv – anume rastignirea pe un copac. Ati observat cum toate aceste figuri care il preced pe Isus au fost rastignite pe un copac? De ce credeti? Numai Isus a fost rastignit pe cruce. De fapt s-a dovedit ca a fost rastignit pe un stalp in forma literei T. Insa simbolismul acelor vremuri indepartate e mult mai accentuat si mult mai important decat ar crede crestinii.
Tot ce vedeti astazi in biserici e inspirat sau preluat din acele timpuri “pagane”. Sarbatoare de 25 decembrie apare si la Attis si la Mithra. Deasemenea, alte elemente importante si indispensabile cultului precum raza de lumina care inconjoara portretele sfintilor este preluata din zoroastrism.
Chiar va pot da un exemplu al unui astfel de Isus mult mai aproape de meleagurile noastre. În mijlocul anului 100, de-a lungul coastei de sud a Marii Negre a aparut un alt Fiu eliberator. Glycon a fost fiul lui Apollo, care a venit pe Pamant printr-o nastere miraculoasa, a fost manifestarea pamanteasca a divinitatii, a venit pe pamant pentru a duce la îndeplinire o profetie divina, a facut minuni, a vindecat pe cei bolnavi si a înviat morti.
Nascut dintr-o fecioara, Isis. Singurul Fiu al lui Osiris. Nasterea sa este marcata de steaua Sirius, steaua de dimineata. Egiptenii antici defilau in cadrul unei procesiuni purtand o iesle si pe copilul Horus reprezentat pe strazi în timpul solstitiului de iarna (aproximativ 21 decembrie). În realitate, el nu a avut nici data de nastere, el nu a fost nici om. A fost amenintat cu moartea in timpul copilariei: Herut a încercat sa-l ucida pe Horus. Un zeu ii spune mamei lui Horus: “Vino, tu zeita Isis, ascunde-te cu copilul tau”. Un înger ii spune tatalui lui Isus “Scoala-te si ia Pruncul si pe mama Lui si fugi în Egipt.” Deasemenea exista o importanta ruptura si lipsa de informatii în istoria vietii amandurora pentru ca nu exista date intre varstele cuprinse intre 12 si 30 de ani. Varsta la botez: 30 de ani. Atat Horus cat si Isus se spune ca au umblat pe apa, au exorcizat demoni, au vindecat bolnavii, au restaurat vederea orbilor. Amandoi au fost crucificati, au coborat în iad si au înviat dupa trei zile.
Nu seamana acest scenariu mult prea mult cu cea al vietii lui Isus? Ganditi-va putin, nici macar al mortii lui Isus, ci al intregii sale vieti? V-am purtat de la informatiile cele mai putin relevante privind asemanarile pana la cele mai clare. Si mai ales, cele mai complete.
Am plecat de la eroi care semanau cu Isus sau in a caror viata se intrevedeau paralele izbitoare cu ale vietii lui Isus. Unele mai credibile, altele nu. Am ajuns la reformatori religiosi precum Krisna sau Zoroastru unde putem vedea clar cat de mult a fost influentat crestinismul. Desi a incercat sa distruga intreaga unitate a paganismului, crestinismul nu a avut incotro si a trebuit sa imbratiseze anumite elemente.
Am ajuns in cele din urma, la Horus, zeul-model dupa care a fost sculptata viata lui Isus. Daca imi aduc bine aminte evreii au fost in robia egiptenilor. Nu credeti ca si-au asumat acolo practici, un anumit cult, un anumit zeu? Poate constient sau fara sa vrea, s-au intors nu cu un zeu ci cu un scenariu mitic, elaborat, detaliat si nu in cele din urma, elegant. Nu a ramas decat sa-l mai puna in practica folosindu-se de considerentele si trasaturile specifice regionale.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Foarte bun articol. Felicitari
Multumim pentru aprecieri.
5
5
Iisus Hristos a postit 40 zile si 40 de nopti
2
E putin ciudata afirmatia cu moartea naturii in Decembrie si învierea in Aprilie , de fapt Iisus s a nascut de Craciun nu a murit deci nu putem asocia si celebra moartea naturiii cu nasterea lui Iisus
De unde ai informatiile astea?
Pingback: Cine este Sfantul Ioan Botezatorul? | Mythologica.ro
Pingback: Invierea lui Iisus si Pastele: adevar sau legenda? | Mythologica.ro
Pingback: Unde este mormantul lui Iisus Hristos? | Mythologica.ro
1