Nu exista in intreaga mitologie britanica un personaj mai faimos si mai admirat decat legendarul rege Arthur din Camelot, de numele caruia se leaga o multime de istorisiri ce contin toate ingredientele necesare pentru a incanta lumea intreaga.
Povestea de dragoste cu regina Guinevere, infiintarea celebrei Mese Rotunde in jurul careia se reuneau vitejii si dreptii sai cavaleri, spada nemaivazuta, detinatoare a unor puteri magice, legatura cu Sfantul Graal, magul Merlin cu vrajile sale si chiar adulterul si actul de tradare al lui Sir Lancelot – totul are darul de a plamadi aluatul unei legende cu adevarat fascinante, menite sa dainuie peste secole.
In perioada timpurie a erei noastre, cand Britania fu parasita de colonizatorii sai romani, populatia locala se bucura de pace, prosperitate si belsug – un cadru propice pentru a favoriza dezlantuirea luptelor interne pentru putere si un teren fertil pentru dobandirea tronului de catre cel ce avea sa devina protagonistul uneia din cele mai spectaculoase legende ale istoriei: Regele Arthur.
Cat din ceea ce s-a transmis peste secole constituie adevar si cat a fost generat de imaginatia efervescenta a barzilor e dificil de stabilit azi, dar documentele antice, consemnarile pelegrinilor si calugarilor vremurilor de mult apuse, precum si anumite vestigii arheologice tind sa conduca la o serie intreaga de concluzii afirmative.
O promisiune pentru saxoni: protectie pe vecie
Potrivit istorisirilor din vechime, marele rege Arthur ar fi detinut puteri misterioase, care depaseau capacitatea de intelegere a contemporanilor sai – o calitate ce alimenta din belsug fantezia saxonilor, pana la a-i convinge ca pana si dupa ce si-a dat ultima suflare, spiritul sau nemuritor ar fi capabil sa revina pentru a-i proteja ori de cate ori se vor afla la ananghie.
Legenda amplifica aceasta promisiune pentru eternitate, incoronandu-l pe Arthur nu numai ca rege pamantean al britanicilor din vechime, ci si ca erou invesmantat in straiele unei glorioase existente, dainuind peste veacuri gratie unei maretii fara egal, sustinuta de cutezanta, spirit al dreptatii si nazuinta de a apara hotarele poporului sau dinaintea oricarei tentative de invazie straina.
Cronicile acelor vremuri ancestrale il ridicau in slavi pe Arthur, descriindu-l ca drept „suveran al minunilor si vrajitorilor”, iar faptele sale purtau aceeasi aura de mister si inflacarata izbanda, ca si cum ar fi fost manat de forte necunoscute pe drumul unei domnii cu adevarat plina de stralucire.
Cum a murit regele Arthur?
Dupa o domnie plina de evenimente spectaculoase, regele Arthur, hartuit pe de o parte de problemele ivite din pricina scandalului amoros dintre regina Guinevere si Sir Lancelot si pe de alta parte de istovitoarele eforturi depuse in vederea descoperirii Sfantului Graal, fu atacat cu furie de trupele printului Mordred.
Legendele amintesc despre crancena batalie in care se angajara cei doi, de pe urma careia printul fu ucis de magnifica spada a regelui Arthur – Excalibur – in timp ce insusi detinatorul acesteia se capatui cu o rana profunda la nivelul toracelui, din pricina careia ar fi putut sa-si piarda viata la randul sau.
Dar nu in acest fel era destinat sa moara acest maret suveran: potrivit istorisirilor din vechime, credinciosii sai cavaleri il purtara pe insula Avalon, acolo unde ranile sale puteau fi vindecate cu ajutorul unor leacuri miraculoase preparate de cele noua vindecatoare ale cetatii: Morgan Le Fay si cele opt surori ale sale.
Se spune ca regele Arthur decise sa se retraga in acest loc pentru a-si petrece ultimii ani ai vietii, dar mai intai restitui magica spada Excalibur apelor care scaldau tarmurile insulei, din adancurile carora o mana misterioasa se ridica pentru a prinde nepretuita arma a suveranului.
Atata vreme cat ranile acestuia fura vindecate, se presupune ca moartea regelui Arthur ar fi survenit din pricini absolut naturale, sau mai pe scurt, ca ar fi murit de batranete.
Dar anumite balade inspirate din folclorul saxonilor istorisesc faptul ca Arthur ar fi fost tare slabit – mai degraba din pricina suferintelor sufletesti provocate de tradarea reginei si a celui mai indragit cavaler al sau decat din pricina luptelor – motiv pentru care s-ar fi stins din viata macinat de suferinta:
„…Dar trist e apusul cand singur se afla
In prag de desarta cainta si dor,
Caci gloria trece si anii-i apasa
Un piept plin de rani, dar golit de amor…”
In cautarea mormantului regelui Arthur
Pe cat de incarcata de semnificatii si de evenimente spectaculoase a fost descrisa viata regelui Arthur, pe atat de ravnit de catre cautatori a fost mormantul sau, despre care nu se stia exact unde ar fi fost amplasat.
Anumite referiri ale pelegrinilor de odinioara pe meleagurile Avalonului ar sustine teoria potrivit careia mormantul regelui Arthur s-ar fi aflat chiar pe insula, in timp ce altii sustineau ca trupul sau lipsit de viata ar fi fost ascuns ulterior intr-un alt loc, tainic, departe de ochii curiosilor si de amenintarea profanatorilor.
De-a lungul secolelor, arheologii, istoricii, cautatorii de comori, misticii si toti cei ce nadajduiau sa capete raspuns la o multime de intrebari cu privire la epoca in care ar fi trait Arthur, au continuat sa iscodeasca in arhive prafuite cu harti si documente, sperand sa descopere indicii pretioase menite sa le indice locul exact al mormantului marelui rege.
