Ce tatuaje aveau dacii? Daca spuneai asa ceva pe vremea acdemicienilor lui Ceausescu, probabil ajungeai sa lucrezi la canal. Dacii, stramosii nostri, nu erau atat de cinstiti, morali si viteji cum ii descria regimul. De fapt, comunismul incerca sa isi “faureasca” un trecut stralucitor. Dacii se tatuau! Asa si? Toate popoarele o faceau!

Din epoca neolitica, trecand prin epoca bronzului si a fierului, avem dovezi clare ca la daci existau tatuaje. Aceste tatuaje erau elaborate si descriau de obicei un totem. Nu numai ca aceste dovezi sunt reprezentate de sapaturile arheologilor romani, dar avem si marturii straine: scriitori greci, latini, istorici si calatori.

 

Tatuajul totemic – animalul sacru

Cu alte cuvinte, dacii se tatuau tribal in acele vremuri in functie de clan, trib sau totem. Ce este totemul? Puteti afla aici! Sau daca nu aveti rabdare sa cititi este vorba de un animal-stramos al unui trib. Un animal legendar, sacru pentru acea comunitate.

Iar dacii au suferit si ei influente in arta tatuajului din partea populatiilor migratoare. La inceput, probabil formele erau rudimentare si au devenit tot mai complexe incercand sa reprezinte apartenenta unei persoane la un clan specific. Nu va ganditi la ceva de genul “Testoasele” versus “Fluturasii albastri”.

De  multe ori, triburile dacilor foloseau masti populare pentru a se travesti. Aceste masti puteau avea diferite scopuri. De la pornirea unui razboi la diferite ceremonii religioase. Alteori acest scop era strict legat de perioada initierii in trib. Trecerea la maturitate era legata de un nou episod ritual: tatuarea. Aceasta il facea sa devina membru al comuntatii sale. Aceasta “travestire” magica ii putea conferi puteri sau acces in anumite cercuri. Sa ne aducem aminte de omul primitiv, insemnatatea tatuajelor si celebrii samani-vindecatori.

 

Tatuajele in functie de sex: razboi si arta

Daca barbatii isi tatuau de obicei intreg trupul, femeile recurgeau la aceasta tehnica doar in zonele care ii deosebeau de barbati. Tatuajele barbatilor aveau legatura preponderent cu razboiul sau practicarea artei vindecarii, iar tatuajele femeilor erau interdependente cu atractia sexuala.

Tatuajele se deosebeau in functie de sex si prin latura lor artistica. Cele barbatesti tindeau sa acopere intreg corpul, iar cele feminine doar anumite zone, cele erotice, tabu. Se practica si arta inciziunii ca in cazul populatiilor amerindiene sau ca in cazul celebrului deja tatuaj maori.

Barbatii preferau tatuajul in stil cusatura, curea sau sculptura prin incizie in piele. Femeile erau adeptele tatuajului prin puncte. La barbati, tatuajul era legat de heraldica, la femei avea caracter sexual-artistic.

 

Tatuajele de tip ritual-initiatice

In ritualul initierii spre maturitate, tinerii primeau in fiecare an o incizie noua. Acest tatuaj devenea o adevarata sculptura in piele. Plecand din copilarie si pana la maturitate acest procedeu se repeta in fiecare an pe fata si trupul tanarului initiat. Fiecare noua incizie aducea un alt insemn si reprezenta un alt episod in evolutia persoanei respective. Daca invatati sa le “citesti” puteai afla titlurile si rolurile acelei persoane. Aceste tatuaje serveau drept act de identitate. Un act de identitate foarte vizibil si care nu putea fi ascuns. “Cititorii” puteau intelege de unde provine cel din fata lor, din ce trib se trage, care este genealogia sau totemul lui.

La Agighiol, in judetul Constanta, s-au descoperit un fel de jambiere metalice folosite de soldatii greci in Iliada sau Odiseea. Ceva ce putea fi purtat de Ahile, Ajax, Hercules. Acestea aveau urme ale tatuajelor tribale. Ele apartineau unui print trac din secolul al IV-lea i.e.n. Pentru ca mai tarziu, cand societatea a evoluat, aceste proceduri de tatuare prin incizie au fost folosite pentru a transmite motivele pe masti sau costume.

In imaginea alaturata avem un detaliu de pe aceste jambiere de argint aurit, Acestea se numesc cnemide. Detaliul este un tatuaj de pe fata unui luptator desenat pe aceste jambiere descoperite in tezaurul de la Agighiol.

De vreme ce societatea dacilor a evoluat, nu mai era nevoie expunerea faciala a tatuajelor distinctive. In trecutul primitiv, tatuajele erau folosite pentru a arata din ce clan sau clasa sociala faci parte. Erai razboinic, sclav sau preot?

Tot in trecut, tatuajul totemic avea de-a face cu protectia, magia si mitologia. Totemul, animalul sacru ce proteja comunitatea si individul. Cand s-a format aristocratia militara si celelalte clase sociale, totemul a devenit masca, costum, emblema, bijuterie ornamentala.

