Toata lumea cunoaste, sau cel putin ar trebui, istoria Bisericii si a Bibliei. De fapt, a Bibliilor (anume, “carti sfinte” in traducere). Ele au fost scrise de oameni care au trait in preajma lui Isus sau dupa acesta. Ele sunt versiuni ale unui adevar istoric mult distorsionat de-a lungul secolelor. “Biblia” ar putea umple biblioteci intregi.
Din aceste texte, Biserica, prin intermediul Conciliilor, a hotarat sa aleaga cateva. Din multitudinea de versiuni au fost alese cele care nu se contraziceau. De la celelalte au pornit diverse erezii sau miscari eretice. Pentru ca nu poti lasa deoparte deliberat ceva esential, dar nici nu poti aduna laolalta toate scrierile caci discrepantele de fond si forma vor fi enorme. Asa a fost compilata Biblia actuala. Biserica nu mai poate recunoaste dupa atatea sute de ani ca a gresit aici sau acolo, nu mai poate adauga sau modifica. Din pacate pentru credinciosii ei nu poate elibera o erata in acest sens.
Poate unele lucruri nu ar trebui tulburate, caci ignoranta este o binecuvantare pentru multi.
Manuscrisele de la Marea Moarta
Pentru cei care cred ca stiu, pentru cei care cred ca inteleg, va prezentam mai jos intreaga lista de lucrari apocrife. Texte si evanghelii neaprobate de Biserica, texte gasite in era moderna, dar neluate in seama, lucrari care au facut valva in lumea cercetarilor, precum Manuscrisele de la Nag Hammadi. Deasemenea, de ce sa nu luam in seama si textele gnostice. Cuvantul “gnosis” vine din limba greaca si inseamna “cunoastere“. Cine poate sti si cine poate decide care dintre acestea sunt adevarate?
Noul Testament canonic contine numai 27 de lucrari ce includ evangheliile cunoscute si revelatiile. Ele sunt scrise in cea mai mare parte in primul secol al erei noastre pana in anul 150. Pentru ortodocsi, recunoasterea acestor texte a avut loc la Consiliul de la Trullan din anul 692, desi erau unanim acceptate din anii 300. Pentru catolici, dezbaterile aprinse s-au terminat deabia la Conciliul de la Trent din secolul al XVI-lea cand textele au fost recunoscute.
Ganditi-va la faptul ca intre anii 50 si 150 au fost scrise sute de texte asemanatoare: memorii, evanghelii, invataturi, scrisori, apostile. Unele erau apostolice in traditie, altele combinau diverse invataturi si iradiau spre un anumit centru sau biserica din acea perioada. Alte texte incercau sa extinda, interpreteze, aplice invataturile in anumite arii sau localitati. Unde e adevarul? Care sunt “adevaratele” cuvinte ale lui Iisus? Si asta daca a existat un asemenea personaj?
Zeci de concilii au modificat textele, alti zeci de papi le-au aprobat sau respins. Biblia de astazi e doar o copie, o traducere eronata, un text dezlanat, compilat din zeci de surse. Tocmai de aici deriva profundele inadevertente, antagonii, greseli, erori istorice si nu numai.
La inceputul erei noastre, alti invatatori au preluat mesajul si el a mers mai departe in diferite forme si scrieri. Alte grupuri au dezvoltat si schimbat acest “mesaj”. Texte intregi au fost scoase in afara legii, necanonizate, pierdute, distruse. Altele au fost copiate, ascunse, transmise ca adevaruri initiatice, prin secte sau alti intermediari.
Textele “autentice” trebuiau sa obtina aprobarea Bisericii. Dar iata ca astazi, in secolul nostru, Biserica Etiopiana, Armeana, Siriana si Copta Egipteana recunosc si alte texte.
Textele apocrife
Cuvantul “apocrypha” inseamna “lucruri ascunse“
Evangheliile iudeo-crestine citate de Clement din Alexandria, Origen, Eusebius, Epiphanius, Jerome si probabil Didymus Orbul. Cercetatorii au concluzionat ca au existat cel putin o evanghelie in aramaica si doua in greaca.
Niciuna din aceste evanghelii nu a supravietuit pana astazi, desi au fost facute incercari spre a le reconstitui: Evanghelia ebionitilor, cea a evreilor, si cea a nazarinenilor. Alte documente au aparut in secolele al doilea si al treilea. Unele reclama ca sunt mult mai vechi in forma, iar Parintii Bisericii afirma ca ele sunt doar distorsiuni ale primelor. Nu au ramas prea multe detalii despre ele: evanghelia lui Marcion, Mani, Apelles, Bardesanes, Basilides.
Altele contin pilde si parabole presupuse a fi ale lui Iisus. Unele privesc arestarea, executia si invierea lui Iisus: evanghelia lui Petru, Nicodemus, Pseudo-Cyril din Ierusalim, Bartolomeu.
Exista si evanghelii care au incercat sa armonizeze toate textele contradictorii: Diatessaron.
La Nag Hammadi s-au descoperit Dialogurile cu Iisus: Apocrifa lui Ioan sau Cartea Secreta a lui Ioan, Dialogul Salvatorului, Evanghelia lui Iuda Iscariotul, Evanghelia Mariei Magdalena, Evanghelia lui Filip sau a Adevarului, Sophia lui Iisus Hristos, Evanghelia greaca a egiptenilor
Iata si unele capitole din Noul Testament care au fost excluse, uitate, ignorate, ingropate: Apocalipsa lui Petru, foarte populara in acele vremuri, ce prezinta detaliat ce se intampla celor care ajung in Rai sau Iad. Evanghelia lui James care evoca tineretea Fecioarei Maria si primii ani ai lui Iisus. Pastorul lui Hermas, evanghelia care era cat pe ce sa fie declarata canonica. Ea vorbeste despre etica crestinismului si relatia cu iudaismul in parabole. O scrisoare a Papei Clement de la Roma, considerata unul dintre cele mai timpurii si pretioase texte crestine nu a trecut “testul”.
Evanghelii gnostice
Evanghelia lui Toma – o interpretare originala, unica a textelor canonice, ea spune ca fiecare poate gasi imparatia cerului in interiorul sau.
Evanghelia Adevarului
Evanghelia celor Patru Taramuri Ceresti – cosmologie gnostica
Fragmente pastrate
Evanghelia Evei – mentionata o singura data in anul 400 de Epiphanius
Evanghelia lui Mani – secolul al III-lea (intemeietorul maniheismului)
Evanghelia copta a celor Doisprezece – text pierdut, aminitit deseori, citeaza excesiv din Ioan.
Evanghelii pierdute
Evanghelia lui Cerinthus – cca. 90–120 – origine iudaica
Evanghelia lui Andrei – mentionata doar in secolul al V-lea de Augustin and Papa Innocent I
Papirusul Egerton 2 – din secolul al doilea, sau mai devreme, contine miracole incomplete fara echivalent in textele canonice
Evanghelia Inamicului Legii si Profetilor
Evanghelia sotiei lui Iisus din secolul al IV-lea
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.