Pe principiul “si eroii plang cateodata” nu ne putem abtine sa ne gandim la ce ii face sa mearga mai departe. Ce anume ii face pe eroi sa se trezeasca dimineata si sa o ia de la capat. Altcineva in locul lor si-ar fi pus de mult capa in cui.

Benzile desenate, si filmele din ultima perioada, au trecut supereroii prin tot felul de filtre. Emotionale, de cele mai multe ori. Toti au o poveste trista in spate. Unii sunt abandonati, altii pierd persoane iubite. Cei mai interesanti trec de partea intunericului (evil laugh). Insa, de curand, supereroii au devenit mai putin comici. Iar asta e deopotriva o problema culturala cat si una de perspectiva crestina. Dupa filmele cu supereroi ale anilor trecuti, multi se intreaba, la fel Joker: “Why so serious?”

Dar care este motivatia din spatele acestor masti? In general, in spatele acestui trend a aparut personajul Batman si trilogia lui Christopher Nolan. Apoi a continuat cu un Superman revizuit – Omul de Otel. Este vorba de o dorinta de a face aceste caractere mult mai realistice, mai umane. De fapt este vorba de a le crea personalitati psihologice, de a le atribui greseli. Intr-o lume in care eroii se lupta cu nedreptatea, granita dintre bine si rau poate fi adesea gri.

Insa multi nu gusta noua inclinatie. Printre fanii hardcore ai genului, multi rememoreaza vechile escapade cu Christopher Reeve ca Superman sau benzile desenate cu un Spider-Man foarte glumet si pus pe sotii. Astazi, pana si inocenta lui Batman si Robin, vazuti ca si cavaleri luptatori, s-a pierdut. Incredibilul Hulk este astazi de-a dreptul posedat. Cei din X-Men ajung sa discrimineze oamenii, iat tonul este gri, prea serios, la limita. Tot timpul se apropie un iminent si intunecat sfarsit al lumii. Acest “ton” intuecat poate semnala o noua schimbare culturala. Poate pentru ca nu ne place sa ne privim mereu in oglinda. Sau nu ne place ce se reflecta. Situatia mai este salvata doar de Deadpool, un fel de anti-erou satiric, un trickster daca vreti, care este amagitor de amuzant.

Supereroul modern versus eroul antic

Oamenii au spus mereu, de-a lungul istorie, povesti frumoase. Povesti fantastice chiar, formand mitologii ce reflecta valori, traditii. Zeii si eroii isi au originea in dorinta oamenilor de a-si imagina lumi si puteri neobisnuite. Folclorul pre-crestin ne arata urmarirea super-realitatilor. Paganii stiau ca apartin unei lumi impartite – cea materiala si cea imateriala, trupul si sufletul. Asa ca omul a inventat, in aceasta lume imateriala, puteri superomenesti.

Mitologia bazate pe eroi incearca adesea sa gaseasca raspunsuri la intrebarile cosmice. Care sunt secretele din spatele naturii? Care este scopul vietii? Cum se leaga omenescul de divin? Asadar, eroii trebuiau ganditi in termeni solemni. Heracles (Hercule) este un astfel de exemplu al spiritului uman. Nici Sigurd nu face exceptie in Inelul Nibelungilor. Beowulf este brutal. Lancelot este un perfect paradox al imperfectiunii. Cum s-ar explica asta? Se pare ca anticii isi luau eroii foarte in serios.

Asadar, aceasta tendinta de a ne portretiza eroii si supereroii mult mai serios este traditionala, o incercare de a da semnificatie. Supereroii sunt eroii mitologici moderni. Iar benzile desenate sunt contributia modernitatii la vechiul folclor. Eroii sunt expresia si intruchiparea ideologiilor moderne.

De ce avem nevoie de supereroi?

Supereroii din benzile desenate se adauga randurilor eroilor tragici. In timp ce vechii eroi erau asemanatori zeilor, cei noi sunt lipsiti de divinitate. Iar rezultatul este cinic si intunecat

Insa defectul viziunii mitologice moderne este ca incearca mereu sa delimiteze naturalul de supranatural. Antici nu vedeau intre ele nicio diferenta. Un element principal al mitologiei ar fi o filosofie care sa explice oamenilor aceasta diviziune. Astazi, supranaturalul a devenit un fel de om-zeu, super-omul, Superman. Americanii devin prima civilizatie care are eroi care nu sunt religiosi.

In concluzie, cautam detaliul sau esenta, mediocritatea sau exemplaritatea, ordinarul sau sublimul?  Omul Modern tot cauta sa transforme lumea intr-un loc ordinar. Un loc unde toata lumea seamana si nimeni nu este unic. Problema mitului modern este ca reliefeaza o lume ce devine prea mica, chiar si pentru eroi.

Lumea s-a schimbat in ultimele mii de ani, la fel si eroismul. Omenirea are insa in continuarea nevoie de eroi. Desi eroii moderni nu sunt eroii antichitatii, vom continua sa ii cautam in continuare. Eroul ramane fundamental identic cu cel antic. Batman si Superman nu difera prea mult ca scop de Hector si Ahile. Binele trebuie in continuare sa invinga raul. Dar se destrama fibra realitatii. Eroii reprezinta un standard pana la urma.

Mitologia, chiar si cea moderna, ne reflecta propria lume. Este cel mai apropiat lucru de miturile clasice pe care il avem ca si cultura. Eroul de astazi, sfantul de ieri nu sunt la fel ca eroii lui Homer. Nevoia ne-a ramas, adevarul s-a distorsionat. Binele si raul, dreptatea si nedreptatea devin confuze in mitologia moderna pentru ca sunt confuze in societatea moderna.

Niciun erou nu poate fi complet fara zei. Pana ce omul modern nu va vedea intregul tablou, miturile sale vor fi la fel de vulnerabile precum este Superman la kryptonita.

 

(Visited 65 times, 1 visits today)