 

Tatuajul geometric

Tatuajul trebuia sa indice rangul cuiva, forta acestuia sau chiar ce privilegii are. Era un insemn sacru. De aici s-a ajuns la o stilizare. Anume, motivele geometrice.

Iar aceste motive geometrice erau stric legate de mitologie. Inceputurile primitive au fost marcate de doua tipuri de tatuaje:

  • unul simplu, pictat sau incizat
  • altul complex, cu multe incizii si foarte colorat, ce puteau fi intelese doar de anumiti membri, legate de totem

Asa apar cercurile concentrice asezate pe umeri, zig-zagul de pe corp, spiralele pe abdomen, triunghiurile de pe coapse in ideea de a imita ramura unui brad.

 

Tatuajele in perioada neolitica

In perioada neolitica, locuitorii aflati pe teritoriul Romaniei de astazi, dar si din partile Serbiei si Bulgariei, aveau obiceiul de a se tatua pe frunte. Avem exemple in cultura Cucuteni.

Arheologii au descoperit in cultura Gumelnita existenta obiceiului sublinierii gurii cu gaurele.

 

Tatuajul heraldic

Cand vorbim despre heraldica ne gandim la cavalerii din Evul Mediu, la marile case din Westeros daca ne place Urzeala Tronurilor. Dar o forma indepartata a heraldicii exista si in zona Daciei.

Agatarsii, getii, tracii, triburile de pe Dunare (care se numea Istru pe vremea aceea) si ilirii foloseau acest tip de tatuaj. Avem astazi documente si relatari de la Pompeius Mela care ne spune ca agatarsii isi tatuau fata si penisul, in functie de consideratia stramosilor.

Un altul ne spune ca tracii isi tatueaza doar copii de nobili. Chiar si Herodot ne spune ca acelasi lucru. Doar oamenii de rand nu aveau tatuaje intrucat rangul sau clasa sociala nu le permitea. Pe de alta parte, getii vad in tatuaj o forma de a marca sclavii.

Tot in Tracia, calatorii greci si romani ne scriu ca femeile se tatueaza cu fierul rosu. Mai multe semne echivaleaza cu nobilitatea si frumusetea. Deci tatuajul variaza in functie de conditie sociala. Dar poate fi aplicat si ca pedeapsa. Asta sustine Plutarh despre tracii care isi tatueaza femeile ca pedeapsa pentru eroul Orfeu.

Exista si teorii conform caruia marii preoti, chiar si Zalmoxes, ar fi fost tatuati in scop ritualic.

Triburile de pe Dunare se tatueaza si ele si poarta haine colorate. Cei mai desconsiderati oameni din societate erau cei care nu erau tatuati. Astazi, persoanele tatuate isi gasesc mai greu locuri de munca si sunt stigmatizati in anumite cercuri. In acele vremuri, lucrurile stateau exact pe dos. Erai considerat ciudat daca nu erai acoperit de tatuaje. Si erai numit ironic “cel alb”.

Trebuia sa fii cineva, sa arati ca faci parte dintr-un trib, dintr-o anumita categorie

Reprezentarile idealizate din epoca de aur a comunismului ii infatiseaza pe stramosii nostri daci ca pe niste viteji fara cusur. Asta nu insemna ca razboinicii si nobilii daci nu se tatuau pe tot tot corpul. Iar femeile dacilor se tatuau si ele. Nu putem ignora aceste elemente care fac parte din traditia noastra intrucat au fost imortalizate chiar pe Columna lui Traian.

Deasemenea, exista relatari ale scriitorilor antici care ne vorbesc despre romanii care s-au luptat cu triburile tatuate din Carpati, razboinici cu parul blond-roscat. Vedem tot timpul filme cu barbari tatuati pe fata. Si se pare ca acest cliseu cinematografic este cat se poate de real in acest caz.

Un alt cliseu cinematografic folosit in filmele din epoca comunista este acela al reprezentarii femeilor din Dacia imbracate in port popular. Aceste costume sunt mai degraba specifice secolului al XVIII-lea. Este foarte posibil ca unele motive populare sa fi fost imprumutate sau sa supravietuiasca in timp. Insa femeile dacilor din acea perioada erau tatuate.

Aflam de la Romulus Vulcanescu in lucrarea “Mitologie romana” ca toti vecinii dacilor se tatuau: celtii, ilirii, scitii. Strabon, Plinius cel Batran si multi alti scriitori ne confirma acest lucru. Vorbim de mii de ani si epoci in care aceste tatuaje au persistat. Ele erau simboluri importante in vechile societati. Prin tatuaje intelegem structura unei societati, ritualurile, spiritualitatea.

 

De la tatuaj la masti

Soborul Zeitelor (cultura Cucuteni)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie si materiale:

Romulus Vulcanescu – Mitologie romana

N.Densu?ianu, Dacia Preistoric?, pagina 677

Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22

Herodot – Istorii, cartea a IV-a.

Istoria razboiului peloponesiac, Tucidide,

Pliniu cel Batran in Istoria naturala „Cartea a IV-a 

Expozitia de ceramica apartinand Culturii Cucuteni (1/ 14)

 

 

 

(Visited 178 times, 1 visits today)