Faimosul simbol viking: capul de dragon

Descoperirea este una dintre cele mai interesante din ultimii ani. Profesorii de arheologie vorbesc si despre corabiile vikinge ce erau echipate cu capete de dragon sculptate in lemn la prova. Pupa era decorata ca o coada de dragon.

Stabilindu-se in Birka la inceputul secolului al VIII-lea, vikingii au inceput sa se extinda spre Imperiul Bizantin. Acest loc a folosit ca o baza legand Marea Baltica prin rauri cu restul lumii. Situl a ajuns pe lista patrimoniului Unesco.

Capul de dragon in vremea vikingilor

Vikingii aveau obiceiuri foarte clare, practici si credinte. Dezvoltand o anumita ierarhie sociala si un constient colectiv ei au construit morminte antice pentru regii lor. In functie de importanta in societate oamenii erau ingropati sau arsi. Inainte de era crestina, cand vikingii inca adorau zeii paganii, era normal sa ingropi un lider viking alaturi de toate posesiunile sale. Adesea intr-un vagon sau intr-o barca pentru a-i usura calatoria in lumea de apoi. Oamenii credeau ca persoana decedata va avea nevoie de anumite obiecte indispensabile in viata de dincolo.

Inmormantarea in corabii era insa rezervata doar celor mai bogati. Adesea, corabiile erau decorate cu capete de dragon sau sarpe. Este important sa ne amintim ca multi oameni din epoca vikingilor erau superstitiosi. Capul de dragon trebuia sa infricoseze monstrii marii si spiritele. Cand se apropiau de uscat putea fi inlaturat pentru a nu inspaimanta spiritele pamantului.

Aceasta traditie a supravietuit multi ani si era practicata chiar si mai tarziu de marinarii crestini. Pe unele vase, prova decorata putea arata statutul proprietarului, adesea un rege sau inalta capetenie. In alte ocazii, capul de dragon servea pentru a inspaimanta dusmanii. Adeseori vikingii preferau sa atace pe timp de ceata. Capetele de dragoni alungau monstrii din mitologia nordica. Cateodata aveau forma de urs sau lup. Alteori, chiar cap de om. Capetele erau pictate in rosu si auriu. Sclipirile aurii la orizont puteau aduce semnalul unui raid viking.

Capul de dragon avea si functii magice. Dragonul-sarpe, numit si on ormr, probabil modelat dupa Sarpele din Midgard era un motiv primar pentru vasele regale. Numeroasele scrieri literare numite saga si poemele skalzilor (barzii nordici) vorbesc despre frumoasele si mortalele corabii lungi – drakarele. Impodobite cu aceste capete de dragon ele taiau marile si vastele intinderi de apa.

Mitologia si simbolismul dragonului-sarpe in lumea vikingilor

In miturile vikinge, serpii aveau conotatie negativa. Pentru ca locuiau sub pamant erau adesea asociati cu lumea mortilor. Desi nu aveau un rol mitic, erau asemanati cu dragonii. Serpii erau o amenintare pentru Copacul Lumii.

Cel mai terifiant sarpe era Sarpele Lumii, Jormungand, unul dintre cei trei copii-monstri ai lui Loki cu femeia-gigant Angrboda. Odin l-a aruncat in mare pentru ca a avut o viziune ca acesta va distruge lumea cand va veni Ragnarok. Aici a crescut pana a inconjurat lumea putandu-si inghiti coada.

Dragonii erau mult mai temuti si mai primejdiosi. Cu respiratia lor de foc si carapace impenetrabile, traiau in tumuli si dealuri. Apareau doar dupa asfintit si pazeau comorile.