Asa-numitul epic-fantasy este un subgen de fictiune literara, definit fie prin setarea cadrului într-o lume imaginara sau prin statura epica a caracterelor sale, temelor si complotului. Termenul a fost inventat de Alexander Lloyd într-un eseu din 1971, “High Fantasy and Heroic Romance”.
Privirea de ansamblu asupra genului poate fi definita ca facand parte dintr-o lume imaginara, secundara, dintr-un univers fictiv, spre deosebire de cartile a caror actiune se desfasoara in lumea reala, primara. Aceasta lume este construita la fel ca cea reala, consistenta pe plan intern, dar regulile ei difera clar fata de lumea reala. Prin contrast, exista si lumi fictive care seamana foarte mult cu realitatea, caracterizata in plus de prezenta anumitor elemente “ireale” sau “magice”.
Romanele lui William Morris, cum ar fi The Well at the World’s End, stabilit într-o lume medievala imaginara, sunt uneori considerate ca primele exemple de high fantasy. Lucrarile J.R.R. Tolkien – in special Stapânul Inelelor – sunt considerate ca lucrarile arhetipale pentru acest gen. Stephen R. Donaldson si Cronicile lui Thomas Covenant sunt un alt exemplu graitor.
Cadrul povestii
Aceste povesti sunt adesea grave ca si folosire a tonului si epice în scop, ocupandu-se de teme cum ar fi marea lupta împotriva supranaturalului si a fortelor malefice. Unele caracteristici tipice ale genului high fantasy includ elemente fantastice, cum ar fi elfi, zâne, dwarves, dragoni, demoni, magie sau vrajitorie, vrajitori sau magicieni, limbi construite, quest-uri etc.
În unele fictiuni, o lume contemporana, o “lume reala” este plasata în lumea inventata, uneori prin anumite dispozitive, cum ar fi portalurile catre alte lumi sau chiar calatoriile subconstiete, lumi ale viselor.
Lumile acesteia sunt inspirate fie din mitologii, fie inventate, sau din legende, cum ar fi ciclul arthurian. În cazul în care asemanarea cu realitatea este puternica, în special atunci când istoria din lumea reala este folosita, nuantele acestor lumi trec în istoria alternativa.
Recentele ecranizari ale lui Tolkien – The Lord of the Rings si The Hobbit, la fel ca si cartile lui Lewis – The Lion, the Witch, and the Wardrobe, Prince Caspian si The Voyage of the Dawn Treader au contribuit la imensa popularitate a genului. Deasemenea, multe alte adaptari cinematografice se afla in preproductie David Farland – The Runelords, Terry Brooks – Magic Kingdom of Landover si The Elfstones of Shannara.
Lumi primare si secundare
Nikki Gamble distinge trei subtipuri de high fantasy. Primul subtip, un cadru in care lumea primara nu exista. Sau aceasta e separata total de cadrul intreg, fie este separata de o distanta foarte mare in spatiu sau in timp.
Al doilea subtip, lumea secundara sau lumea paralela face legatura cu prima printr-un portal. Uneori exista o lume in interiorul altei lumi.
Acolo unde lumea primara nu exista, harti detaliate, geografie si istorie apartinand lumilor ireale sunt puse la dispozitia cititorului. De multe ori, lumea secundara se bazeaza, sau este reprezentata simbolic, de lumea primara.
The Oxford – lumea lui Phillip Pullman din Northern Lights este similara, o lume care este “atât de familiar si ciudata”. Un univers asemanator celui normal, insa diferit in asa de multe feluri.
Gamble sugereaza ca The Lord of the Rings are loc intr-un cadru in care lumea primara, reala, nu exista.Tolkien a negat in multe randuri asta, sugerand ca istoria Pamantului de Mijloc era lumea primara, dar in trecut. Unele din scrisorile sale timpurii atesta ca, desi povestile sale au loc pe pamant, anumite elemente ale povestii servesc ca o realitate secundara, credinta secundara sau realitate intr-un alt stadiu al imaginatiei.
Caracterele
Multe povesti sunt spuse din punctul de vedere al unuia dintre principalii eroi. De multe ori, o mare parte din complot se învârte în jurul mostenirii sau naturii sale misterioase. În multe romane eroul este un orfan sau un frate indepartat, de multe ori cu un talent extraordinar pentru magie sau lupta. El sau ea încep povestea tineri, daca nu ca un copil real. High fantasy nu se limiteaza la un protagonist masculin.De obicei este descrisa lupta eroului impotriva fortelor raului si sunt construite ca un roman de formare sau cavaleresc.
În multe carti exista un batran care ii ghideaza viata si actiunile, un mistic sau mentor/profesor. Acest caracter este de multe ori un expert formidabil sau un razboinic redutabil ori vrajitor, care ajuta mereu personajul principal cu sfaturi sau la vreme de restriste.
Deasemenea, exista si un misterios lord sau stapan malefic, de multe ori obsedat de a prelua conducerea lumii si de uciderea eroului principal. Acest caracter este un vrajitor rau, sau, uneori, un fel de zeu sau demon. Acesta comanda o armata uriasa si servitori de temut. În unele lucrari, personajul negativ ar fi putut avea un predecesor.
Odata cu progresul personajului principal, acesta invata sa distinga, sa faca alegerile potrivite.
Fortele binelui impotriva raului
Lupta binelui impotriva raului este un concept comun in high fantasy, si caracterul raului este de multe ori un concept important într-o astfel de lucrare, exact ca si în Stapânul Inelelor. Într-adevar, importanta conceptelor de bine si rau poate fi considerata ca fiind semnul distinctiv între high fantasy si sword and sorcery. În multe lucrari de high fantasy, acest conflict marcheaza o profunda dilema morala; în alte lucrari, conflictul este o lupta pentru putere, iar actiunile pot fi “bune” sau “rele”. In Roata timpului de Robert Jordan, lupta intre bine si rau e folosita ca fundal pentru lupte intre alte factiuni.
Romanele fantasy recente au început sa se îndeparteze de la tema binelui comun versus fundalul rau care au devenit predominante dupa Lord of the Rings. Predominant, George R.R. Martin in seria Cântec de gheata si foc, mai mult sau mai putin abandoneaza paradigma bine-rau, în favoarea unor lupte politice si cu multiple fatete între diferite familii conducatoare, luand locul catalizatorului principal al povestii. Desi mai multe personaje care au un aspect civilizat, demn de încredere pot infaptui teribile acte de cruzime, moral degenerate, intentiile lor nu sunt neaparat “rele”. Adesea, personajul negativ va încerca sa convinga eroul fie ca personajul negativ nu este de fapt rau fie ca eroul este de fapt cel imoral, sau chiar ca mentorul eroului il foloseste pentru propriile scopuri. Cele mai multe dintre aceste argumente vor fi urmate de o încercare de a convinge sa treaca de partea raului, cu promisiuni de izbavire pentru fapte de vitejie sau glorie, bogatii si putere.
Serii noi si saga vechi
De la Tolkien pana in zilele noastre, autorii acestui gen au tendinta de a crea propriile lor lumi stabilind naratiuni pe multiple niveluri, cum ar fi Shannara, Belgariad, Malloreon, Roata timpului, Malazan Book of the Fallen, Ciclul Mostenirea, Compania neagra, Sabia Adevarului si Memory, Sorrow si Thorn.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
Pingback: Totul despre Urzeala Tronurilor: monstri, dragoni, casele din Westeros, religia, magia, credintele din Game of Thrones | Mythologica.ro