In cateva randuri se zvoni ca mormantul ar fi fost descoperit intr-o parte sau alta, in functie de interesele anumitor abatii decise sa atraga astfel pelegrini pentru a-si reincarca vistieriile, iar presupusa descoperire a celebrului loc de veci in 1191, la Abbey Glastonbury, ar intra tocmai in aceasta categorie potrivit anumitor arheologi moderni.
„Ideea apartinu calugarilor medievali, convinsi ca in acest mod vor reusi sa adune fondurile necesare renovarii lacasului lor de cult dupa un cumplit incendiu care-l devasta in mare masura”, afirma arheologul Roberta Gilchrist din cadrul Universitatii din Reading.
Sapaturile au demonstrat ca presupusul mormant al regelui Arthur ar fi de fapt o groapa in care nu a fost nicicand inmormantat cineva, iar biserica reconstruita dupa incendiu ar fi fost dinadins ctitorita intr-un stil arhaic, pentru a dobandi un aspect mult mai vechi in raport cu momentul reconstructiei sale.
Toate aceste straduinte ar fi servit drept suport si pentru un alt mit: acela potrivit caruia abatia din Glastonbury ar fi fost primul lacas bisericesc crestin din Anglia, fondat imediat dupa presupusa vizita a lui Iisus Hristos in acest loc, in copilaria sa, insotit de Iosif din Arimateea, la bordul unei nave feniciene.
„Gratie acestor strategii, spre sfarsitul Evului Mediu, Glastonbury ocupa locul secund in topul celor mai bogate manastiri din Anglia, iar registrele arheologice consemneaza faptul ca locuinta abatelui ara in realitate un edificiu luxos, in care domnea o opulenta fara egal”, sustine Gilchrist.
Unde este mormantul regelui Arthur?
In ciuda tuturor straduintelor specialistilor de a stabili adevarul cu privire la locul in care s-ar afla mormantul regelui Arthur, semnele de intrebare persista si azi.
Lucrurile s-au complicat si mai mult din pricina anumitor detalii care caracterizeaza dealul terasat din Glastonbury si care-i confera un aspect cu adevarat uimitor, sugerand interventia unor lucratori din vechime care ar fi construit in acest loc o misterioasa si impenetrabila cetate subterana.
Terasele prezinta o succesiune uniforma spiralata, asemenea unui soi de labirint care conduce pana in varful dealului in maruntaiele caruia se presupune ca s-ar ascunde adevaratul mausoleu al marelui rege.
Scriitoarea si ocultista Katharine Emma Maltwood starni in anul 1934 un val de aprinse controverse, publicand volumul intitulat „A Guide to Glastonbury’s Temple of the Stars: their giant effigies described from air views, maps, and from “The High History of the Holy Grail”, in paginile caruia sustinea ca ar fi descoperit un ansamblu de figuri enorme cu valori simbolice distribuite la nivelul zonei de ses aflate la sud de Glastonbury.
In opinia sa, marginite de contururile naturale create de rauri, poteci, coline, crevase si movile, s-ar profila pe suprafata terenului cu pricina toate cele 12 semne zodiacale, asociate intr-un mod sau altul Sfantului Graal si legendarelor simboluri regasite in poemele legate de Arthur.
Bizarul zodiac ar avea origini antice precum colinele si cursurile apelor ce-l delimiteaza, extinzandu-se pe o suprafata cu un diametru de aproximativ 16 km.
Supranumit „Templul Stelelor”, ansamblul ar cuprinde anumite corespondente intre numele regelui Arthur si zodia Sagetatorului, numele reginei Guinevere si zodia Fecioarei, numele magului Merlin si zodia Capricornului si numele cavalerului Lancelot si zodia Leului, in timp ce insasi abatia din Glastonbury ar constitui „Castelul Graalului”.
Glastonbury se afla in constelatia Varastorului, reprezentata de simbolul unei pasari Phoenix, care ar detine la nivelul ciocului asa-numitul „Chalice Well” – putul sfantului calice; colina dealului pe care se afla inca turnul din vechime al clopotnitei bisericii Sfantului Mihail ar fi capul pasarii, in timp ce abatia ar fi chiar structura ce gazduieste Sfantul Graal.
Pentru a deslusi semnificatiile acestei „sinteze astrologice” ar fi insa necesara o doza masiva de rabdare si o alta, la fel de importanta, de imaginatie, avand in vedere ca totul se bazeaza mai degraba pe asocieri de nume, locuri si legende decat pe fapte istorice.
In cateva randuri, echipe de arheologi hotarati sa analizeze structura dealului din Glastonbury si imprejurimile acestuia cu ajutorul tehnologiilor moderne, pe baza de laser si tomografie de impedanta electrica (ERT), au solicitat fonduri menite sa spulbere misterul cu pricina, dar proiectul a esuat din lipsa de sponsori.
Bibliografie:
- Gilbert, Adrian G., Wilson, Alan & Blackett, Baram – „Il regno sacro. Alla ricerca del vero re Artù”, 2001;
- Gidlow, Christopher – „Revealing King Arthur: Swords, Stones and Digging for Camelot”, 2011;
- Gulisano, Paolo – „Re Artù: La storia, la legenda, il mistero”, 2016;
- Phillips, Graham – „The Lost Tomb of King Arthur: The Search of Camelot and the Isle of Avalon”, 2016;
- Barberm Chris – „King Arthur: The Mystery Unravelled”, 2016.
- Biography
Catalin Stanculescu Ph.D. is an independent researcher and historian specializing in mythology, ancient history, sacred sites, comparative religion, and ancient philosophy. Catalin is the author of numerous articles on sites like www.mythologica.ro or www.descopera.org based on mythology in romanian language.
5